33,912 matches
-
Artist UȘA" și a "The Internațional Society of Poets UȘA." Autoarea figurează în mai multe dicționare biografice din Marea Britanie. De asemenea, este membră a "Uniunii Scriitorilor din România"; membră a "The Royal Society of Literature UK"; membră a "Academiei ARA - Academia Româno-Americană de Arte și Științe"= "The American Romanian Academy of Arts and Science, UȘA/Canada"; membră a "LiterArt XXI/ The Internațional Association of Romanian Writers and Artists, UȘA"; membră a Societăților: "The Poetry Society UK; The Poetry Society of the
Mariana Zavati Gardner () [Corola-website/Science/299746_a_301075]
-
trăiește doi ani în Germania, cere azil politic în America. În 1982 emigrează în Statele Unite unde devine cetățean american în 1988. În România a profesat că învățător, profesor de liceu și ziarist. Este membru al Uniunii Scriitorilor Americani și al Academiei Româno-Americane de Arte și Științe (ARA) și al Societății Internaționale a Poeților. Școala elementară de 7 ani din comuna Tunari (1945-1952), Școala pedagogica mixtă nr. 3 din București (Diplomă de învățător - 1956), Institutul Pedagogic de 3 ani, București- Facultatea de
George Băjenaru () [Corola-website/Science/299751_a_301080]
-
liber", "Cuvântul Românesc", și altele, cu poezii, povestiri, comentarii literare. Multe dintre poezii i-au fost traduse de fiica sa, Cătălina Băjenaru și de cunoscutul traducător american, Leonard Nathan, autor al unor traduceri din Joseph Brodsky și Czeslaw Milosz. Afilieri: "Academia Româno-Americană de Stiinte și Arte"; "American Union Writers; Internațional Poets Society" (Distinguished Member). Detalii bio-bibliografice, în : 1/ “Academia Româno-Americană de Stiinte și Arte - ARA - "Români în știință și cultură occidentală"”, 1996; 2/"”Who is Who - Românii din America - 500 personalități
George Băjenaru () [Corola-website/Science/299751_a_301080]
-
fiica sa, Cătălina Băjenaru și de cunoscutul traducător american, Leonard Nathan, autor al unor traduceri din Joseph Brodsky și Czeslaw Milosz. Afilieri: "Academia Româno-Americană de Stiinte și Arte"; "American Union Writers; Internațional Poets Society" (Distinguished Member). Detalii bio-bibliografice, în : 1/ “Academia Româno-Americană de Stiinte și Arte - ARA - "Români în știință și cultură occidentală"”, 1996; 2/"”Who is Who - Românii din America - 500 personalități din SUA și Canada"”, enciclopedie editata de Dan Fornade, Editura ”Luceafărul românesc”, Montreal, 2000; 3/ Aurel Sasu - "“Dicționarul
George Băjenaru () [Corola-website/Science/299751_a_301080]
-
a participa la ceremonia de decernare a premiilor. Un diplomat american din Suedia va fi prezent la această ceremonie în numele lui Hemingway. Textul discursului de primire pe care diplomatul american l-a citit în numele său era acesta: „Stimați membri ai Academiei Suedeze, Doamnelor și Domnilor neavând priceperea și dezinvoltura pentru a susține un discurs, nici cunoștințe de oratorie sau de retorică necesare, doresc să mulțumesc organizatorilor pentru generozitatea lui Alfred Nobel de a oferi acest premiu. Niciun autor care îi cunoște
Ernest Hemingway () [Corola-website/Science/299044_a_300373]
-
autor și a călătorit în mod frecvent. S-a căsătorit în 1954, iar din anul 1960 a locuit la Berlin, precum și temporar în landul Schleswig-Holstein. Divorțat în 1978, s-a recăsătorit anul următor. Între anii 1983 - 1986 a deținut președinția Academiei de Arte din Berlin.
Günter Grass () [Corola-website/Science/299060_a_300389]
-
școala în Turda și Cluj, iar în 1938 a obținut o diplomă în drept de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. În 1943, Rațiu a obținut o diplomă de economie de la Universitatea Cambridge (Anglia). A fost desemnat Membru de onoare post-mortem al Academiei Oamenilor de Știință din România. În 1940, a fost numit consilier la Legația României de la Londra, sub ministrul Viorel Tilea. La 29 noiembrie 1940, la câteva săptămâni după instaurarea Statului Național-Legionar, a fost fondat Comitetului Național Român. Rațiu a făcut
Ion Rațiu () [Corola-website/Science/299073_a_300402]
-
Londra și Oxford. Din 1869, este profesor de Istoria Artelor în Oxford, unde rămâne până în 1879. În această funcție a îmbogățit colecția de artă a universității cu numeroase tipărituri, desene și fotografii din proprietatea sa personală și a înființat o academie de desen. În 1883 i s-a oferit din nou o catedră universitară, pe care însă o refuză în semn de protest împotriva practicării disecțiilor pe cadavre din laboratoarele universității. Încă din tinerețe este preocupat de artă, literatură și călătorii
John Ruskin () [Corola-website/Science/299079_a_300408]
-
miniaturist și filosof iluminist, protector al pictorului, îl recomandă influentului și bogatului cardinal Alessandro Farnese. Condițiile sunt favorabile și tânărul grec începe să aibă comenzi. În 1572, Domênikos Theotokópulos devine membru al corporației pictorilor din Roma, cunoscută sub numele de "Academia Sfântul Luca". Relațiile cu pictorii din Roma nu sunt din cele mai bune, și în scurtă vreme va părăsi Italia, plecând în Spania, unde la Escurial regele Filip al II-lea a început construirea unui imens palat-mănăstire, o ocazie pentru
El Greco () [Corola-website/Science/299118_a_300447]
-
a abandona credința sa greco-catolică și Biserica Română Unită. Procesul său de beatificare este în curs de finalizare. Școala primară a urmat-o în satul natal și la Blaj, iar cursurile liceale la Blaj. În 1919 s-a înscris la Academia de Teologie din Blaj, fiind trimis mai apoi la Roma, la Colegiul Grec „Sf. Atanasie”. În 1925 a obținut doctoratul în Filosofie și Teologie, după care a revenit în România. La 1 ianuarie 1926 a fost hirotonit preot de către mitropolitul
Vasile Aftenie () [Corola-website/Science/299129_a_300458]
-
la Colegiul Grec „Sf. Atanasie”. În 1925 a obținut doctoratul în Filosofie și Teologie, după care a revenit în România. La 1 ianuarie 1926 a fost hirotonit preot de către mitropolitul Vasile Suciu. După o lună a fost numit profesor la Academia de Teologie din Blaj. A fost numit protopop de București și ulterior canonic al Capitlului Arhiepiscopesc din Blaj. La 1 octombrie 1939 a fost numit rector al Academiei Teologice din Blaj. În aprilie 1940 a fost numit episcop titular de
Vasile Aftenie () [Corola-website/Science/299129_a_300458]
-
de către mitropolitul Vasile Suciu. După o lună a fost numit profesor la Academia de Teologie din Blaj. A fost numit protopop de București și ulterior canonic al Capitlului Arhiepiscopesc din Blaj. La 1 octombrie 1939 a fost numit rector al Academiei Teologice din Blaj. În aprilie 1940 a fost numit episcop titular de Ulpiana și auxiliar al mitropolitului Alexandru Nicolescu. Consacrarea episcopală a avut loc pe 5 iunie 1940 în Catedrala din Blaj, după care s-a întors la București ca
Vasile Aftenie () [Corola-website/Science/299129_a_300458]
-
educație. Din acele vremuri vin și concepțiile înalte despre pace ca ideal al oamenilor, precum și cele despre unitatea și unicitatea omenirii, străfulgerări ale minților luminate ce treceau dincolo de mentalitatea comună a separării umanității în greci și „barbari”. Fondată de Platon, "„Academia a avut ca primă funcție formarea pe bază rațională a oamenilor de stat de care avea nevoie cetatea (...). Ea a avut un imens succes, primind mulți tineri îndrăgostiți de știință și înțelepciune din toate colțurile lumii grecești și inspirând numeroase
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
în geometria neeuclidiană. Încă din copilărie a manifestat interes și posibilități deosebite pentru gândirea matematică, în care a fost inițiat de către tatăl său, ale cărui lucrări le-a studiat. În 1817, după absolvirea liceului, a început studiile de inginerie la Academia Militară din Viena, întrucât familia nu a putut finanța un studiu al matematicii în străinătate, cum și-ar fi dorit tatăl acestuia. În 1822 a încheiat studiul cu succes și a dedicat încă un an studiilor științifice, în care a
János Bolyai () [Corola-website/Science/299145_a_300474]
-
a diferiților oameni în societate . Instructori itineranți, autori de manuale de gramatică și retorică, călătoreau inițial dintr-un loc în altul oferind lecții contra unor taxe, similar cu un „preparator”. Primele instituții cu scop educativ în Grecia Antică au fost Academia lui Platon (aprox. 387 î.Hr-83 î.Hr.) și Liceul lui Aristotel (334 sau 335 î.Hr.-86 î.Hr.), ambele închise după revolta anti-romană din 88 î.Hr. Academia lui Platon a funcționat din nou între 410 d.Hr. și 529 d.Hr
Universitate () [Corola-website/Science/299120_a_300449]
-
similar cu un „preparator”. Primele instituții cu scop educativ în Grecia Antică au fost Academia lui Platon (aprox. 387 î.Hr-83 î.Hr.) și Liceul lui Aristotel (334 sau 335 î.Hr.-86 î.Hr.), ambele închise după revolta anti-romană din 88 î.Hr. Academia lui Platon a funcționat din nou între 410 d.Hr. și 529 d.Hr., când a fost închisă de Iustinian. Adminstrația civilă a Imperiului Roman de Răsărit a necesitat numeroase cadre pregătite profesional. Prin unirea tradiției serviciului public în Roma
Universitate () [Corola-website/Science/299120_a_300449]
-
practică”, bazată pe rațiune și experimente (în contrast cu filozofia speculativă, tipică metodei scolastice). Această nouă filozofie a devenit „filozofia științelor naturii”. Deoarece nu corespundea modelului universitar medieval, noi instituții au fost inițial înființate. Filozofia științelor naturii devine obiectul de studiu în academii naționale, de exemplu Academia Franceză (Academie Francaise, 1635) sau Societatea Regală Engleză (Royal Society, 1660). Scopul cercetării academice a devenit descoperirea adevărului în limitele date de analiza statistică a rezultatelor experimentale și dezvoltarea modelelor matematice de descriere a naturii. În contrast cu
Universitate () [Corola-website/Science/299120_a_300449]
-
și experimente (în contrast cu filozofia speculativă, tipică metodei scolastice). Această nouă filozofie a devenit „filozofia științelor naturii”. Deoarece nu corespundea modelului universitar medieval, noi instituții au fost inițial înființate. Filozofia științelor naturii devine obiectul de studiu în academii naționale, de exemplu Academia Franceză (Academie Francaise, 1635) sau Societatea Regală Engleză (Royal Society, 1660). Scopul cercetării academice a devenit descoperirea adevărului în limitele date de analiza statistică a rezultatelor experimentale și dezvoltarea modelelor matematice de descriere a naturii. În contrast cu disputele în latină în
Universitate () [Corola-website/Science/299120_a_300449]
-
în contrast cu filozofia speculativă, tipică metodei scolastice). Această nouă filozofie a devenit „filozofia științelor naturii”. Deoarece nu corespundea modelului universitar medieval, noi instituții au fost inițial înființate. Filozofia științelor naturii devine obiectul de studiu în academii naționale, de exemplu Academia Franceză (Academie Francaise, 1635) sau Societatea Regală Engleză (Royal Society, 1660). Scopul cercetării academice a devenit descoperirea adevărului în limitele date de analiza statistică a rezultatelor experimentale și dezvoltarea modelelor matematice de descriere a naturii. În contrast cu disputele în latină în universitățile medievale
Universitate () [Corola-website/Science/299120_a_300449]
-
universității medievale a fost abandonat, modelul administrativ s-a regăsit în organizarea universității moderne. Universitățile s-au transformat inițial în instituții cu profil diferit, scolastica fiind înlocuită de umanismul din filozofia și arta Renașterii. O simbioză între cercetarea științifică în academii și educația universitară a apărut relativ repede; de exemplu, Newton a professor de matematică la Cambridge din 1669 și membru al Societății Regale Engleze din 1672. Ulterior, facultăți de științe au fost introduse în universități, într-o nouă perioadă de
Universitate () [Corola-website/Science/299120_a_300449]
-
multe facultăți. Modelul de educație generală, inspirat de metodele Greciei Antice, a fost abandonat în mediul universitar în Europa (modelul a continuat în sistemul numit „liberal arts” din Statele Unite). Treptat, universitatea modernă a căpătat atribuții de instituție de cercetare, alături de Academiile Naționale. Aceasta a dus la introducerea gradului academic de doctor în filozofia științele naturii la sfârșitul sec. al XIX-lea. Spre deosebire de universitatea medievală, universitatea modernă a fost un model de succes, fiind adoptată în toată lumea. De exemplu: În fiecare caz
Universitate () [Corola-website/Science/299120_a_300449]
-
cu scopul de a coordona educația universitară în statele participante. Similar, cercetarea universitară în statele membre este parțial coordonată prin programe de cercetare finanțate cu fonduri ale Uniunii Europene. Misiunea duală a universității moderne de educație și cercetare combină obiectivul Academiei Greciei Antice de formare a unui om mai complet, integrat într-o comunitate, cu lecția universității medievale privind importanța cercetării originale. Din fericire pentru cercetarea universitară, e loc pentru mai bine în multe domenii. Activitatea universitară de cercetare generează și
Universitate () [Corola-website/Science/299120_a_300449]
-
stării de sănătate tot mai precară, a ținut conferințe la institutul Esalen. În 1959, Huxley, care a rămas cetățean britanic, a refuzat ordinul "Knight Bachelor" oferit de fundația Macmillan. În același an a fost distins cu Premiul pentru Merit al Academiei Americane de Arte și Litere. Ideile lui au stat la baza formării mișcării Potențialului Uman. A fost invitat să țină numeroase conferințe de către mai multe universități americane prestigioase. Într-un asemenea discurs ținut în 1961 la California Medical School în
Aldous Huxley () [Corola-website/Science/299132_a_300461]
-
, instituție de învățământ superior întemeiată la Viena în anul 1746 din inițiativa împărătesei Maria Terezia, al cărei nume îl poartă. Pe lângă , Maria Terezia a mai fondat Academia Militară Tereziană și Academia Limbilor Orientale. Prin contractul din 24 februarie 1746 reședința imperială de vară a fost vândută Ordinului iezuit, care și-a asumat obligația de a deschide în clădire o instituție de învățământ superior. Maria Terezia s-a
Academia Tereziană () [Corola-website/Science/299169_a_300498]
-
, instituție de învățământ superior întemeiată la Viena în anul 1746 din inițiativa împărătesei Maria Terezia, al cărei nume îl poartă. Pe lângă , Maria Terezia a mai fondat Academia Militară Tereziană și Academia Limbilor Orientale. Prin contractul din 24 februarie 1746 reședința imperială de vară a fost vândută Ordinului iezuit, care și-a asumat obligația de a deschide în clădire o instituție de învățământ superior. Maria Terezia s-a angajat să finanțeze proiectul
Academia Tereziană () [Corola-website/Science/299169_a_300498]