29,295 matches
-
mamă îmi era datoare cu atât“! Dacă primești scrisoarea asta în ajunul zilei tale, pune-o pe masa ta de lucru, peste noapte. Să stea o clipă lângă tine, ca o prezență, aducându-ți binecuvântarea mea, dragostea mea plină de dor, care mă sfâșie și mă omoară. Poate are să rupă vraja rea care a tăiat firul vieții noastre comune. Mă duc să mă culc, draga mea Mouette. Faptul că m-am cufundat prea adânc în gândurile astea care endemic, la tent
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Mititel și înfășețel, Cu scutec de bumbăcel, Cu păruțul retezat, Eu pe Domnul l’am lăsat, Pe cea parte de pământ, La casa lui Dumnezeu“. Am scris pe un petec de hârtie găsit prin geantă: „Draga mea, vino. Mi-e dor de ochii tăi frumoși și mari, scăldați în lacrimi luminoase“. Din păcate, sunt mult prea stupidă: lumea din jur mă îngheța și am pierdut jumătate din bucuria estetică și din acuitatea amintirii pe care venisem să le caut. Iarăși m-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cu părul blond liber pe spate și cu un zâmbet încântat. — Suze! Mă reped pe scări și o îmbrățișez strâns. Când mă desprind din îmbrățișare, amândouă avem ochii ușor înroșiți, și scot un hohot de râs cam stângaci. Doamne, ce dor mi-a fost de Suze, mai mult decât am crezut. — Hai la mine în cameră! zice Suze, luându-mi mâna. Hai să-mi vezi rochia! — E frumoasă? spun nerăbdătoare. În poză arăta senzațional. — E pur și simplu perfectă! Plus că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
În ușa cabinei mele de probă se află Elise, una dintre clientele mele. Are treizeci și cinci de ani și e avocată la o mare corporație, și tocmai a fost detașată cu serviciul la Hong Kong pentru un an. O să-mi cam fie dor de ea. Îmi place să vorbesc cu ea, deși nu are cine știe ce simț al umorului. Cred că i-ar plăcea foarte mult să aibă - dar, din păcate, pur și simplu nu înțelege la ce folosesc glumele. — Bună, Elise! spun mirată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
înăuntru, trântesc ușița și mă răsucesc pe călcâie cu viteză supersonică, exact în clipa în care Luke intră în cameră. — Iubita mea! I se luminează toată fața când mă vede și își trântește servieta. Te-ai întors! Mi-a fost dor de tine! Mă strânge tare în brațe - apoi se dă un pas înapoi și mă privește îngrijorat. Becky? S-a întâmplat ceva? — Nu, nimic! zic repede. Pe bune, totul e super! Sunt doar puțin obosită. — Pari cam terminată. Mă duc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de Elinor“. — Ba n-are nevoie deloc! i-am răspuns eu indignată. Te are pe tine, îl are pe tatăl lui, mă are pe mine... Însă Annabel a clătinat din cap. Nu înțelegi. Tânjește după Elinor de când era mic. Și dorul ăsta l-a făcut să muncească atât de mult și să plece în America; acum, e o parte din el. E ca o viță-de-vie încolăciă în jurul unui măr. Când a terminat de zis asta, mi-a aruncat o privire adâncă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
O citesc pe chipul ei. S-a hotărât deja. — Uite ce vreau să-i spui. Scot din geantă o hârtie. Asta e ce are nevoie să audă Luke. Trebuie să-i spui că îl iubești, să-i spui cât de dor ți-a fost de el când era mic, cum te-ai gândit că îi e probabil mai bine în Anglia, cum singurul motiv pentru care n-ai vrut să-l vezi a fost faptul că ți-a fost teamă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
câțiva invitați întârziați se grăbesc să intre. Tom deschide portiera și dispare pe alee fără măcar să mai arunce o privire în urmă, în timp ce eu îmi flutur trena, în admirația trecătorilor. Doamne, ce amuzant e să fii mireasă. O să-mi fie dor de chestia asta. — Gata? zice tati, dându-mi buchetul. — Cred că da. Îi zâmbesc și îl iau de brațul pe care l-a întins spre mine. — Mult noroc, spune Clive, după care arată undeva în față. Uite că ți-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Vecinic o să fie/ Cât va ține viața noastră,/ Scumpă Românie !” <endnote id="(531)"/>. De regulă, cu astfel de sentimente nostalgice plecau evreii din România nu numai În Palestina, dar și „de-aicea [din România] peste mări”, În America : „Ebreie,/ De dorul țării noastre, de alean,/ Tu mori plângând, privind peste ocean” (poezia Ebreia, scrisă de George Bacovia În 1924 ; <endnote id="cf. 779, p. 314"/>). Un alt cântec al evreilor care emigrau din România se intitulează chiar Rumanye, Rumanye și a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sioniste din Viena, a ținut conferințe de propagandă și în Dorohoi vorbind despre hitlerism și cerând boicotul produselor germane... ...Concluzii asupra mișcării evreiești din România. Pentru că le-am lăsat cea mai vinovată libertate să vină, fără posibilități de trai, fără dor de muncă cinstită, ci stăpâniți de gândul de a parveni prin orice mijloace, fără a avea purtări bune, fiind fugăriți de aievea ca indezirabili...Au provocat o tulburare în sânul nației care încearcă prin naționalismul care se manifestă violent și
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
se știe, D-zeu nu bagă zilele în sac, ci, cu generozitatea-i cunoscută încă de la începutul lumii, mai lasă zile și pentru revederile dintre oameni... Cred că peste cîteva zile am să mă duc acasă. Mi-i grozav de dor. Aș vrea să stau măcar o săptămînă, numai în tovărășia focului din sobă, să scriu o carte frumoasă... E vorba de noua versiune a Sacontalei, și sînt gata s-o atac... Am a face concurență marelui Coșbuc, și sper să
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
mea ia proporții. Prin aceasta nu vreau să te oblig să-mi scrii lung... Răspunsul îl aștept repede. Ce face finul? Ce spune el acum! Dar Roxana? Sîntem prea mă guliți că ne pomenește mereu, nașii de la Iași... Ne este dor de ei. Din partea noastră, multă sănătate și noroc. Doamnei Any, liniște în apropiata vacanță. Cu toată prietenia, Mihai Drăgan Campaniile lui Ibrăileanu au intrat la tipar. P.S. Răspunde-mi, pe puncte, la toate... Dl șt. Avădanei a pregătit o admirabilă
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
o dăm anonimă!). Noi suntem mai bine de cum ne-ai lăsat. Sperăm că și voi la fel (cum mergi cu pilulele?). Veștile despre copii ne-au bucurat mult. Cu observarea steagului, la grădiniță, Ducu a fost în formă. Ne este dor de finul nostru și alăturat sunt cîteva rînduri pentru el și pentru Roxana. Vă dorim, la toți, multă sănătate și noroc. Mihai Drăgan P.S. Bibliografia M. Isanos încă nu e gata. Privitor la Eminesciana, să vedem apărute primele volume... Aștept
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
tot mai lași. Am atîtea să-ți spun, dar nu mi-ar ajunge cîteva pagini. De aceea aștept să ne vedem, poate prin martie, cînd am de gînd să mă duc pe acasă (n-am fost din septembrie). Îmi este dor de bravul nostru fin Ducu, pe care nu l-am mai văzut încă de cînd este școlar. Vei fi văzut că iar am început să public , după ce, anul trecut, Direcția Presei mi-a făcut destule greutăți, ultima dată la sfîrșitul
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
n-am mai văzut nici un număr din revistă, deși trebuia, după socotelile mele, să apară la sfîrșitul anului. Probabil cu o cronică la volumul Doamnei Aghata (slab) și, bineînțeles, la acela al lui Carminei Tudora (surprinzător de proaspăt) . Mi-e dor de Bacău și de împrejurimi (mi se pare că mă las furat de timpul care a fost extraordinar, că dacă ar fi plouat...) și-mi pare rău că Festivalul se va ține tot mai rar sau va fi suspendat iar
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
lui decembrie trecut, mai întîrzie încă din pricina lipsei de hîrtie. îndată ce va apărea am să vi-l trimit. Vă mai scriu în legătură cu o altă chestiune. Unui scriitor de aici (v-a trimis cele două cărți ce i-au apărut: Cumpăna dorului și Inter-comunicare), Ed. Cartea Românească i-a trimis manuscrisul Cartea ființei la poligrafia din Bacău. El ar fi interesat să i se tipărească volumul cît mai repede și, firește, să i se imprime în bune condiții, fiind dispus să intervină
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
aud cum vîntul urlă-n horn și-n miez de noapte să adorm? Unde te-ai dus, dulce căldură? De ce-ai plecat din bătătură? Te plimbi cochetă prin Sahara La braț, cu scumpa-ți maică, Vara, Iar noi de dorul tău tînjim Aici, la Pontu[l] Euxin... Trecător . </citation> (42) <citation author=”N. Gr. Stețcu” loc="Roman" data =”22 decembrie 1992”> Mult stimate domnule Const. Călin, Moș Crăciun și Noul An 1993 să vă aducă d-voastră și celor dragi
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
am luat ex[amenul] de admitere la doctorat (Cluj, D. D. Roșca) , celelelte ex[amene] + [plus] mici necazuri [minus] timp = [egal] neglijarea unor obligațiuni. Bucuros de nr. 6 , deși cam înghesuit. Aștept G[a]z[eta] literară și Tribuna . Cu dor, Nicu P.S. Nu e exclus cu Putna. </citation> (5) <citation author=”N.V. Turcu” loc="Iași" data =”iunie 1968”> Iubite Căline, De acord cu mine este toată lumea că ai scris frumos și la obiect despre cartea Perturbații. Îți mulțumesc! Ai scris
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
autori de versuri, ce-și Încercaseră norocul tot În ediția festivă a periodicului „Rulmentul”. Astfel, au fost scoase următoarele lucrări: „a) Poezia <<CÎntec pentru Penelopa>> de P. Stoian pentru pesimismul ei profund; b) Poezia <<Speranța>> de Gheorghe Huzum deoarece exprimă dorul autorului de evaziune În alte lumi; c) Proza absurdă <<Nu mai am idee>> de Coca Andronache, Întrucît exprimă un gol total cerebral al autoarei”. Cu una, cu alta, Țanea o declarase pe biata tovarășă nebună de legat. c.i. Noi
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
așezăm la masă și conversăm sau facem schimb de informație într un limbaj clar pentru amândoi dar fără să folosim o limbă anume. Am un sentiment de a fi întâlnit la o cafea un prieten vechi, de care mi-era dor, suntem amândoi fericiți și relaxați să ne vedem unul pe celălalt. Aud bubuiturile unei tobe și încep să mă plimb prin tot felul de lumi. Văd globul pământesc de undeva de la distanță, cobor printr-un canal de lumină, totul în jurul
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
universități americane fictive niște ciudați care sînt în stare să povestească în detaliu ce făceau în ziua fiecărui deces hollywoodian survenit în timpul vieții lor. în timp ce-i privește, naratorului îi vine gîndul ciudat că oamenii aceștia sînt nostalgici după alb-negru, iar dorurile lor dominate de valori acromatice. în secunda în care am citit acest diagnostic (formulat sclipitor), ceva din mine propria slăbiciune a tresărit în semn de recunoaștere. Sigur, pot să mă apăr, să spun că o hipersensibilitate la valorile Hollywood-ului din
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
turc, ci tătar. O noutate mai mare : tătarul nu e rău, e bun. Se face frate de cruce cu căpitanul șoimaru (Mihai Boghiță). Discută despre femei. Femeile nu m-au oprit prea mult în viață, spune șoimaru. Mie mi-e dor să-mi văd satul. în drum spre sat se oprește, totuși, pentru o femeie. Femeia, fiică de boier, a fost răpită de niște ruși. Rușii vorbesc rusa. E un film realist.) Femeia țipă extrem de fals. (Nu e un film realist
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
și primul cu Daniel Craig), Casino Royale, renunțase la formalitatea asta și nu numai la ea, ci și la celelalte surse tradiționale de plictiseală și penibil , dar iat-o că se întoarce. S au întors și altele. Dacă ați dus dorul micilor poante de pe margini, care pe vremea lui Roger Moore reușeau invariabil să strice efectul celor mai îndrăznețe cascadorii, iat-o aici pe băbuța care-și scapă mătăniile în timpul urmăririi din biserică și care exclamă : Doamne ! Dacă v-au lipsit
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
doresc să le ofer tuturor tinerilor atât celor din familia mea, cât și celor din familia creștină, o poezie scrisă de un autor necunoscut, dar care mi-a plăcut foarte mult pentru că este potrivită cu timpurile pe care le trăim: DOR DE TATA Când sunt copiii noștri mici, Noi pentru ei suntem “tătici”. Ce gingaș e, și sună bine: “Tăticule, mi-e dor de tine!” Dar anii trec, și-așa, deodată, Tu nu mai ești “tătic”, ești “tată”; Dar și așa
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
autor necunoscut, dar care mi-a plăcut foarte mult pentru că este potrivită cu timpurile pe care le trăim: DOR DE TATA Când sunt copiii noștri mici, Noi pentru ei suntem “tătici”. Ce gingaș e, și sună bine: “Tăticule, mi-e dor de tine!” Dar anii trec, și-așa, deodată, Tu nu mai ești “tătic”, ești “tată”; Dar și așa, tot sună bine: “Tată, îmi este dor de tine!” Dar cresc, nu le mai ești pe plac, Din “tată” tu devii “babac
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]