28,657 matches
-
mutate în zone mai bune. Acum, cea mai mare amenințare la adresa lor este distrugerea habitatului, provocată de agricultură și urbanizare. Cuvântul "koala "provine de la cuvântul dharug "gula." Deși vocala „u” a fost scrisă original în ortografia engleză ca „oo” (în pronunțări ca și "coola "sau "koolah)," a fost schimbată în „oa”, probabil din greșeală. Se spune greșit că acest cuvânt înseamnă „care nu bea”. Din cauza asemănării koalei cu un urs, era des numit, eronat, urs koala, în particular de către primii locuitori
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
Deutsche Reich), proces cunoscut sub denumirea "Prusia contra Reich-ului" ("Preußen contra Reich"). Reclamanții considerau că ordinul de numire a comisarului era neconstituțional și cereau tribunalului să îi interzică acestuia îndeplinirea funcțiuni de comisar. În plus, reclamanții solicitau tribunalului ca, până la pronunțarea sentinței, să li se interzică comisarilor Reich-ului să-și aroge titlurile de prim-ministru al Prusiei, de miniștri ai Prusiei sau de membri ai guvernului prusac și să nu li se dea dreptul de a numi sau revoca din funcție
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
de miniștri ai Prusiei sau de membri ai guvernului prusac și să nu li se dea dreptul de a numi sau revoca din funcție funcționari de stat. Tribunalul a respins moțiunea de suspendare a ordinului de numire a comisarului până la pronunțarea asupra problemelor de fond.. În procesul asupra problemelor de fond, guvernul Prusiei era reprezentat de Arnold Brecht, partidul social democrat de Hermann Heller, iar guvernul central de Carl Schmitt împreună cu Carl Bilfinger și Erwin Jacobi.. Curtea supremă s-a pronunțat
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
înseamnă „pregătit după ritual” și, în cazul mâncării, garantat de a fi conform unor standarde de legi religioase evreiești, unele extrem de detaliate și dificile pentru cei care nu sunt familiarizați cu ele. Forma cușer sau, după altă transcripție, "kusher", reprezintă pronunțarea ebraică așkenazită obișnuită la evreii din România și în graiul limbii idiș vorbit în România a cuvântului ebraic כשר kashér. Evreii sefarzi îl cunosc pretutindeni, inclusiv în România, în pronunțarea ebraică standard - kașer sau kasher. Majoritatea evreilor in lume nu
Kașrut () [Corola-website/Science/303238_a_304567]
-
cu ele. Forma cușer sau, după altă transcripție, "kusher", reprezintă pronunțarea ebraică așkenazită obișnuită la evreii din România și în graiul limbii idiș vorbit în România a cuvântului ebraic כשר kashér. Evreii sefarzi îl cunosc pretutindeni, inclusiv în România, în pronunțarea ebraică standard - kașer sau kasher. Majoritatea evreilor in lume nu mai respectă strict regulile alimentației rituale „cușer”, în ziua de azi. Totuși, alături de evreii practicanți ai religiei iudaice, evreii tradiționaliști și mulți din evreii laici, de pildă aproape două treimi
Kașrut () [Corola-website/Science/303238_a_304567]
-
latină. După cucerirea Daciei și înglobarea ei în Imperiul Roman, capitala a fost mutată la Ulpia Traiana (Sarmizegetusa), aflată la peste 40 de km depărtare. Ruinele cetății dacice "" au fost incluse pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Nu se cunoaște pronunțarea din limba dacică în mod cert și nici sensul cuvântului. Atât Constantin Daicoviciu în lucrarea "Ulpia Traiana", cât și Liviu Mărghitan în "Civilizația geto-dacilor" prezintă teoria profesorului Ioan I. Russu (în "Limba traco-dacilor", cap. 5) care spune că numele este
Sarmizegetusa Regia () [Corola-website/Science/299029_a_300358]
-
de Interne (Direcția evidența populației) să constate unde domiciliază cei citați. Din răspunsul Ministerului, datat 11 august 1995, rezultă că în afară de Boroș, unii au murit, alții au emigrat, iar câțiva nu figurează în evidența poliției. Trec încă doi ani până la pronunțarea recursului în anulare, în martie 1997, eveniment, practic, neînregistrat de către mass-media din România. În cursul zilei de 6 iunie 2003, după o grea și lungă suferință, a trecut la Domnul Arhiepiscopul Adalbert Boroș, la vârsta de 95 de ani, după
Adalbert Boroș () [Corola-website/Science/304571_a_305900]
-
(corect: de’ Medici) (pronunțare cu 3 silabe: 'me-di-ci) a fost în Florența în secolul al XV-lea și al XVI-lea unul dintre cei mai importanți concurenți în lupta pentru putere influența politică, avuție și prestigiu. Printr-o iscusita și în același timp crudă
Familia Medici () [Corola-website/Science/303876_a_305205]
-
În Croația este epoca Reînnoirii naționale croate promovată de Mișcarea ilirică. Ljudevit Gaj, conducătorul acesteia, este în același timp lingvistul care contribuie cel mai mult la stabilirea standardului limbii croate literare moderne, pe care îl fundamentează pe dialectul štokavian cu pronunțare (i)jekaviană, pentru că acesta este idiomul unei literaturi de prestigiu, cea de la Dubrovnik, din secolele XVI-XVIII, și în vederea uniunii lingvistice cu sârbii, ale căror graiuri fac parte tot din dialectul štokavian. În aceeași perioadă, în Serbia, Vuk Stefanović Karadžić lucrează
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
pronumelui interogativ referitor la subiectul nume de lucru: "što" - "kaj" - "ča" „ce”. Prin urmare sunt trei dialecte: Există și o stratificare supradialectală după modul în care a evoluat sunetul "ĕ" din limba slavă veche, notat cu litera ѣ (numită „iat”). Pronunțarea acesteia determină în limba croată: standard se bazează pe dialectul štokavian cu pronunțare (i)jekaviană. Primele texte apar la croați în secolul al IX-lea, scrise în limba slavonă cu alfabetul glagolitic, dar nu s-au păstrat. Cele mai vechi
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
urmare sunt trei dialecte: Există și o stratificare supradialectală după modul în care a evoluat sunetul "ĕ" din limba slavă veche, notat cu litera ѣ (numită „iat”). Pronunțarea acesteia determină în limba croată: standard se bazează pe dialectul štokavian cu pronunțare (i)jekaviană. Primele texte apar la croați în secolul al IX-lea, scrise în limba slavonă cu alfabetul glagolitic, dar nu s-au păstrat. Cele mai vechi texte glagolitice croate păstrate datează din secolul al XI-lea, majoritatea fiind gravate
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
bazată pe principiul fonemic, ce se vor aplica pe tot teritoriul locuit de croați, în locul grafiilor italiană, germană și maghiară folosite în diferitele regiuni. În această perioadă s-a impus standardul unitar al limbii croate pe baza dialectului štokavian cu pronunțare (i)jekaviană, punându-se capăt literaturii în celelalte dialecte. Ideologia Mișcării ilirice nu se mărginea la Croația. Idealul ei era unirea tuturor slavilor de sud, de la sloveni la bulgari, care trăiau toți sub stăpâniri străine, într-o utopică națiune ilirică
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
Mondial, de data aceasta în cadrul Regatului sârbilor, croaților și slovenilor, devenit mai apoi Regatul Iugoslaviei, create sub egida Serbiei, țară învingătoare în război. Autoritățile de la Belgrad caută să impună ideea limbii sârbocroate, ba chiar să facă din limba sârbă cu pronunțare ekaviană limba întregului stat, ceea ce nu este pe placul croaților doritori de independență. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial se înființează așa-numitul Stat Independent Croația, satelit al Germaniei naziste, în care se declanșează o prigoană cumplită împotriva minorității
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
cu un singur caz al substantivului/pronumelui: Alte prepoziții se folosesc cu două sau chiar trei cazuri, în funcție de sensul lor sau de natura verbului regent: Observație: În cazul unor prepoziții există alternanță "-a" ~ ∅. Vocala "a" este adăugată prepoziției cu scopul pronunțării mai ușoare, atunci când cuvântul următor începe cu aceeași consoană ca cea cu care se termină prepoziția, cu o consoană de același tip sau cu un grup de consoane: "s njim" „cu el”, dar "sa šalom" „cu o glumă”, "sa mnom
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
Până la urmă, Adrian Severin însuși a demisionat din PSD, în aceea ședință. În data de 19 mai 2014 ÎCCJ a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor, a efectuării actelor de urmarire penală, și a dispus începerea judecății. Termenul pentru pronunțarea sentinței în acest dosar a fost amânat pentru data de 9 februarie 2016. Cariera de politician după 1990 a lui Adrian Severin a fost marcată de o serie de gafe. La începutul anilor 1990, răspunzând unei întrebări puse de un
Adrian Severin () [Corola-website/Science/303928_a_305257]
-
graiuri: Varianta torlakiană este inclusă într-o împărțirea limbii sârbe în cinci grupuri de graiuri: din Vojvodina-Šumadija, din Herțegovina de est, din Zeta-Lovćen, din Kosovo-Resava și din Prizren-Timoc. Acesta din urmă este cel care corespunde cu varianta torlakiană. Standardul admite pronunțarea ekaviană și (i)jekaviană, precum și transcrierea acestora, dar nu și pronunțarea ikaviană, și nici varianta torlakiană. Marea majoritate a mijloacelor de informare în masă folosește pronunțarea ekaviană. Istoria limbii sârbe este strâns legată de începuturile și evoluția literaturii în această
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
cinci grupuri de graiuri: din Vojvodina-Šumadija, din Herțegovina de est, din Zeta-Lovćen, din Kosovo-Resava și din Prizren-Timoc. Acesta din urmă este cel care corespunde cu varianta torlakiană. Standardul admite pronunțarea ekaviană și (i)jekaviană, precum și transcrierea acestora, dar nu și pronunțarea ikaviană, și nici varianta torlakiană. Marea majoritate a mijloacelor de informare în masă folosește pronunțarea ekaviană. Istoria limbii sârbe este strâns legată de începuturile și evoluția literaturii în această limbă. Primele documente ce se pot considera ca fiind în limba
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
din Prizren-Timoc. Acesta din urmă este cel care corespunde cu varianta torlakiană. Standardul admite pronunțarea ekaviană și (i)jekaviană, precum și transcrierea acestora, dar nu și pronunțarea ikaviană, și nici varianta torlakiană. Marea majoritate a mijloacelor de informare în masă folosește pronunțarea ekaviană. Istoria limbii sârbe este strâns legată de începuturile și evoluția literaturii în această limbă. Primele documente ce se pot considera ca fiind în limba sârbă sunt scrise cu alfabetul chirilic și datează din secolele al XI-lea și al
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
ediția a II-a din 1852), prin traducerea să a Noului Testament din 1847 și prin alte lucrări, el pune bazele limbii sârbe standard actuale. O fundamentează pe graiul din Herțegovina de est, care face parte din dialectul štokavian cu pronunțare (i)jekaviană, vorbit și în Șerbia de sud-vest, regiunea natală a lui Karadžić. Sub influența romantismului din Europa Occidentală, Karadžić recomandă ca model pentru limba literară pe cea a literaturii populare și respinge normele de atunci influențate de limba rusă
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
În același timp simplifica la maximum ortografia, pe baza principiului fonemic. Reforma lui Karadžić este influențată și de opere literare croate. De altfel activitatea să se desfășoară în paralel cu standardizarea limbii croate, efectuată tot pe baza dialectului štokavian cu pronunțare (i)jekaviană. Mai mult decât atât, au loc și consultări directe între elaboratorii celor două standarde, de exemplu așa-numitul „Acord de la Viena”, semnat de sapte intelectuali croați și sârbi, printre care și Karadžić, în 1850, la inițiativa lingvistului sloven
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
directe între elaboratorii celor două standarde, de exemplu așa-numitul „Acord de la Viena”, semnat de sapte intelectuali croați și sârbi, printre care și Karadžić, în 1850, la inițiativa lingvistului sloven Frânc Miklošič. Mai tarziu, în normele limbii se încetățenește și pronunțarea ekaviană a orășenilor din Voivodina și Șerbia, care chiar devine dominantă, dar nu elimina pronunțarea (i)jekaviană. În 1868, normele propuse de Karadžić sunt adoptate oficial în Șerbia. Începând cu această epoca, domeniul lingvistic și cel politic interferează până în ziua
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
sapte intelectuali croați și sârbi, printre care și Karadžić, în 1850, la inițiativa lingvistului sloven Frânc Miklošič. Mai tarziu, în normele limbii se încetățenește și pronunțarea ekaviană a orășenilor din Voivodina și Șerbia, care chiar devine dominantă, dar nu elimina pronunțarea (i)jekaviană. În 1868, normele propuse de Karadžić sunt adoptate oficial în Șerbia. Începând cu această epoca, domeniul lingvistic și cel politic interferează până în ziua de azi, relația dintre limba sârbă și limba croată pendulând de la epoca la epoca între
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
vocală a, de exemplu la nominativul singular al substantivelor și adjectivelor masculine, care nu are desinența, si care s-ar termină în asemenea consoane. Un astfel de cuvânt este "borac" „luptător”. În cursul flexiunii, a dispare la formele la care pronunțarea grupului de consoane este ușurată de o vocală ce o urmează. Astfel, genitivul și acuzativul singular al acestui cuvânt este "borca" „al/a/ai/ale luptătorului, pe luptător”. A labil apare și între unele prepoziții și cuvinte cu care ar
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
Cele mai multe prepoziții se folosesc cu un singur caz: Alte prepoziții se folosesc cu două sau chiar trei cazuri, în funcție de sens sau de natură verbului regent: Observație: În cazul unor prepoziții există alternanta a ~ ∅. Vocală a este adăugată prepoziției cu scopul pronunțării mai ușoare, atunci când cuvântul următor începe cu aceeași consoana că cea cu care se termină prepoziția, cu o consoana de același tip sau cu un grup de consoane: "s majkom" „cu mama”, dar "să sestrom" „cu sora”; "pred tobom" „în fața
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
Știința, 1990. - 159 p. Pohilă, Vlad. Mic dicționar de nume proprii străine / Vlad Pohilă. - Chișinău: Ed. ARC, [2004]. - 263 p. - Bibliogr.: p. 262-263. - (Tranșă nouă, corectată). Pohilă, Vlad. Nume proprii din alte limbi în context moldovenesc: (considerații asupra transcierii și pronunțării) / Vlad Pohilă. - Chișinău: Știința, 1988. - 224 p. Pohilă, Vlad. Să citim, să scriem cu litere latine: [îndreptar] / Vlad Pohilă, Vitalia Vangheli-Pavlicenco. - Chișinău: Lumina, 1989. - 40 p. - (Text intercalate, cu litere rusești și litere latine). Pohilă, Vlad. Și totuși, limba română
Vlad Pohilă () [Corola-website/Science/312766_a_314095]