32,577 matches
-
atât, e o „bătălie” a personalității în întregime, ceea ce numim, cu un cuvânt generic și confuz, debutul! -, noi, toți cei „cinci”, beam. Beam, printre altele, deoarece eram cufundați în acel mediu, încă o dată, atipic, în care se pregătesc viitorii creatori, beam deoarece aveam nevoie de un „aliment” al discuției, ca o frondă - ergo bibamus! —, poză și imitație, desigur. Deoarece, la început, debutantul „imită” și interesant e, în acel stadiu, nu dacă „imită” sau nu, ci pe cine „imită”, ce model își
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai puțin instinctiv, și alegerea modelului, cred eu, tipul de model pe care-l are în față ca o formă perfectă, spunea mai mult în acei ani, în acea „tensiune”, decât metaforele și „ticurile” sale de gândire și stilistice. Da, beam cu toții, așa cum beau și cele câteva zeci de tineri veleitari, în București și în marile centre culturale ale țării, unde se pregăteau „cazanele” noii promoții artistice și literare, dar numai unul dintre noi s-a îmbolnăvit cu adevărat de „boala
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și alegerea modelului, cred eu, tipul de model pe care-l are în față ca o formă perfectă, spunea mai mult în acei ani, în acea „tensiune”, decât metaforele și „ticurile” sale de gândire și stilistice. Da, beam cu toții, așa cum beau și cele câteva zeci de tineri veleitari, în București și în marile centre culturale ale țării, unde se pregăteau „cazanele” noii promoții artistice și literare, dar numai unul dintre noi s-a îmbolnăvit cu adevărat de „boala alcoolului”, dipsomania: Grigore
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
un Victor Hugo!... Din banii luați pe cărți am „chefuit” vreo două săptămâni, cu seri în care se adunau prietenii de pe unde erau - cam de la Gazetă... -, eu le ofeream cartofi prăjiți și excelenții cârnați Debrețin, un vin pasabil - nu se beau tărituri, eu eram contra, cum sunt și azi, și, fapt notabil, când Nichita a început să bea tărituri, coniac și apoi votcă, deși a durat prietenia, întâlnirile noastre s-au „espasat”, au devenit mai rare și mai întâmplătoare. Poeții citeau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
se adunau prietenii de pe unde erau - cam de la Gazetă... -, eu le ofeream cartofi prăjiți și excelenții cârnați Debrețin, un vin pasabil - nu se beau tărituri, eu eram contra, cum sunt și azi, și, fapt notabil, când Nichita a început să bea tărituri, coniac și apoi votcă, deși a durat prietenia, întâlnirile noastre s-au „espasat”, au devenit mai rare și mai întâmplătoare. Poeții citeau, apoi, din manuscrisele lor, cei trei poeți ai grupului, noi doi, eu și Matei, ne erijam în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
un luxos apartament, la primul etaj. Admirându-mi Francisca, sau abil fiind, se integra doar corului de critici pozitive care mi-au analizat primul roman, mă curta, mă invita serile la el, unde jucam, „ca bătrânii noștri ardeleni!”, preferans și beam vermut italian. Eu însumi eram atras de persoana sa ce emana o reală seducție umană, cult, inteligent, vioi, el părea, în astfel de discuții intime, a fi partizanul literaturii bune, române și străine, încă ocultată dacă nu călcată în picioare
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mult întipărit pe retină: maluri acoperite de lauri cu flori roz, de cătină și de sălcii aplecate peste un șuvoi primăvăratic, umbrit, un susur cristalin sobru și purificator, curgând de la nord la sud. Nu se lăuda și Flaubert că a băut fără nicio strâmbătură și fără să aibă niciun fel de colici din această apă împrumutând ceva din culoarea lintei, adăpându-se alături de măgărușul său și de beduinii din escortă? Îmi vin în minte și alte imagini, nu mai puțin bucolice
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
inveterată de microbi și de păduchi proprie ambilor acestor hiperoccidentali reprezentând unul spiritul de ordine germanic și cealaltă igiena nord-americană la granițele fetide ale ecumenismului civilizat. Reflexul profilactic al omului alb la debarcare: să-și șteargă cu grijă tacâmurile, să bea apă fiartă și să-l salute de departe pe băștinaș. Venisem de mai multe ori la Ierusalim, dar nu mă plimbasem încă niciodată prin Tel-Aviv. Hoinărind pe străzile acestei metropole spațioase și bine aerisite, în care vestitorii modernismului emancipator s-
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cânele mânâncă din farfurie, dar la piciorul mesei. Merge dârz și cu capul pe sus, ca și cum i-ar fi frică să nu cază, după cum s-ar și cuveni, în patru labe. Calicul, după ce s-a șters pe bot și a băut un cofăel de apă, apoi te întreabă dacă ai stat la masă. Eri l-am văzut în urma unui convoiu funebru, și m-am întrebat ce om pe care-l urăște a mai murit. Ori-ce adevărat om va găsi în juru-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vine Popovici (care e un rafinat, știe cum să se poarte) și cum se coboară începe a se săruta cu oamenii, scoate și dă 40 de lei. Un mehenchiu ia frumușel banii. Zice: "Mă, aiștea-s bani jidovești, hai să-i bem și să trăiască Sevastian Moruzi." A rămas Popovici cu ochii holbați. La alegerile de la Folticeni, Popovici-Răcăciuni a luat pe sus pe Munteni și, pe la Câmpulung, i-a adus la Cornuluncii, i-a cinstit cu bere acolo, și i-a adus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Lazăr Teodoru (un om solid și foarte cumsecade), Draganovici (architect), Giurgea, Dumitriu (profesor), Răut (profesor) în afară de frații Stavri 3 ș.a. La Botoșani am văzut biserica Popouților, cu un turn minunat păstrat, clădire din vremea lui Ștefan-cel Mare. MARELE NEDREPTĂȚIT Și bea, și bea, până la scara Murgului. Pe o margine de câmp a înflorit așa de multă păpădie, încât se pare că de-asupra erbii a căzut o ușoară ninsoare. Închin în sănătatea dv. un păhar de băutură și mai multă voe-bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
un om solid și foarte cumsecade), Draganovici (architect), Giurgea, Dumitriu (profesor), Răut (profesor) în afară de frații Stavri 3 ș.a. La Botoșani am văzut biserica Popouților, cu un turn minunat păstrat, clădire din vremea lui Ștefan-cel Mare. MARELE NEDREPTĂȚIT Și bea, și bea, până la scara Murgului. Pe o margine de câmp a înflorit așa de multă păpădie, încât se pare că de-asupra erbii a căzut o ușoară ninsoare. Închin în sănătatea dv. un păhar de băutură și mai multă voe-bună! Las-că văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Avere, ce socoți? Cu câți vii? Apoi cu câți oiu putea. Bine. Cu treizeci? Fie și cu atâția. Am eu cu ce vă primi. Am eu focuri pentru treizeci... Când îți veni, mă scol frumos, pușc treizeci; mă pun și beau o țigară, și pe urmă, după aceea, oi pușca eu și pe ceilalți! Părintele Enăchescu învățătorul Neculai Bancea este casier. Banca, de 2 ori, a ajuns aproape la 25.000 lei. În Humulești. Specula pământurilor oamenilor de cătră Evreii Moise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
răscoală. Învățători sunt doi: unul Vasiliu, care pune pe băeți să strige: Ura! trăiască domnu prefect, când vine la școală prefectul Romanescu. Al doilea e Cornescu, care nu se înțelege deloc cu cellalt. Preot un om cum-se-cade, fără ideal, care bea fără să fie bețiv, e grosolan cu nevastă-sa, cu copiii, care-și face slujba și știe să trăiască. (Diaconul Nicolau). Agent sanitar... un băiat bun... un oarecine, un visător, un romantic, un băiat milos... Întăiu găsim pe bătrân la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
et calmo, rostro et unguibus. Il faut aller tout nus où le destin commande; Et de toutes douleurs, la douleur la plus grande, C'est qu'il faut laisser nos amours. Malherbe. Mon dernier jour, sois le jour le plus beau! Lamartine. Dans les circonstances embarrassées il faut se faire sauter la cervelle... avec une bouteille de Champagne. Goethe. Odient, dum metuant! Urască-ne, dar să ne teamă! On peut l'écraser, mais il est dangereux de chercher à les flétrir
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
tăcuți, pe câmpul ars. Masa, la amiază și seara, se face la fel. Aștepți în cerdacul larg, până ce vin cei mari, intri după ei și te așezi la locul obișnuit, vorbești puțin întăiu, după aceea vorbești mai mult dacă ai băut un pahar două, mai mult decât ți-i obiceiul. Te gândești la hodina scurtă pe care o vei avea, faci planuri ca să scapi de chinul instrucției de după amiază, seara te gândești cu bucurie că însfârșit te vei putea odihni; și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
încruntându-se și vânturându-și barba mare, toți tac. El însuși cu înfățișarea-i de Cazac mânios și neînduplecat vrea să pară rău și bătăios, și poate, întăiu din obiceiu, mai târziu din deprindere, a ajuns așa cum e, răcnind și bând nopți întregi, pe când în realitate el e un băiat bun, destul de blând și domol. Zile multe de plictiseală se scurg monoton. Diminețile rătăcim pe dealuri și în râpi, la întâmplare de multe ori, și ne luptăm cu cartușe oarbe, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mese care ar fi putut hrăni trei sute de flămânzi. Vinul curgea gârlă. Popa avea vre-o cinci fete și tot atâtea nepoate. Fetele învață sau au învățat la școli; una din fete e medicinistă chiar. O nepoată e moașă. Se bea, se petrece, se danțează, se râde. Într-un târziu se joacă și pocher și popa Guțan de la Iași un uriaș cu părul creț și cu glas de bas profund se așează în capul mesei de joc, și încă n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
zice pas cu un zâmbet dureros și tragic, chiar înainte de a cerceta cărțile. Popa Guțan strigă din când în când cu vocea-i de stentor; Botez, un guard de geniu, mic, cu o față de bufon și cu niște mustăți uriașe, bea de stinge și spune câte comedii toate de se tăvălesc de râs cucoanele. Tinerii joacă, parcă-s purtați de vârtejuri, joacă de nu mai pot, gâfâie și-s numai pic de apă; iar lăutarii țipă din scripci ca niște nenorociți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a plecat; și-a luat o pălărie pe care a dat 3 lei 80 de bani. După ce ese din prăvălie, se întâlnește Românul cu doi prieteni.. A cumpărat omul o pălărie, deci trebue să dee adălmaș. Bun. Hai înnapoi, să bem adălmașul la d. Strul. Intră la d. Strul, cer o jumătate de ocă de rachiu și cinstesc. Ține, fine; na, cumătre; sughiț bun la cumătra. Și cum vorbeau mai înfierbântați și cum badea Dinu se tot uita cu mândrie la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ocă de rachiu și cinstesc. Ține, fine; na, cumătre; sughiț bun la cumătra. Și cum vorbeau mai înfierbântați și cum badea Dinu se tot uita cu mândrie la pălărie, iată și jupânul. "A! Bade Costache, ți-ai luat pălărie... Și bei și adălmașul... Da mie ce mi se cuvine nu-mi dai?... Eu n-am drept la dobândă? Trebue să-mi dai dobândă pe banii mei. Cum să-ți dau dobândă, jupâne? Nu-ți dau pentru 5 lei, o mierță de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
intrau și încălcau moșia, acuma intrăm noi pe moșiile lor... Aici nu poți trăi decât așa, banditește..." Vine un om jerpelit, netuns, bărbos, plin de pleavă și de colb. Cere niște parale, "că e dezbrăcat și desculț". Ai să le bei, bre Gheorghe Barbă... Da nu le mai beu, cucoane... Da femeia ce-ți face? Eu știu, cucoane? S-a dus. Eu știu cu cine trăește? I-am spus să vie să trăească cu mine la bordeiu... Eu știu dac-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să trăească cu mine la bordeiu... Eu știu dac-a voi?... Acu-i încolo, pe la Avrămeni... Acest Gheorghe Barbă e ceia ce se chiamă un golan. Un om care n-are nimic, nici cămin, nici patrie. Muncește ici, muncește colo, bea ce câștigă, trăește în bordeiu toată viața, ori lângă vite, într-o bună zi moare, nimeni nu-l plânge. Nici în mormânt nu-i acasă la el, poate nici în mormânt nu-l pun. La biserică n-a fost niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aduc puiul fript și mămăliga în aburi. Ei gustă pe gânduri și, c-o umbră de tristeță sub privirile duioase ale femeilor, vecinilor și copiilor, povestesc despre năcazuri și suferinți trecute. Îmbucă domol și vorbesc despre foamea și pânea mucedă; beau o gură de apă rece și spun despre cruntele zile secetoase și despre negrele umbre ale holerei; se închină apoi liniștiți cu fața cătră răsărit în palidul soare de început de toamnă. Acest soare blând luminează frumoasa noastră țară pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la adăpost. Se face îndată seară și întuneric adânc. Călăuza, parcă ar fi influențată de mânia apelor și a cerului, de neliniștea înconjurătoare, începe a fi neastâmpărat. Parcă s-ar gândi la ceva, parcă ar vrea să ia o hotărâre; bea des din ploscă; și deodată începe a avea mișcări ciudate. Cum izbutesc a-l liniști și cum el singur în urmă e mulțămit, se închină și oftează în liniștea serii, la un canton singuratic în munte... * La Dorna 6 August
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]