28,559 matches
-
sa. Iosif nu ar fi suportat rușinea și a vrut s-o părăsească, dar în ascuns, pentru că dacă ar fi făcut publică situația, Maria ar fi fost lapidată și el nu dorea o astfel de pedeapsă aspră pentru ea. Din fericire, a intervenit același înger Gavriil, care l-a anunțat că Maria e nevinovată, iar cel care urma să fie copilul său este de fapt Fiul lui Dumnezeu (Matei, 1, 18-25). La câteva zile după naștere, micul Siddhărtha a fost dus
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
dinaintea lui Iisus. De asemenea, atunci când a fost dus la templu la opt zile după naștere, Iisus a fost întâmpinat de dreptul Simeon care, ca și Asita în cazul lui Buddha, l-a luat în brațe și și-a manifestat fericirea de a-l privi pe Cel Care urma să devină Mântuitorul lumii. Spre deosebire însă de Asita, care regreta că nu va mai trăi să-l urmeze pe Buddha, bătrânul Simeon era fericit că-l văzuse pe Domnul și putea
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
a nu se obține ceea ce se dorește, îndurerarea, lamentația, chinul - toate aceste forme de suferință fizică și mentală, care sunt în mod universal acceptate ca suferință sau durere, sunt incluse în dukkha drept suferință ca atare (dukkha-dukkha). Un sentiment de fericire, o situație fericită în viață nu este permanentă, nu durează totdeauna. Se schimbă mai devreme sau mai târziu. Când se schimbă, produce durere, suferință, nefericire. Această vicisitudine este inclusă în dukkha drept suferință determinată de schimbare (vipariṇăma-dukkha). A treia formă
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
simptomul unei mutații lente în cadrul mișcărilor populare ce au avut loc, în funcție de țară, între secolele XIV-XIX. Jacqueriile medievale rămăseseră strict țărănești și se supuneau viziunii evanghelice conform căreia urma să se construiască o societate perfectă, în perspectiva unui mileniu de fericire acel millenium al "milenariștilor" promis comunităților identice după desființarea proprietății și exterminarea seniorilor și proprietarilor. Astfel de caractere, ce se observă încă în Cruciada săracilor și a păstorilor condusă de notarul Tanchelm la Anvers, subzistă încă în revolta "Ligii celor
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
și ale unei culturi. La rîndul său, Herder va preciza în 1774, în O altă filozofie a istoriei în care contestă fără ocolișuri primatul raționalității kantiene și pretenția de universalitate că "prejudecata este bună la un moment dat, fiindcă aduce fericire. Ea readuce popoarele în matca lor, le întărește atașamentul față de origini, le face mai înfloritoare în ceea ce au specific, mai ardente și, în consecință, cu atît mai fericite în năzuințele și scopurile lor". "Națiunea cea mai ignorantă, adaugă el, cea
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Noțiunea de Stat este pusă în discuție pe față. Popoarele care trebuie eliberate sînt cele care alcătuiesc ansambluri sociale reale, nu anumite entități care sînt create pentru a justifica teoriile diverșilor pretinși liberali. În plus, considerat deja un pericol pentru fericirea supușilor, Statul prezintă, după Herder, defectul suplimentar de a fi "un amestec bizar de rase și națiuni [adunate] sub un sceptru unic"209. În acestă privință, lingvistul de la Riga declară război imperiilor Europei Centrale și Orientale, în numele unei legitimități diferite
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
susțină invocînd rațiunea divină devenită deja anacronică, nu atît pentru a sacraliza autoritatea monarhică cît pentru a mai potoli cel puțin, febra naționalistă. Ar fi greu de găsit un alt liant mai bun, capabil să concilieze popoare heteroclite care, din fericire, împărtășesc aceeași religie, și cu atît mai mult, populații de confesiuni diferite. Mistic din fire și influențat de clanul ultraortodox ce domină curtea da la Petersburg, țarul Alexandru I va lua inițiativa inființării unei coaliții cu împăratul Austriei și cu
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
mare încă, a țărilor fostei Iugoslavii.416 Această sensibilitate "postnațională" se supune a ceea ce Gilles Lipovetsky numea "etica nedureroasă a noilor timpuri democratice"417, unei dispoziții ce repudiază datoria colectivă a moralei pozitive în profitul unei opțiuni etnice aservite căutării fericirii individuale sau angajamentului personal. În 1911, filozoful Georg Simmel afirma că individualismul extrem al societății moderne nu mai tolera valorile moștenite, percepute ca fiind pur formale, aceasta în așteptarea noilor coduri culturale ce întîrziau să se concretizeze 418. De aici
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
probleme de sănătate grave. Tehnologia civilizației noastre, mereu înfloritoare, și lipsa de mișcare de rigoare, duc în timp la o stagnare a dezvoltării și slăbirii anumitor organe, iar aceste nereguli au drept consecințe boli de natură nervoasă sau fizică. Din fericire, practicarea regulată a exrcițiilor de gimnastică pot preveni posibilile probleme menționate sau le pot chiar corecta. În aceste circumstanțe gymball-ul constituie soluția. După felul în care această "minge" poate fi folosiă și rezultatele pe care aceasta le oferă, se bucură
Logistică în kinetoterapie by Vasile Manole () [Corola-publishinghouse/Science/1600_a_2967]
-
infiltreze aproape pretutindeni sentimentul morții, transformând starea lirică într-o comunicare cu lumea umbrelor. Din trecut străbate și amintirea de vis a eroilor istoriei, cu gloriile și vitejiile lor apuse ireversibil. În umbra de gardine este o meditație asupra efemerității fericirii și a condiției poetului. Novelă de castel (1894), amplu poem epic pe un motiv istoric, bine realizat dramatic și psihologic, are o tensiune gradată. Imaginile din versurile lui R., construite din sugestii fine, sunt fulgurante, inefabile și transpun armonios sensibilitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289288_a_290617]
-
Erau făcuți cunoscuți împăratului pământesc, ca să fie înstrăinați de adevăratul Împărat. Dar ei disprețuiau întreaga lume, aceasta neavând pentru ei un preț egal cu cele ce doreau. Erau pătrunși de adevărul că nimic din toate cele pământești nu poate egala fericirea drepților. De aceea ei doreau doar un singur dar: cununa dreptății. O singură slavă râvneau: slava din Împărăția cerurilor. Erau dornici suntem să capete cinstea cea de sus și de chinul din iad se înfricoșau. „Focul de acolo ne îngrozește
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
vindecase Încă, dar simțindu-se trădat, paznicul o Întreabă: Te-am dat la grădină și ia uite, ce ai făcut? De ce ai furat de acolo? De ce n-ai mîncat acolo cît vrei tu?... Hai... ce să fac cu tine?. Din fericire, paznicul avea o slăbiciune pentru Hrușcă, ceea ce a salvat-o pe aceasta de la o pedeapsă aspră. Mai tîrziu, cînd Hrușcă a fost trimisă să lucreze În spital, Îngrijind deportații, a fost trimisă, din bunăvoința aceluiași paznic, Înapoi În România, Împreună cu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Pe lîngă aceasta, guvernul român a clasat un număr important de deportați reveniți În țară ca „inamici de clasă” sau „revoluționari precauți”. Unii au fost chiar urmăriți de Securitate, motiv pentru care au avut de suferit și În continuare. Din fericire, majoritatea femeilor intervievate În proiectul de la Brașov nu au avut de suferit de pe urma a ceea ce Radosav numește „stigmatul lagărului”. Ceea ce Înseamnă, potrivit mărturiilor lor, că nici una nu a avut probleme În a-și găsi un loc de muncă sau În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și aceea de a o relua de la capăt, undeva, departe, unde totul Îi era străin, deci de a-și Însuși o identitate nouă, exilatul român se vedea obligat să accepte și să se zbată chiar pentru a se elibera de „fericirea” sistemului comunist. Părăsirea țării, care nu era o fugă condamnabilă, ci o deznădăjduită evadare, urmată de o bejenie lipsită de orice orizont, era o formă de protest față de lumea lăsată În urmă. Exilul nu este același lucru cu emigrarea, Întrucît
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
un sfert de secol, a instaurat În România un regim de dictatură și teroare. Asigurăm Consiliul Frontului de Salvare Națională că Întregul colectiv al ambasadei noastre va acționa neabătut pentru Îndeplinirea tuturor sarcinilor ce ne vor fi trasate, pentru binele, fericirea poporului, pentru libertate, democrație și independență” (p. 487). Nota este adresată „Tovarășului Ion Stoian, ministrul Afacerilor Externe”... Desigur, este ușor să se emită judecăți atunci cînd este cunoscut deznodămîntul. Ceea ce merită Însă, punctat, ceea ce am Încercat să subliniem este activitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și culturală a Transnistriei din deceniul ’20-’30. Nota distinctivă a poeziei lui o constituie tematica așa-numitului „realism socialist”. În anii postbelici, C. se consacră aproape în întregime dramaturgiei, scriind și montând pe scena teatrelor din Chișinău comediile muzicale Fericirea Mărioarei (1951, în colaborare cu E. Gherken) și Covorul Ilenei (1953), piesele Peste Dunărea albastră și Izvorul frăției (1956), comedia Umbra dragostei (1957), în care colportează slogane bolșevice. O permanență a activității sale a fost culegerea și publicarea creației folclorice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286423_a_287752]
-
norodnice moldovenești (1952) ș.a. SCRIERI: Versuri felurite, Tiraspol, 1930; Tiraspolul, Tiraspol, 1932; Avânturi, Tiraspol, 1933; Pionierii în țeh, Tiraspol-Balta, 1934; Lumini și umbre, Tiraspol, 1935; Cântece și poezii, Tiraspol, 1939; Din Valea Nistrului, Chișinău, 1947; Povestea lui Petrică, Chișinău, 1951; Fericirea Mărioarei (în colaborare cu E. Gherken), Chișinău, 1951; Nătălica mititica, Chișinău, 1954; Opere alese, Chișinău, 1954; Piese, Chișinău, 1956; Versuri, Chișinău, 1965; Poezii, Chișinău, 1970; Scrieri, pref. Simion Cibotaru, Chișinău, 1973; Izvorul frăției, I-II, Chișinău, 1977-1978. Repere bibliografice: Andrei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286423_a_287752]
-
metaforizate totuși nepretențios. SCRIERI: Maluri înalte, București, 1974; Ce nu vindecă vremea, Cluj-Napoca, 1978; Cultura de fosfor, București, 1982; Discursul îndrăgostit, Cluj-Napoca, 1986; Mic tratat de miresme, Cluj-Napoca, 1989; Vedere de pe Olimp, Cluj-Napoca, 1993; Circe și păunul, Cluj-Napoca, 1995; Soluția fericirii (conspect de versuri vechi), Cluj-Napoca, 1997; Închisoarea liberă, Cluj-Napoca, 1998; Cocoșul metalic, pref. Petru Poantă, Cluj-Napoca, 1999; Dintr-un potop de cuvinte, Cluj-Napoca, 2001. Repere bibliografice: Daniel Dimitriu, „Maluri înalte”, CL, 1974, 12; Petru Poantă, „Maluri înalte”, ST, 1974, 12
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289522_a_290851]
-
critici” ÎJoseph Joubert). Să fim buni cu adevărat și să reușim în „meseria de părinte” reprezintă de fapt unul dintre cele mai grele lucruri din lume, dar ne va aduce, cu siguranță, cele mai mari satisfacții. „Ești mai fericit de fericirea copiilor tăi decât de fericirea ta” (Honore de Balzac). Eforturile pe care le depunem în creșterea și educarea copiiilor noștri vor fi recompensate mai târziu, atunci când vom avea în fața ochilor un adult responsabil și respectat.
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mirela-Anca Bălănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93071]
-
buni cu adevărat și să reușim în „meseria de părinte” reprezintă de fapt unul dintre cele mai grele lucruri din lume, dar ne va aduce, cu siguranță, cele mai mari satisfacții. „Ești mai fericit de fericirea copiilor tăi decât de fericirea ta” (Honore de Balzac). Eforturile pe care le depunem în creșterea și educarea copiiilor noștri vor fi recompensate mai târziu, atunci când vom avea în fața ochilor un adult responsabil și respectat.
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mirela-Anca Bălănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93071]
-
este o contra-putere, anihilarea puterii "deținute". Puterea e putere în măsura în care poate garanta și susține material o serie de drepturi și libertăți universale. Dacă această putere politică nu poate garanta o serie de drepturi și libertăți universale (dreptul la muncă, la fericire, la viață privată etc., libertatea de exprimare și de gândire etc.) atunci avem următoarele situații social-politice: 1) menținerea abuzivă a unei contra-puteri; 2) demisia. Un rol- cheie îi revine societății civile, acela de a combate aceste abuzuri de putere. Puterea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
oameni ai și a analiza bogățiile unui teritoriu, relațiile de schimb ale acestuia deveneau obiective ale mecanismelor social-politice moderne. Prin această tehnologie politică, individul modern a devenit un "element de greutate pentru stat"111. Nu atât nevoile sale personale de fericire și de împlinire, cât viața sa, puterea sa, energia sa devin cu greutate pentru puterea politică, astfel încât statul politic să existe și să dăinuie generații după generații. În acest sens, vom înțelege ce vroia Foucault să spună prin afirmații de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și de politici economice eficiente, pentru că aceste impozite nu pot fi cheltuite oricum și nu pot fi folosite după interesul de gașcă al mai marilor zilei, decât cu riscul autosinuciderii statului. Această grijă a statului politic nu are drept obiectiv fericirea generală 115, așa cum spunea Foucault și cum ar fi firesc, cum era odată în orașele-cețăți din Grecia antică, ci "modelarea" acestei fericiri în funcție de interese perene, ermetic stabilite pentru societate și strict legate de existența statului în sine. Vom înțelege de ce
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
al mai marilor zilei, decât cu riscul autosinuciderii statului. Această grijă a statului politic nu are drept obiectiv fericirea generală 115, așa cum spunea Foucault și cum ar fi firesc, cum era odată în orașele-cețăți din Grecia antică, ci "modelarea" acestei fericiri în funcție de interese perene, ermetic stabilite pentru societate și strict legate de existența statului în sine. Vom înțelege de ce homosexualitatea, celibatul, viața în afara "cetății" au fost incriminate de politica statului modern, iar familia a devenit unica valoare, permanentizată în societățile europene
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
exista au fost contopite cu "nevoile" cetățenilor. Constituiți-vă familii, faceți copii pentru că statul are nevoie de soldați, de producători, de buni funcționari, de elite pentru a le pune în slujba sa și în folosul existenței lui, chiar și dincolo de fericirea generală, de fericirea cetățenilor. Idolatria statului politic modern s-a forjat pe necesitățile oamenilor, iar civilizarea cetățenilor s-a făcut prin intermediul poliției (policer = a civiliza 116). Astfel că statul de diplomație al rațiunii de stat italiene, al Seicento-ului a fost
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]