28,267 matches
-
Makes Some Publics More «Civic» than Others?”, WVS conference, Budapesta, 8 septembrie. Dezvoltare socială prin proiecte comunitare. Rolul fondurilor sociale. Adrian Dan Literatura dedicată dezvoltării sociale, dezvoltării comunitare și dezvoltării prin proiecte a dobândit o consistență notabilă în ultimele două-trei decenii. Așa cum arată Elena Zamfir (2000), dezvoltarea comunitară este o componentă și un instrument de bază al dezvoltării sociale, urmărind promovarea și asigurarea (creșterii) bunăstării comunității și a indivizilor ca o modalitate complementară celor două modalități/mecanisme clasice de furnizare a
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Primărie - CCP, neîncrederea populației în autoritățile locale și lipsa suportului acestora, slaba implicare a comunității în derularea proiectelor - mai ales cele de tipul AGV -, finanțarea cu întârziere, evaluarea eronată a unor proiecte și nesustenabilitatea proiectelor după încheierea finanțării. La un deceniu după lansarea primului fond social în 1987, Banca Mondială a organizat un seminar internațional de evaluare a activității acestor instituții. Într-un document intitulat Social Funds: Main Achievements and Weaknesses (Bigio, 1997, pp. 4-6), pe lângă succesele înregistrate de aceste fondurile
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
worldbank.org/HDNet/HDdocs.nsf/0/912775EDFEC3102C85256BBA0065558D?OpenDocument. *** World Development Report 2000, Oxford University Press, The International Bank for Reconstruction and Development/The World Bank. Lideri, participanți și pasivi: resurse individuale pentru participare comunitară Adrian Hatos Introducere. Obiective În ultimele decenii am fost martorii sporirii interesului pentru rezolvarea problemelor comunitare prin acțiune colectivă sau prin participarea beneficiarilor la evaluarea nevoilor și la planificarea, gestiunea și implementarea acțiunilor de acoperire a necesităților colective. Chiar dacă este un rezultat indirect al retragerii statului bunăstării
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
câteva dintre modelele expuse în secțiunea teoretică și am construit un model al participării în inițiative de acțiune colectivă, toate țintele fiind urmărite în contextul colectivităților urbane din România. Participarea: dimensiuni conceptuale și teorie Participare și acțiune colectivă În ultimele decenii s-au dezvoltat mai multe direcții de cercetare dedicate participării care au reușit să producă rezultate interesante chiar fără a comunica prea mult între ele. O direcție este produsă de bogata investigație teoretică și empirică a participării și socializării politice
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
între ele. O direcție este produsă de bogata investigație teoretică și empirică a participării și socializării politice, alta e preocuparea mai recentă, dar la fel de productivă față de participarea în organizații voluntare, a treia orientare este cercetarea și teoretizarea din ultimele două decenii despre mișcările sociale, iar ultima e reprezentată de eforturile din ultimii 20 de ani dedicate implicării comunitare sau participării comunitare, mai ales printre cei implicați în dezvoltare comunitară și specialiștii în tematica dezvoltării. Acestor domenii de cercetare li se pot
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
mediatori între variabilele socioculturale și implicare. Un astfel de factor important e sentimentul eficacității sinelui (self-efficacy), un concept dezvoltat de Bandura (1995), care este într-o relație de cauzare reciprocă cu implicarea actuală și reușită. Perspectiva culturală În ultimele câteva decenii câteva lucrări importante au încercat să identifice specificitățile culturale care conduc la un stil de viață participativ sau îl împiedică. O astfel de lucrare este bine cunoscuta „Cultură civică” a lui Almond și Verba (1993), care distinge între culturi civice
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
vârstnici. Pentru a rezuma, voi descrie în tipuri ideale cele trei categorii de actori în acțiunile colective de la nivelul scării. Liderii și membrii activi se recrutează din aceeași generație de muncitori ce au împlinit 55 de ani, locuiesc de câteva decenii în bloc și sunt constituiți într-o rețea densă în cadrul vecinătății pe care eu o denumesc „miezul” scării. Aceștia sunt preocupați de calitatea vieții în cartier, sunt primii care se implică în acțiunile de rezolvare a problemelor comune și se
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
dezvoltate) în privința dezvoltării economice în primul rând, dar și a dezvoltării tehnologiei (inclusiv medicale), a descoperirii fără precedent a unor noi medicamente, a eradicării unor boli înainte mortale, a informării populației cu privire la prevenție/tratament, ceea ce a dus pe parcursul ultimelor șase decenii la o creștere spectaculoasă a speranței de viață și a calității vieții în țările dezvoltate. În ciuda acestor progrese din partea dezvoltată al lumii, în cazul țărilor sărace (sau în curs de dezvoltare) dezvoltarea economică este prima stavilă care determină o sănătate
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
fost schimbată serios. Așa cum arată unele studii, noua lege a introdus încă de la început doar schimbări parțiale, prin reglementările ei. Precaritatea resurselor financiare alocate sectorului sanitar, în perioada 1990-2005, a continuat trendul investirii deficitare în sistemul de sănătate al ultimelor decenii în România. Aceasta a generat menținerea dotării la un nivel slab a unităților sanitare publice cu aparatura medicală modernă și utilități performante și acordarea unor salarii mici personalului din sistem, comparativ cu statutul deținut. Acest fapt s-a răsfrânt direct
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
promovează. Actorii internaționali și dezvoltarea rurală Deși scopul declarat al Națiunilor Unite este păstrarea păcii și securității lumii, cea mai mare parte a fondurilor organizației sunt investite pentru dezvoltare la nivel global. Multiplele transformări sociale și economice în cele cinci decenii de activitate au dus la reformularea principalelor obiective în ce privește dezvoltarea. Națiunile Unite promovează trei direcții de dezvoltare, prin departamentele de dezvoltarea economică, dezvoltarea socială și dezvoltarea sustenabilă. Deși de peste o jumătate de secol organizațiile Națiunilor Unite depun eforturi substanțiale, diferența
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
internațională cu o dezvoltare importantă la începutul anilor ’90 s-au diminuat până la dispariție, țări de destinație predilecte pentru aceeași perioadă au fost „abandonate” în favoarea unora noi, strategii de migrație au fost abandonate pentru altele noi. Perioada de început a deceniului nouă ar trebui privită, probabil, în primul rând, ca una de căutări și „experimente” în materie de migrație internațională, o perioadă care va prefigura și permite evoluția ulterioară a migrației internaționale din România. Căderea regimurilor comuniste din Europa Centrală și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
rețelelor de migrație. Eforturile unora dintre statele vestice de a implementa măsuri stricte de control asupra intrărilor și șederii în spațiul național, corelate cu relativa permisivitate a altora, stau, probabil, la baza unei redefiniri a destinațiilor atractive (probabil către jumătatea deceniului nouă), dinspre țările din centrul Europei (Germania, Austria, Franța) către zona mediteraneeană (cu predilecție Italia și Spania). O anchetă a Organizației Internaționale pentru Migrație la nivelul mediului rural și al orașelor mici (sub 20 000 de locuitori) punea în evidență
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
blocat/întârzâiat multe dintre deplasările definitive bazate pe oportunități individuale. Este posibil ca migrația pentru întregirea familiei să fie răspunzătoare pentru o bună parte din suma totală ridicată (prin raportare la perioadele ulterioare) a deplasărilor definitive din primii ani ai deceniului nouă. Deplasarea familiei (soț/soție și copiii acestora) se produce însă numai în condiții de statut legal al migrantului principal pe teritoriul statului de destinație. Dacă ținem cont de faptul că migrația clandestină pentru muncă antrenează un număr mare de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
servicii de sănătate, reformă legislativă, însă este consumată la nivel individual, accentul căzând pe bunăstarea individuală, calitatea vieții și participarea comunitară, aspecte mai greu abordate prin măsuri numerice.” (Blakemore, 2005, p. 432) Dezbaterea pe tema dezvoltării a fost în ultimele decenii alimentată de proiectele de cercetare și schemele de dezvoltare propuse de organizațiile internaționale. Autorii „Enciclopediei dezvoltării sociale” consideră că „indicatorii dezvoltării au fost folosiți în principal pentru orientarea activității și suportului oferit de organizațiile internaționale și de alți donori și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
discipline. De-a lungul timpului, colaborarea a cunoscut mai multe nume, însă nu este vorba despre o simplă diversitate a etichetelor, ci și despre diferențe semnificative de abordare. Cele mai cunoscute perspective extradisciplinare sînt cele comune evoluțiilor din ultimele trei-patru decenii ale științelor antropologice alături de celelalte științe. 1.2.1. Plurisau multidisciplinaritatea Este tipul de demers științific în care mai multe discipline care își păstrează statutul propriu încearcă să abordeze educația (un eveniment, un fenomen sau un proces educativ) din mai
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
unele dintre resursele pe care le au în comun, în tentativa comună de a clarifica tema investigată. 1.2.3. Transdisciplinaritatea Este un demers centrat pe obiectul cercetării, ce depășește complet specificitatea disciplinelor. Acesta este sensul de acum două trei decenii, cînd transdisciplinaritatea și-a făcut intrarea pe piața ideilor. În ultimii ani, transdisciplinaritatea a căpătat în același timp și virtuți de excepție (fiind definită, de pildă, de Basarab Nicolescu drept o veritabilă „știință a complexității”), dar și mai modeste (în
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
a practicii pedagogice. Inutil să mai precizez că, în cei cîțiva ani cîți au mai rămas pînă la Revoluție, beneficiarii studiului n-au apelat la vreuna dintre soluțiile propuse! De altfel, lucrurile au mers aproape la fel de prost și în primul deceniu postrevoluționar, începînd să se amelioreze abia odată cu creșterea rolului departamentelor pentru pregătirea personalului didactic din universități 1. 1.Vezi o prezentare extinsă a acestei cercetări în capitolul „Funcția modelatoare a profesorului - plecînd de la cîteva investigații”, în Antonesei, 2005, pp. 153-183
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
dăm seama de apariția acestor fenomene. 4.1.2. Prelucrarea propriu-zisă Dacă verificarea informațiilor este o operațiune mai ales calitativă, prelucrarea este una eminamente cantitativă, în care apelăm la instrumente matematice, îndeosebi la statistică și la teoria probabilităților. În ultimele decenii, explozia computerelor și a programării a condus la apariția SPSS, căreia îi dedicăm un capitol special, motiv pentru care, în acest cadru, vom dezvolta doar elementele generale ale utilizării instrumentelor statistice în cercetarea educației, pentru a pune în lumină rolul
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
timpului, dintr-o curgere inversă a evenimentelor, dinspre prezent către trecut, din fragmente și lungi expuneri, din elipse, anticipări și reveniri, din accente falsificate și direcții înșelătoare, din evenimente și personaje abandonate sau reluate cu o răbdare aproape didactică), perioada deceniilor al doilea și al treilea ale secolului al XX-lea. Accentul însă nu cade pe această reconstituire, ci pe lumea romanescă pe care o susține. Caracterul de pretext, de ramă pentru ficțiune, al amintirilor este adesea mărturisit în paginile lor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
și examinează pertinent felul în care se cade să fie stabilite și interpretate legăturile dintre biografie și operă. Caragiale (1996) - cu subtitlul Glose, analize - nu e o monografie unitară, ci o grupare de texte (scrise de-a lungul a două decenii, 1975-1995) care, după părerea autorului, „deși e atât de succintă, depășește simpla încercuire monografică”: unghiul analizei e amplificat astfel încât să cuprindă, pe lângă literar, socialul și culturalul, demersul vizând chestiuni de mentalitate obștească și de istorie a civilizației. În activitatea critică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
ani, toți președinții Harding, Coolidge, H. Hoover, ales în 192831 au dus o politică de strictă neutralitate și de izolaționism. Într-un asemenea cadru au evoluat relațiile politico-diplomatice româno-americane, care pînă în anii 1933-1934 au fost practic nesemnificative. În primul deceniu interbelic ne reține atenția momentul încheierii pactului Briand-Kellogg. "Pactul de renunțare la război", semnat inițial la Paris, la 27 august 1927, de 15 state, marca, după opinia șefului Quai d'Orsay-ului, "o dată nouă în istoria umanității"32. Diplomația României s-
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
specifice situaței sale față de Uniunea Sovietică, ceea ce Moscova a acceptat 36. România și SUA semnau, la 21 martie 1929, un tratat de arbitraj și conciliere, în urma unor tratative care duraseră aproape un an37. Pe plan economic, raporturile româno-americane, în primul deceniu interbelic, au avut în obiectiv două chestiuni: prima era legată de consolidarea datoriei contractată de România în SUA în anii 1914-191838. A doua se referea la momentul și consecințele adoptării, în cadrul politicii "prin noi înșine", a legii minelor. Datoria contractată
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
adoptat CSN 5501780. Această politică fusese concepută în decembrie 781 și, ca și cea precedentă, se baza pe încrederea Americii în propria putere. Se recunoștea însă faptul că în ritmul în care se dezvolta forța atomică sovietică, pînă la începutul deceniului 1960, Moscova avea să dispună de mijloacele necesare pentru a lansa un atac nuclear de proporții pe teritoriul american. CSN 5501 preconiza că un război de anvergură din apropiata eră a rachetelor balistice intercontinentale "ar cauza distrugeri atît de mari
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
roade. În prima săptămînă a lunii septembrie, Departamentul de Stat a anunțat că este dispus să înceapă negocierile cu Bucureștiul pe 15 octombrie 866. CAPITOLUL VII De la un fals început la soluționarea revendicărilor, 1956-1960 O revoltă maghiară După aproape un deceniu de discordie, America și România păreau dispuse să lase în urmă trecutul. Negocierile bilaterale erau compatibile cu CSN 5602/1, care permitea comerțul. Prin intermediul acestora se putea implementa și CSN 5608/1, o strategie care încuraja diferențierea între state și
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
avea să dea multă bătaie de cap României în următorii ani. Acceptînd amendamentul Jackson-Vanik, privitor la emigrare, ca fiind criteriu pentru acordarea "Clauzei națiunii celei mai favorizate", România își expunea, fără să știe, politica internă atenției scrutătoare a Congresului. În deceniul ce a urmat, emigrarea avea să rămînă pe planul doi ca un criteriu de reînnoire a Clauzei. Noul criteriu, care nu figura în Legea comercială din 1974 avea să scoată în evidență modul în care respecta România drepturile omului. Deși
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]