KorAP: Find »[drukola/base=râde & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...1125 1126 1127 ...1170 >

29,239 matches

Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462

am văzut haine diferite, pălării și Încălțăminte mototolite și murdărite, aruncate În toate părțile. Populația civilă și În special țiganii se furișeau spre ele, iar garda trenului Îi Îndepărta, fugărea - mai trăgând focuri pe deasupra lor - În hazul ostașilor germani care râdeau și strigau «țigoin» șZigeuner - n.m.ț și-i Îndemnau șpe țiganiț să meargă iar să ia haine” Era vorba, deci, de un joc de-a prinselea imaginar care s-a desfășurat În gară și care i-ar fi distrat pe

Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
din cauza slăbiciunii. Jetul puternic de apă din furtunuri i-a trântit la pământ rânduri-rânduri, și Încercările de a se scula se terminau cu o nouă cădere. Soldații, au crezut că e un motiv de râs. „Slăbiciunea noastră Îi făcea să râdă. Am fost distracția lor”, și-a amintit Șhmuel Ancel XE "Ancel, Șhmuel" . Cine a reușit să se spele stătea culcat pe un strat de paie Împrăștiat pe planșeul de ciment din curte, parte Îmbrăcați cu lenjeriile Împărțite de delegații Comunității

Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750

Trebuie să vă spun o poveste drăguță, fac o paranteză. Eu cam aveam probleme cu orchestrele și cu dirijorii. Și nu înțelegeam, era din cauza temperamentului, din cauză că aveam anumite angoase din copilărie... A.V. Paranteză: ce zodie sunteți? N.M. Paranteză berbec. (Râde) A.V. O, se explică... N.M. Și credeam că numai din cauza asta am probleme cu orchestrele. Într-o zi, am primit o casetă de la Anne-Marie Kron, care mi-a făcut prima înregistrare la televiziune. Am cântat o arie din "Boema

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
Te elimină în doi timpi și trei mișcări.... A.V. Cum v-ați adaptat în Anglia? N.M. Pentru mine, Anglia a fost foarte primitoare. A.V. Deși spiritul britanic este mai rece. N.M. Știu, m-am căsătorit cu un englez (râde)... Poate pentru că am fost doritoare de cultura lor, am fost doritoare de rafinamentul lor, pentru mine a fost o școală. Am fost bucuroasă că am ajuns într-o țară în care pot să învăț. Dar, lucrul cel mai important, mi-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
trebuie să le am obligatoriu. A.V. S-a întâmplat să ajungeți în cealaltă extremă, să fi avut un partener foarte bun, cu o voce extraordinară, frumos, debordant, care să vă farmece și pe Dumneavoastră pe scenă? N.M. Placido Domingo (râde). Cred că a fost de toate. Dar au fost și alții... A.V. Și cum ați reușit să "duceți" scena respectivă, sau spectacolul întreg, din toate punctele de vedere, vocal și actoricesc? N.M. Suntem colegi, niciodată n-a fost... A

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
un mare impresar din acea vreme, era o femeie, iar domnul Herlea ne-a oferit casa lui, să cântăm. Am stat un pic de vorbă, și la urmă mi-a spus: "pentru mine ești perfecțiunea imperfecțiunii, ai să faci carieră." (râde) A.V. Din tot ce am ascultat și am văzut cu Dumneavoastră, mă refer la înregistrările audio-video, este limpede că zona belcanto-ului italian vă reperezintă cu strălucire. Există alte epoci stilistice din istoria operei care vă interesează? N.M. Așa cum

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
din distribuție face parte din categoria vocilor lirice, sigur că se poate realiza o "Tosca" foarte frumoasă. În principiu, sunt soprană de coloratură dramatică, și toate discurile mele ilustrează această țesătură vocală. A.V. Aveți temperament de berbec (doamna Miricioiu râde). Să ne imaginăm că jucați în opera "Tosca" și sunteți în scena când îl ucideți pe Scarpia. N.M. Uh..., groaznic! A.V. Aveți vreodată, pe scenă bineânțeles, reticențe? Un regret? N.M. Vai, sunteți nemaipomenit cu întrebările! Pentru că, niciodată, în repetiție

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
că toți copiii sunt ghidați pe un drum mult mai organizat. Din nou spun, dacă nu aveam această moștenire, nu cred că reușeam. A.V. Ce ați fi dorit să cântați și nu ați reușit încă, din diverse motive? N.M. (râde) Repertoriul meu este așa de mare, încât nu am vise. Nu am ce să vă spun. A.V. Ați reușit să cântați de toate. N.M. Lucruri care mi-au dat multă satisfacție. A.V. Ați avut ocazia să cântați într-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
A.V. Ați avut ocazia să cântați într-un spectacol sau într-un concert care v-a nemulțumit? N.M. Da. Da. A.V. Dați-mi un exemplu, și spuneți-mi de ce. N.M. Opere care nu mi-au plăcut? Chiar "Tosca"... (râde) Am și probleme muzicale. În afară de actul al II-lea, am probleme cu "Tosca". N-am înțeles de ce! Am cântat-o, a fost totdeauna cu succes. Nu pot să vă spun că sunt cea mai bună Toscă din lume, rămân în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-ți... mângâia vocea, să spun așa. Nemulțumirea mea este, probabil, și instinctivă, dar și intelectuală, dacă vreți. Textul nu-mi dă satisfacția pe care o vreau. Eu am fost mult mai bună în drame, în conflicte. Că de aici vin!... (râde) Aici mi-a fost copilăria... Și textele filosofice, textele care nu au atâtea repetiții. Chiar și "Anna Bolena", e un subiect istoric, textul e nemaipomenit. Are foarte puține repetiții. În "Adriana Lecouvreur", personajul Adriana are un text de proză, mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
carte. Și nu o spun din falsă modestie! Că nu sunt tipul ăsta. Pentru mine, este ce este... A.V. Atunci, spuneți mai întâi acum, ce altceva ați fi putut să faceți bine în viață, în afară de muzică? N.M. Să gătesc (râde). Este a doua mea pasiune, dincolo de ce pot să vă descriu. Săracul soțul meu îmi spune: "nu poți să-mi faci într-o zi o mâncare simplă, numai friptură și cartofi prăjiți?" A.V. Nu se vede că vă place

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
E-adevărat că am avut câteva momente în care mi-a fost foarte frică de ea, pentru că voia să mă bată!... Și, în momentul acela, de frică, i-am spus "Domnișoară, dacă vă atingeți de mine, nu mă mai vedeți!" (râde). Mi-am smuls vraful de partituri, și am ieșit pe ușă. Iar ea mi-a strigat "întoarce-te, că mă arunc de la etajul 5." Într-adevăr, locuia la etajul 5!... M-am întors, și mi-a spus "hai să mâncăm

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
e foarte simplu, și eu știu că trebuie să ajung acolo, dar cum?" Și spunea "bine băiete, îți jur că de azi înainte nu mă mai amestec în tehnica ta." Și o ținea vreo două-trei luni, după care iar începea (râde). Dar cred că, acum, asta este o valoare pierdută. Eu am simțit pe pielea mea. Când predam la Conservator, la București, îmi veneau în clasă studenți cu sticla de Cola, beau, gâl-gâl-gâl, acolo se făcea muzică și ei beau, pentru că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
Cred că s-a întâmplat mai rar să fiți prezent în sală, și nu pe scenă. D.O. Da, majoritatea vieții noi doi am fost pe scenă. Acum, bineînțeles, la această vârstă matusalemică pe care am împlinit-o și noi (râde), avem ocazia să fim și spectatori. De fapt, noi am cam fost spectatori toată viața, pentru că totdeauna ne-am interesat de concurență! Să știm cine sunt, cum trebuie să-i "combatem", cum trebuie să ridicăm ștacheta artistică, pentru că fără concurență

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
din strada Molière? N.H. O altă etapă a vieții, da. Cred că a fost realizată cu regizorul Paul Orza. Acolo eram, într-adevăr, Figaro de 28 de ani, iar în ultima variantă de filmare, eram Figaro de 68 de ani... (râde) A.V. Nu spuneți asta, nici nu se observă la vizionare! D. O (Cântând) "Nu te trăda!" N.H. (Cântând, și el) "Non mi tradir". A.V. Amintindu-ne de textul din Prologul operei "Paiațe", de Leoncavallo, al cărui personaj, Canio

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
credeam că le-am uitat! Poeziile m-au salvat în acel moment și din punct de vedere artistic. În momentul în care îmi înghițeam lacrimile și mi le recitam ca un prost, eram ca un Păcală în casă, acolo, chiar râdeam, plângeam și râdeam de mine însumi aceste poezii îmi dădeau niște dezlegări pentru dans. Vreau să ajung la ideea că, pentru mine, dansul este foarte legat de poezie. Adică, foarte mult timp dansul a fost legat de o narațiune, de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
am uitat! Poeziile m-au salvat în acel moment și din punct de vedere artistic. În momentul în care îmi înghițeam lacrimile și mi le recitam ca un prost, eram ca un Păcală în casă, acolo, chiar râdeam, plângeam și râdeam de mine însumi aceste poezii îmi dădeau niște dezlegări pentru dans. Vreau să ajung la ideea că, pentru mine, dansul este foarte legat de poezie. Adică, foarte mult timp dansul a fost legat de o narațiune, de un libret. "Uite

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
să respecți opinia celuilalt și ești mereu obligat să te adaptezi la momentul respectiv. Când începi o oră de pian nu știi, de exemplu, cum se va desfășura. A.V. Cum, nu-ți faci un plan de lecție?... A.B. (râde) Nu! Recunosc că nu am fost foarte bună la metodică... Trebuie să mă las condusă foarte mult de instinct. A.V. Totuși, în afara instinctului, firește, cultura ta muzicală și experiența acumulată ca interpret dublează, de multe poate își câștigă un

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
în lume. Începând cu audiția pe care am avut-o la Covent Garden, în '90, eram în ultimele luni de studiu la Conservator. Așa a fost soarta mea. Lucruri negative..., niciodată nu am fost pusă în situația să fiu refuzată. (Râde). Nu știu, a fost o chestie de destin. E ca într-o poveste, când zânele îi dau cadouri unui copil. Tot așa, oamenii, artiștii, directorii de teatru, cu fiecare am avut în ultimii 20 de ani o foarte frumoasă și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
în blue jeans, cum să spun, ne aflăm complet într-o altă stare. Până ce fiecare dintre noi intrăm în rolul respectiv este un drum destul de important. A.V. V-am adresat această întrebare ... A.G. Dacă m-am îndrăgostit, vă referiți? (râde) A.V. Nu, baritonul David Ohanesian îmi spunea că, odată, i s-a întâmplat să fie fermecat de Raina Kabainovska, de Marie Collier. În rest, bineînțeles, fiecare artist își face meseria, interpretându-și rolul, vocal și actoricește, în cel mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
fost o operă în primă audiție mondială. A.V. Există o partitură pe care, din diverse motive, încă nu ați cântat-o, și ați dori? A.G. Am un răspuns la această întrebare: restul, cele pe care nu le-am făcut (râde). A.V. Aveți o carieră artistică de mare succes, pe care toți cântăreții de operă, tineri, și-ar dori-o. Ce sfat ați avea pentru un student la Conservator, la clasa de canto, care, sigur, are toate datele naturale, este

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
a unor cântăreți și actori români de operă. Confesiunea ce urmează este de o admirabilă sinceritate, revelând încredere în sine, cunoaștere deplină a realităților lumii, sensibilitate, înțelepciune. Dacă eu am putut, puteți și voi A.V. Ați cântat... Ioan Hollender (râde) A.V. Aveți prestanță, convingeți publicul și ca vorbitor. Vreau să știu, înainte de toate, dacă vă simțiți bine într-o conversație ale cărei întrebări le știți dinainte, sau vreți să vă fie adresate spontan? I.H. Mă simt mai bine, sunt

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
o serie întreagă de cântăreți foarte cunoscuți, foarte scumpi. Pentru că a fost vorba de mine, am fost foarte atacat, pe drept, de ziare. Și cine a cumpărat agenția? A cumpărat-o statul. Deci, un fel de, mă rog, afacere socialistă (râde). A.V. Dacă a cumpărat-o statul, înseamnă că a avut încredere în firma Dumneavoastră. I.H. A avut încredere în firma mea, care în trei luni de zile a și dispărut!... O firmă de acest fel e ca o firmă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
Dacă vorbim de împliniri, eu sunt foarte îndatorat soartei că am avut posibilitatea asta ca 20 de ani, nu să conduc Opera din Viena, ci să pot realiza o mare parte, aproape jumătate din ceea ce aș fi dorit să fac (râde). E mult, știți, e foarte mult, calitatea mea de director artistic al Operei de stat din Viena nu este arta mea arta mea a fost de a găsi persoanele potrivite să tălmăcesc acest lucru, pentru că eu nici n-am cântat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
des în interviurile ce vi s-au solicitat, dar vreau să știu: ați fost un director autoritar, sau ați avut degete de oțel în mănuși de catifea? I.H. (zâmbind) Ei, și dumneavoastră veniți cu asta! Vă răspund ceva acum, o să râdă telespectatorii... Am zâmbit și eu deși, mă rog, treaba asta are și părțile ei negative. Într-un ziar foarte important de la Berlin, s-a scris acum o săptămână... A.V. ...nu am citit încă... I.H. nu-nu, n-a ajuns până în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]