28,559 matches
-
contopite cu "nevoile" cetățenilor. Constituiți-vă familii, faceți copii pentru că statul are nevoie de soldați, de producători, de buni funcționari, de elite pentru a le pune în slujba sa și în folosul existenței lui, chiar și dincolo de fericirea generală, de fericirea cetățenilor. Idolatria statului politic modern s-a forjat pe necesitățile oamenilor, iar civilizarea cetățenilor s-a făcut prin intermediul poliției (policer = a civiliza 116). Astfel că statul de diplomație al rațiunii de stat italiene, al Seicento-ului a fost contopit cu statul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
indivizilor de a avea un stat care să le gestioneze necesitățile, să le garanteze libertățile și proprietățile, să le administreze veniturile într-un mod echilibrat și corect. Astfel că societățile europene au pus în practică anumite principii, ca, de exemplu, fericirea generală, prosperitatea comună, administrarea corectă și echilibrată, apărarea intereselor comune, securitatea civililor pe care statul și reprezentanții lui le-au asumat ca atare spre "progresul general". Ideea progresului societăților din Europa s-a exprimat prin necesitatea creării unor state care
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cu povestirea Scrisoare către un cunoscut, și editorial în 1963 cu traducerea unui roman de André Wurmser; prima carte personală, culegerea de povestiri și teatru scurt ș.a.m.d., îi apare în 1969, reluată și amplificată cu titlul Candidații la fericire în 1983. Nota dominantă a acestor povestiri este pesimismul - moartea cuiva drag, ratarea unei vieți, neîmplinirea, sterilitatea sufletească. S-a impus însă ca romancieră cu Rămas-bun (1975; Premiul Asociației Scriitorilor din București), Arta conversației (1980; Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
care vin să-și revadă patria. Prezentarea grafică barochizantă a cărților este realizată de Romulus Vulpescu. SCRIERI: ș.a.m.d., București, 1969; Rămas-bun, București, 1975; ed. (Rămas-bun casei părintești), București, 1990; Arta conversației, București, 1980; ed. București, 1997; Candidații la fericire, București, 1983; ed. 2, București, 2000; Sărută pământul acesta, București, 1987; ed. București, 2000; Carnetul din port-hart, București, 1996; Arta compromisului, București, 2002. Traduceri: André Wurmser, Asasinul a murit I-ul, pref. autorului, București, 1963; Samuel Pepys, Jurnal. 1660-1669, pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
dar că el era în comă și că, mai târziu, cu ajutorul prietenilor și colaboratorilor săi (între care se afla și guvernatorul roman Pilat!) a fost eliberat din mormânt. „Dovada” invocată în sprijinul acestei ipoteze este total bizară și neconvingătoare. Din fericire, această lucrare pseudo-academică a fost demascată de media, așa cum o merita din plin. Din când în când, chiar și scriitori și comentatori mai credibili și-au exprimat dubiile cu privire la relatările despre îngroparea lui Isus din Noul Testament; totuși, cred că mult
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
cuvintele lui Isus adresate tâlharului de pe cruce: „Astăzi vei fi cu mine în Paradis” (Lc 23,43). Luca însă ne precizează că Isus a înviat abia duminică. Prin urmare, „paradisul” se referă obligatoriu la un loc sau o stare de fericire deplină în așteptarea învierii trupești. Limbajul „învierii” în lumea antică Lumea păgână nega învierea, deși mulți păgâni credeau în tot felul de teorii despre viața de după moarte. Unicul lucru de care erau siguri că nu se putea întâmpla era că
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
a realizat o comparație cu accente critice între doctrina comunistă și doctrina liberală. Comunismul dogmatic a creat, potrivit georgiștilor, un partid care cerea adepților săi supunere necondiționată și sărăcie. Recompensele așteptate de comuniști (mândria de a fi apostoli ai cauzei, fericirea de a fi utilizați în folosul comunității) confereau acestui partid o aparentă superioritate morală. Punând în antiteză trăsăturile pozitive ale doctrinei liberale, autorul apreciază comunismul drept o doctrină "simplistă, [...] de regizare și de pasivitate"746. Dincolo de faptul că respingeau principii
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
sursa ei este pierderea lui Hristos, care are și o consecință estetică. Într-o scrisoare din 1871, această idee apare clar exprimată: „Incendierea Parisului este o mostruozitate: «N-am reușit, atunci să piară lumea, căci comuna e mai presus de fericirea lumii și de Franța». Însă lor (și multora) această turbare nu li se pare o monstruozitate, ci, dimpotrivă, o frumusețe. Așadar, în sînul noii omeniri, ideea estetică a devenit tulbure (s.n. - E.I.). Temelia morală a societății (luată din pozitivism) nu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
se întindă în semn de mulțumire voioasă sau să se crispeze într-un rictus neliniștit, se rotunjea grațios. Astfel tot chipul le rămânea transfigurat. Sprâncenele li se arcuiau ușor, ovalul feței se alungea. Spuneau „petite pomme” și o undă de fericire îndepărtată, de vis, le voala privirea, trăsăturile, lăsând să plutească pe clișeu lumina palidă a zilelor de demult. O astfel de vrajă fotografică cucerise încrederea celor mai felurite femei. A rudei noastre de la Moscova, de pildă, de pe singura fotografie colorată
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
într-o armonioasă activitate și într-o încredere reciprocă în destinele lor. Alianța dintre un puternic imperiu și o republică laborioasă... Consolidată printr-o fidelitate încercată... Ca reprezentant al întregii națiuni, reînnoiesc în fața Majestății Voastre... Pentru măreția domniei Voastre... Pentru fericirea Majestății Sale Împărăteasa... Ridic paharul în onoarea Majestății Sale Împăratul Nicolae și a Majestății Sale Alexandra Feodorovna. Orchestra gărzii republicane a intonat imnul rusesc... Iar seara, marele spectacol de gală de la Operă a fost o apoteoză. Precedată de doi purtători
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
îi păreau, cu timpul, din ce în ce mai stupide, mai copilărești. Ar fi trebuit să tacă și să scruteze chipul de la fereastra vagonului, să-și sature privirea cu trăsăturile lui. Treceau luni, ani de zile și ultima replică avea mereu aceeași rezonanță de fericire neghioabă. Așteptarea devenea unicul timp din viața Charlottei. Timpul acela (“în timpul războiului”, scriau ziarele) semăna cu o după-amiază cenușie, o duminică pe străzile pustii ale unui oraș de provincie: o rafală de vânt apare pe neașteptate pe după colțul unei case
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
smulgeau bandiții în raitele lor nocturne. Știa că locul cel mai bun de pe acoperișul unui vagon era lângă gura unui ventilator: la deschizătura aceea erau agățate frânghii care-ți permiteau să cobori și să urci înapoi rapid. Și când, din fericire, găsea loc pe un culoar ticsit, nu era de mirare dacă vedeai un copil speriat pe care oamenii ghemuiți pe jos îl dădeau unii altora spre ieșire. Cei care se chirceau în apropierea ușii aveau să o deschidă și să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a Uralului. La ieșirea dintr-un târg pe jumătate mistuit de un incendiu, a zărit câțiva oameni așezați pe un tăpșan presărat cu frunze moarte. Chipurile lor palide întoarse spre soarele blând de toamnă târzie exprimau o liniște plină de fericire. Țăranul care mâna caii a ridicat capul și a exclamat cu jumătate de glas: „Bieții oameni! Sunt vreo duzină care dau târcoale acuma pe aici. Azilul lor a ars. Da, niște nebuni, ce mai...” Nu, nimic nu mai putea să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
amorțite și mi-au trebuit mai mult de trei minute, pomenindu-mă printre cei mai puțin dotați... Dar, mai mult decât dorința de a îmbrățișa trupul acela, de a pipăi cu degetele mele luciul pielii ei bronzate, am simțit o fericire nemaiântâlnită și fără nume. Exista masa aceea din scânduri grosolane, instalată la marginea unei păduri. Soarele și mirosul ultimelor zăpezi refugiate în obscuritatea desișurilor. Totul era de o simplitate divină. Și luminos. Ca trupul acela cu feminitatea lui încă distrată
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
rafală, capul mi s-a umplut de o liniște zumzăitoare. Vecinul meu din stânga trăsese primul și mă asurzise. Țârâitul neîncetat din urechile mele, jerbele irizate ale soarelui din genele mele, mirosul sălbatic al pământului sub trupul meu - eram în culmea fericirii. Căci, în sfârșit, reveneam la viață. I-am găsit un sens. Să trăiesc în fericita simplitate a acestor gesturi ordonate: să trag, să merg în rând, să mănânc din gaméle de aluminuiu păsat de mei. Să mă las purtat de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
spun asta. Am vorbit fără șir despre scârțâitul nisipului sub pașii ei, despre singurătatea ei pe malul acela, despre fragilitatea ei, în noaptea precedentă, care mă făcuse să mă gândesc la tulpinile de nufăr. Am simțit brusc, și cu o fericire intensă, că ar trebui să vorbesc și despre balconul Charlottei, despre serile noastre din stepă, despre cele trei cochete într-o dimineață de toamnă pe Champs-Élysées... Chipul i s-a crispat într-o expresie totodată disprețuitoare și neliniștită. Buzele i-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
hainele, câteva foi de hârtie, una dintre espadrilele Charlottei. Cerul îmbibat de ploaie s-a prăbușit peste stepă. Ne-am repezit să salvăm ceea ce mai putea fi salvat. Am reușit să-mi prind pantalonul, cămașa, care, plutind, se agățaseră, din fericire, de crengile sălciilor, și am pescuit la țanc espadrila Charlottei. Apoi foile - erau traducerile transcrise. Ploaia le-a transformat repede în ghemotoace pătate cu cerneală... Nu ne-am remarcat teama - gălăgia asurzitoare a tunetului a alungat orice gând cu violența
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ea, cheiul pustiu unde plopii, la o pală de vânt, păreau să-și transmită un mesaj șoptit, urgent, că simt, cum ar fi simțit ea, răsunetul pavajului din piațeta veche, a cărei liniște provicială, în plin Paris, ascundea ispita unei fericiri simple, a unei vieți lipsite de strălucire. Am înțeles că, de-a lungul celor trei ani ai vieții mele în Franța, planul meu nu-și întrerupsese niciodată cursul lent și discret. De la imaginea vagă a unei femei înveșmântate în negru
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
rb\toare, Pe palatele noastre `n\l]a]i steagurile! 2 Salut, salut vou\ Popor [i solda]i din Rusia! Salut, salut vou\, C\ci voi v\ salva]i Patria! Salut, glorie [i onor, Dumei care, suveran\, M`ine, spre fericirea voastr\, Pe veci v\ va sf\r`ma lan]urile (n.tr.). 1 Da, Tat\l t\u a legat c-un leg\m`nt fratern Fran]a [i Rusia-n aceea[i speran]\, }arule, ascult\ azi Rusia [i Fran
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
C) Semnificație: cel care are și manifestă bunăvoință activă, statornica, ce ține de însăși natură să, în favoarea cuiva aflat în necaz ori suferință, față de care și-a angajat responsabilitatea. 3.1.14.4. “Äb("h): „Bun” (SC, Blaj, BVA); „bun”, „fericire” (G-R, BS); „bun”, „bunătate” (C); chrQstós, agathós (2Cr 30,18) (LXX); „bonus”, „dulcis”, „bonum” (Vg); „bon”, „bonheur” (BJ); „good” (RSV). Acest nume se întâlnește, fie că adjectiv (atribut sau predicat nominal), fie că substantiv, în rugăciuni - mai cu seamă în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
iertător, izbăvitor. Că substantiv, este personificat și identificat cu Dumnezeu 231: ’"măreț la-YHWH ’A:on"y ’"tt"h / “o>"Ö bal ‘"lQyk" (Ps 16, 2): „Zis-am Domnului: Stăpânul meu ești Tu, Binele meu ești numai Tu.” 232 (t.n.) / „... fericirea mea numai în tine este!” (G-R) / „Tu ești singura mea fericire.” (C) Cele două variante de traducere pentru acest din urmă citat introduc o noțiune neobișnuită pentru Vechiul Testament 233. Acesta vorbește de binecuvântare, de bucurie, de bine, de pace, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
măreț la-YHWH ’A:on"y ’"tt"h / “o>"Ö bal ‘"lQyk" (Ps 16, 2): „Zis-am Domnului: Stăpânul meu ești Tu, Binele meu ești numai Tu.” 232 (t.n.) / „... fericirea mea numai în tine este!” (G-R) / „Tu ești singura mea fericire.” (C) Cele două variante de traducere pentru acest din urmă citat introduc o noțiune neobișnuită pentru Vechiul Testament 233. Acesta vorbește de binecuvântare, de bucurie, de bine, de pace, dar nu și de fericire. E un mod de a „moderniza” psalmul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
tine este!” (G-R) / „Tu ești singura mea fericire.” (C) Cele două variante de traducere pentru acest din urmă citat introduc o noțiune neobișnuită pentru Vechiul Testament 233. Acesta vorbește de binecuvântare, de bucurie, de bine, de pace, dar nu și de fericire. E un mod de a „moderniza” psalmul, fericirea fiind obsesia modernității. „Binele” este obiectiv, în vreme ce „fericirea” e o stare subiectivă, o senzație: de aceea, traducerea lui ”o>"h cu „fericire” nu ni se pare potrivită. Semnificații de bază ale numelui-adjectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
C) Cele două variante de traducere pentru acest din urmă citat introduc o noțiune neobișnuită pentru Vechiul Testament 233. Acesta vorbește de binecuvântare, de bucurie, de bine, de pace, dar nu și de fericire. E un mod de a „moderniza” psalmul, fericirea fiind obsesia modernității. „Binele” este obiectiv, în vreme ce „fericirea” e o stare subiectivă, o senzație: de aceea, traducerea lui ”o>"h cu „fericire” nu ni se pare potrivită. Semnificații de bază ale numelui-adjectiv: binefăcător, milostiv, salvator, călăuzitor, iertător. Semnificație de bază
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
din urmă citat introduc o noțiune neobișnuită pentru Vechiul Testament 233. Acesta vorbește de binecuvântare, de bucurie, de bine, de pace, dar nu și de fericire. E un mod de a „moderniza” psalmul, fericirea fiind obsesia modernității. „Binele” este obiectiv, în vreme ce „fericirea” e o stare subiectivă, o senzație: de aceea, traducerea lui ”o>"h cu „fericire” nu ni se pare potrivită. Semnificații de bază ale numelui-adjectiv: binefăcător, milostiv, salvator, călăuzitor, iertător. Semnificație de bază a numelui-substantiv: unicul și adevăratul Bine. 3.1
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]