29,295 matches
-
remarcându-se pe albul pereților, interiorul auster, toate acestea ne dau o stare de confort pios, răcoarea zidurilor fiind atât de bine venită în timpul zilelor caniculare. Balcic - joi 22 iulie 2004, ora 07.00 Nu mai pot dormi. Mi-e dor de foșnetul frunzelor din fața casei îngemănat cu vuietul valurilor izbindu-se de stâncile care proptesc terenul înnobilat al Grădinii și Castelului. Printre frunzele verzi zăresc, pe marea albastră, o barcă albă de pescari, care mai mult stă pe loc. Ieri
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
cu această călătorie. Chiar dacă noi am dorit mai demult s-o facem, Destinul a hotărât ca ea să se înfăptuiască acum și sub semnul acestei prietenii legate în urma cu un an, cu Luiza, de care, iată, mi s-a făcut dor... De la Balcic, Dimitrin ne-a însoțit la Dobrici, unde am vizitat un superb Muzeu de Artă Contemporană, renumit în perimetrul Balcanic, cu lucrări deosebite. Impresionant. Ziua a fost încununată de surpriza pe care ne-a oferit-o Luiza. După ce-
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
uneori oi fi uitat versetul, onoarea mi-a salvat-o Marele sufleor prin glasul Său, cu trupul Său nemuritor. De ce mă plângeți? N-am învățat, nu știu să mor. Am adormit din întâmplare. Rugați-vă! Curând mă voi trezi... cu dor! pr. prof. MARIUS ȚION, Cluj-Napoca, 22 iulie 2006 Ada, o ființă telurică, înzestrată cu o sensibilitate și o candoare surprinzătoare, având o bucurie a vieții pe care a căutat să și-o împlinească atât în destinul propriu, cât și în
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
lucru. Asta pentru că orice aș așterne pe hârtie nu poate exprima ceea ce simt. Știu doar că simt un mare gol. Și asta nu din cauză că ea nu e aici. Pentru că este. O simțim cu toții. Simt un gol pentru că mi-e dor să o văd, să o aud râzând, să îi văd ochii. Atât știu: NU trebuie să uităm nimic. Trebuie să ne aducem aminte, să plângem, să o iubim. Și poate că literele astea trebuiau să fie galbene. Ina Ghilaș Cu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
vă mai pomenesc din când în când în gând? Eu îmi port pașii pe dreptele cărări, m-au albit anii în dar și bucurie, tot umblu peste mări și țări cu slujbe-nalte de la-mpărăție, dar veșnic îmi e tare dor de voi și-alergând cu sufletu'-napoi vă cer iertare de v-am fost greșit frumoșii mei ce-atâta v-am iubit! ............................................................... În primul an după război am intrat la școală. Începusem să "citesc" pe la 4 ani, buchisind literele majuscule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
un tort de forma hărții României , colorat în roșu, galben și albastru. Am intrat în cofetărie și am fost servit chiar de "artistă", o româncă măritată cu un neamț și care în modestia ei mi-a spus că îi e dor de țară și că tortul s-a născut din dorul ei de plaiurile mioritice! Minunat gest și mă întreb câți din cei plecați mai cinstesc astăzi, cu gândul și cu fapta, țara de obârșie). Am vizitat punctele obligatorii -Zwinger ,Gemälde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și albastru. Am intrat în cofetărie și am fost servit chiar de "artistă", o româncă măritată cu un neamț și care în modestia ei mi-a spus că îi e dor de țară și că tortul s-a născut din dorul ei de plaiurile mioritice! Minunat gest și mă întreb câți din cei plecați mai cinstesc astăzi, cu gândul și cu fapta, țara de obârșie). Am vizitat punctele obligatorii -Zwinger ,Gemälde Galerie, Grunes Gewölbe. Aici îi admirasem pentru prima oară cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
public la cin); el a prezis c) un num)r tot mai mare de tineri oameni de științ) din America vor fugi de ariditatea spiritual) din America și vor veni s) lucreze aici. Dar lui Weisgal, pionierul sionismului, Îi este dor de Statele Unite. Chiar În acest moment, pe treptele de piatr) ale Ierusalimului, el se oprește din nou, vrând-nevrând, s)-și mai trag) sufletul. Apoi spune: —S)pt)mâna viitoare m) Întorc În State. Abia aștept! Își scoate dup) aceea haină
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
vioar) În Mi minor de Mendelssohn. Mult) vreme acest concert nu mi-a pl)cut. Am o aversiune fâț) de tânguielile astea cristaline. M) deprim). Asociez concertul lui Mendelssohn cu stânjenitoarele dup)-amiezi de duminic), cu mesele În familie, cu doruri În)bușite, cu captivitatea familial) și muzic) simfonic) plictisitoare la radio. Și totuși, imediat ce puștiul Începe s) cânte, Îmi dau lacrimile. M-am prostit. Acest micuț rus Își bate joc de mine. Sufletul fermecat și toate celelalte sunt niște vr
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
primește oaspeți. După ce i-am oferit necunoscutei platouri cu mostre din diversele mâncăruri naționale, am reluat cântecele, fiecare pe limba lui. Eu am Încercat să aduc cum puteam un omagiu Mariei Tănase, străduindu-mă să evoc o fărâmă din melancolia dorului cu Cine iubește și lasă. Efectul cel mai puternic l-a avut Joăo, cântând În portugheză o melodie care și acum, când o aud, Îmi provoacă fiori. Datorită lui am descoperit fadoul, cu tristețea sa sublimă. Am rămas tăcuți În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În plus, poate dicta felul În care trebuie să creeze un artist, nimeni nu are nimic de Învățat. Un prieten spunea că o critică ar trebui să fie o scrisoare adresată unei iubite cu dragoste chiar când observațiile ustură și dor. Ce domină am putea să ne Întrebăm noi ce lucrăm În teatru, capacitatea noastră de a iubi sau de a distruge? Debutez la Cardiff cu Evgheni Oneghin Nu știam Însă nimic despre lumea operei când am pășit prima oară Într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
acorduri ale muzicii sunt pline de tensiune și, văzându-i, simțeai cum cei doi Îndrăgostiți se sufocă, prinși fără scăpare de destin, În contrast cu imaginea depărtată a lanului de grâu ce amintea de trecut, cu posibilitățile deschise spre infinit, ca ale dorului, atât de expresiv reproduse În muzică. Dintr-odată, În timp ce scriu acum, Îmi revine În memorie Livada cu vișini. Și În Oneghin și În Livada am avut două planuri, două realități: una a vieții de fiecare zi și alta, mai greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
sau cu nuanțe liliachii, imitându-i pe americanii adevărați (deși epitetul avea noțiunea de „străin“) din cuștile de ascensor ale zgârie-norilor transparenți surprinși În momentul când luminile din birouri se topesc În cerul verzui. Agitația de pe străzi te Îmbăta de dorul pădurilor și al câmpiilor. Tamara și cu mine eram nerăbdători să ne Întoarcem În vechile noastre refugii, dar toată luna aprilie mama ei a oscilat Între alternativa de a Închiria aceeași vilă și aceea de a face economie rămânând la
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu gura mirosind plăcut a mentă și cu degete Îndemânatice. Ruptura din destinul meu Îmi produce retrospectiv o puternică sincopă pe care n-aș fi vrut s-o ratez pentru nimic În lume. De la acel schimb de scrisori cu Tamara, dorul de casă a devenit pentru mine o chestiune personală concretă. În momentul de față, imaginea mentală a covorului de iarbă de pe Iaila sau a unui canion din Urali sau a straturilor de sare din regiunea Aral mă afectează la fel de puțin
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mai puțin jignitor, „ciudații germani“ ai lui Pope, ce „țin la mare preț“... „un fluture semeț“; sau pur și simplu nici pe acei așa-numiți oameni sănătoși și buni, pe care În timpul ultimului război, soldații din Vestul Mijlociu bântuiți de dorul de casă păreau să-i prefere cu mult fermierului francez evaziv și veselului cântec Madelon II. În schimb, cea mai vie figură pe care o găsesc când sortez În memorie firavul stoc de cunoștințe nerusești și neevreiești din anii dintre
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
avut generozitatea de a-mi Îngădui să-i umplu rubrica de poezie cu versurile mele necoapte. Nopțile albastre din Berlin, castanul Înflorit din colț, o inimă ușoară, sărăcia, dragostea, culoarea de mandarină a luminilor din vitrine aprinse prematur și un dor animalic dureros după mirosul Încă proaspăt al Rusiei - toate acestea erau versificate, copiate de mână pe curat și expediate la biroul redactorului-șef, unde miopul I.V. Își apropia de față noua poezie și după această scurtă luare la cunoștință, mai
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
l-a dus la prăbușire? Oare n-au fost zadarnice tot sacrificiul, și suferința, și moartea "ce a 'nălbit poienile Moldovei cu trupurile flăcăilor ei?" N-a fost nesăbuită cutezanța nebună de a ridica o țărișoară împotriva unei împărății? Oare dorul de libertate, scuturarea oricărui jug, fie de la Răsărit, Miazăzi sau Apus, a meritat prețul de sânge pe care l-a plătit Moldova? Drama, conflictul sunt lăuntrice, devastatoare, considerându-se vinovat de dezastrul Moldovei. Are un moment de rătăcire, când nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
uita în rugăciunile tale. Maria se înclină ușor și iese. În urma ei, Ștefan strigă cu o nuanță de poruncă: Și, nu uita! Simplu! Fără podoabe! Pușcile bubuie pe metereze... Bre, Neamțule! se răstește Ștefan. Suntem sătui de bubuială! Ne e dor de liniște! Jawohl! sare Herman un tânăr blond, roșcovan, grăsuliu, luând poziția de drepți. Rogu-te, spune moale Ștefan, zi pușcilor să tacă. Și-apoi, curând-curând, ne va crăpa buza după fiece firicel de iarbă... Herman pocnește din carâmbi, face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
freacă palmele la focul din cămin. Ce zloată! Un câine să nu dai afară. Mă dor toate oasele. Maria tace. El o privește lung, bănuitor: Ai plâns? Tu ai plâns, Maria!... Maria își ferește ochii, se zgribulește înfrigurată: Mi-e dor de soare, unchiule. Aici e frig. Tânjesc după soarele Eladei... Tu ai plâns, Maria... Am... am dormit prost. Pe mine nu mă duci. S-au... s-au arătat iar? întrebă el cu teamă. Iar, unchiule! mărturisește ea istovită. Iar! Doamne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lor -, "rămășițele împăraților bizantini". Îți amintești cum se uitau la noi, cum ne pipăiau de parcă am fi fost cine știe ce animale curioase, exotice, nemaivăzute?... Ești nedreaptă. Au fost și oameni buni. Mai sunt oameni buni? Asta-i soarta pribeagului, amarul și dorul. Ce puteam face? Trebuia să trăim, totuși... Pentru tine, filozofule stoic, a fost mai ușor, îl mângâie pe obraz. Pentru tine, butoiul lui Diogene e aproape un palat. Pesemne mie așa mi-a fost dat să sufăr... Pe buzele lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bătaie de cap "părintele" aista al Domniei tale. Pe tatăl meu, iartă-l, bâiguie ea, gata să izbucnească în plâns. Iaca, ți-i dor, grăiește Ștefan domolit, cu blândețe chiar. Te-nțeleg... Și pe mine, în pribegie, mă pălea un dor nebun. Acu, ce ți-i Țara Românească, ce ți-i Țara Moldovei? Am bătut-o cu piciorul în anii pribegiei și am văzut aceiași oameni, muntenii tot un fel de moldoveni îs, doar vorba lor e olecuță mai repezită. Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
găsești! Pe aista să-l trimiți după moarte! Să ne aducă vin! Avem pentru ce închina! Negrilăăă!!... PARTEA A TREIA BLESTEMUL MUȘATIN august decembrie 1475 "Măria ta, parcă ai fost ales de Dumnezeu pentru cârmuirea și apărarea Transilvaniei. Cu mare dor și multă dragoste, te rugăm Măria ta să faci bunătatea de a ne apăra de acei turci cumpliți ce vin să ne prade pe noi și cele Trei Scaune secuiești! Te așteptăm și suspinăm foarte, căci avem nădejdea în Măria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să aflăm de sănătatea fârtaților noștri brașoveni. "Către Măria sa..." începe Tăutu. Sari peste predoslovie! Ce pohtește judele Brașovului de la noi? Tăutu, cu solemnitate căutată, citește: "Măria ta! Parcă ai fost ales de Dumnezeu pentru cârmuirea și apărarea Transilvaniei! Cu mare dor și multă dragoste, te rugăm, Măria ta, să faci bunătatea de a ne apăra de acei turci cumpliți ce vin să ne prade, pe noi și cele Trei Scaune secuiești..." "Cu mult dor și dragoste, apără-ne!" se burzuluiește Mihail
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pentru cârmuirea și apărarea Transilvaniei! Cu mare dor și multă dragoste, te rugăm, Măria ta, să faci bunătatea de a ne apăra de acei turci cumpliți ce vin să ne prade, pe noi și cele Trei Scaune secuiești..." "Cu mult dor și dragoste, apără-ne!" se burzuluiește Mihail, gelos. Toți trag de Măria sa! Ce, ei n-au "Măria lor"?! Să-i apere! Ești nătăfleț?! îi ciocănește Duma fruntea. Nu pricepi că Vodă Ștefan e "Apărătorul, Atletul a toată Creștinătatea" de la Soare-Apune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ai întors... Nu ți-a fost ție teamă c-o să-ți tai capul pentru că ne-ați bălăcărit cu vârf și îndesat, cu mult spor? Teamă?! râde Stanciu încetișor. Și încă ce spaimă!... Dar te podidește de-odată, te mistuie un dor de țară... Un dor neostoit ce te cheamă: Acasă!... Acasă!... E greu de explicat. Probabil e în firea omului și nu numai, toate ființele au dorul aiesta. Trebuie să-l trăiești ca să-l înțelegi. "Dorul" nu vine oare de la durere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]