31,086 matches
-
cea mai mare adâncime, 132 m, iar timpul experimentului Tektite I scafandrii au petrecut 60 de zile la adâncimea de 12 m. 1965: se realizează primele scufundări în saturație în sistemul turelă-cheson în scopuri civile. Scufundările au fost efectuate în lacul de acumulare Smith Mountain Dam din statul Virginia, S.U.A. cu sistemul Cachalot, de către o echipă de scafandri a firmei Westinghouse Electric Corporation. Au fost realizate numai puțin de 800 de scufundări în saturație timp de 12 săptămâni. 1965: firma Taylor
Scufundare în saturație () [Corola-website/Science/313849_a_315178]
-
ar fi căutarea ancorelor, lanțurilor și a altor obiecte aflate pe fundul fluviilor. Acest manual publicat de Marina militară Română constituie prima lucrare ce face referire la reglementarea scufundării din România. 1970: este lansat în România laboratorul submers LS-1 în lacul Bicaz. O echipă de scafandri ai Stațiunii de cercetare de la Pângărați, Neamț, au reușit o ședere de 30 zile la adâncimea de 10 m 1972: se înființează Laboratorul de tehnologie marină în cadrul Institutului Român de Cercetări Marine din Constanța în cadrul
Scufundare profesională () [Corola-website/Science/313843_a_315172]
-
40 m, se intră în imersiune de 4 ori la adâncimea de 70 m (la fiecare scufundare au intrat în turelă câte doi scafandri de mare adâncime), iar apoi scafandrii au atins adâncimea de 100 m. 1978: se lansează în lacul Bicaz experimentul Necton 78 alcătuit din trei laboratoare submerse: "Limnos" aflat la un metru sub apă, "Salmos" la 10 m și "Argyroneta" imersat la 20 m. Laboratoarele erau cuplate în permanență prin legătură TV. 1978: în luna August, în cadrul unei
Scufundare profesională () [Corola-website/Science/313843_a_315172]
-
văzut dinspre Fort William. Celălalt Carn Dearg () iese din masiv înpre Glen Nevis pe partea sud-vestică a muntelui. Mai spre vest, se află un deal mai mic, Meall an t-Suidhe (), care formează cu Ben Nevis o șa care conține un lac, Lochan an t-Suidhe. Traseul turistic cel mai des utilizat dinpre Glen Nevis trece pe lângă acest deal, urcând spre vârf pe partea de vest, mai largă, a lui Ben Nevis. Ben Nevis este format mai ales din roci magmatice din devonian
Ben Nevis () [Corola-website/Science/313858_a_315187]
-
din devonian (aproximativ 400 de milioane de ani în urmă), pătrunse prin intruziune în șisturile metamorfice din jur; intruziunile au forma unei serii de inele concentrice. Inelul cel mai interior, numit Granitul Interior, constituie partea masivă a muntelui aflată deasupra lacului Lochan Meall an t-Suidhe, și a crestei învecinate Carn Mòr Dearg; Meall an t-Suidhe formează parte din Granitul Exterior, de culoare roșiatică. Vârful însuși, împreună cu stâncile abrupte din nord, sunt compuse din andezit și bazalt. Muntele a fost puternic erodat
Ben Nevis () [Corola-website/Science/313858_a_315187]
-
de nord a județului și granița cu Bulgaria. Dintre cercetătorii care au studiat Zona Maritimă a Dobrogei, amintim pe Vintilă Mihăilescu (1966), care distinge mai multe sectoare: Prispa Hamangia (Podișul Casimcei), Prispa Fântânele (SE podișului Casimcei) și Podișul Litoralului (între Lacul Tașaul și granița de stat cu Bulgaria). Partea nordică - corespunzătoare celor două prispe, are o lățime cuprinsă între 5-8 km și 15 km în nord și peste 20 km în zona Tariverde - Chituc. La contactul cu podișul Casimcei ( cu altitudine
Zona maritimă a Dobrogei de sud () [Corola-website/Science/313876_a_315205]
-
fost proiectat și construit la "S.T.C." și s-a numit Getta-RAS-1. Cele patru hidroavioane au format prima escadrilă de hidroavioane a României. În anul 1926, căpitanul Romeo Popescu a efectuat un raid cu decolarea din portul Constanța și amerizarea pe lacul Snagov de lângă București. Tot în același an, unul din hidroavioanele produse la "S.T.C." a participat la o expoziție aviatică la Praga. În anul 1927 "S.T.C." nu a primit comanda unui alt lot de hidroavioane. Statul a preferat modelul "Savoia-Marchetti-S-59 bis
Societatea de tranSport Constanța () [Corola-website/Science/313891_a_315220]
-
aviatică la Praga. În anul 1927 "S.T.C." nu a primit comanda unui alt lot de hidroavioane. Statul a preferat modelul "Savoia-Marchetti-S-59 bis" pentru o comandă de 12 bucăți. Această comandă a stat la baza formării primei hidroscale din România, pe lacul Siutghiol. Getta-RAS-1 a fost modelul de hidroavion proiectat, construit și testat de către"Societatea de transport Constanța". A fost comandat în număr de patru bucăți de către Ministerul Aerului și Marinei. Getta-RAS-1 a fost un hidroavion echipat cu motoare Austro-Deimler de 220
Societatea de tranSport Constanța () [Corola-website/Science/313891_a_315220]
-
mm, iar grosimea învelișului este de 0,2...0,25 mm. Pentru a proteja electrozii înveliți de apă, pe suprafața învelișului se aplică, prin impregnare sau imersare, o peliculă hidroizolantă. Substanțele utilizate pot fi parafină, celuloid dizolvat în acetonă, bitum, lac de cauciuc, diverse vopsele, lacuri pe bază de nitroceluloză, lacuri cu glicerină, policlorură de vinil și rășini. Portelectrodul servește la prinderea electrodului. În ultimul timp sunt tot mai des folosiți portelectrozii combinați, folosiți atât pentru sudură cât și pentru tăiere
Sudare subacvatică () [Corola-website/Science/313907_a_315236]
-
de 0,2...0,25 mm. Pentru a proteja electrozii înveliți de apă, pe suprafața învelișului se aplică, prin impregnare sau imersare, o peliculă hidroizolantă. Substanțele utilizate pot fi parafină, celuloid dizolvat în acetonă, bitum, lac de cauciuc, diverse vopsele, lacuri pe bază de nitroceluloză, lacuri cu glicerină, policlorură de vinil și rășini. Portelectrodul servește la prinderea electrodului. În ultimul timp sunt tot mai des folosiți portelectrozii combinați, folosiți atât pentru sudură cât și pentru tăiere (oxi-arc sau electrică), prin utilizarea
Sudare subacvatică () [Corola-website/Science/313907_a_315236]
-
mm. Pentru a proteja electrozii înveliți de apă, pe suprafața învelișului se aplică, prin impregnare sau imersare, o peliculă hidroizolantă. Substanțele utilizate pot fi parafină, celuloid dizolvat în acetonă, bitum, lac de cauciuc, diverse vopsele, lacuri pe bază de nitroceluloză, lacuri cu glicerină, policlorură de vinil și rășini. Portelectrodul servește la prinderea electrodului. În ultimul timp sunt tot mai des folosiți portelectrozii combinați, folosiți atât pentru sudură cât și pentru tăiere (oxi-arc sau electrică), prin utilizarea unei mandrine interschimbabile. Portelectrozii pentru
Sudare subacvatică () [Corola-website/Science/313907_a_315236]
-
oțel are diametrul exterior de 8 mm, diametrul interior de 3 mm și lungimea de 350 mm. Electrodul este acoperit cu un înveliș asemănător celui utilizat la electrozii pentru sudare subacvatică și protejat cu un strat subțire de substanță hidroizolatoare(lac incolor, ceară, parafină, PVC sau bandă izolatoare). Electrodul tubular din ceramică este un tub din oxizi stabili refractari cu dimensiunile de 200 mm lungime, 12,5 mm diametru, iar diametrul interior de 9,5 mm. Capătul de prindere în portelectrod
Tăiere subacvatică () [Corola-website/Science/313939_a_315268]
-
sau Tăul lui Alac de la Zagra, jud. Bistrița-Năsăud. Lac cu numeroase exemplare de țestoasă europeană de apă dulce, țestoasă cu coadă lungă, sau broasca cu covată ("Emys orbicularis"), care merită ocrotire și ca rezervație hidrologică. Lacul cu țestoase se află la cca. 500 m est de localitatea Zagra, pe
Lacul Zagra () [Corola-website/Science/313934_a_315263]
-
sau Tăul lui Alac de la Zagra, jud. Bistrița-Năsăud. Lac cu numeroase exemplare de țestoasă europeană de apă dulce, țestoasă cu coadă lungă, sau broasca cu covată ("Emys orbicularis"), care merită ocrotire și ca rezervație hidrologică. Lacul cu țestoase se află la cca. 500 m est de localitatea Zagra, pe versantul de pe malul stâng al văii Zagrei. Se poate ajunge aici plecând din Beclean sau Bistrița spre Mocod, iar din Mocod drumul pe valea Zagrei. Înainte de a
Lacul Zagra () [Corola-website/Science/313934_a_315263]
-
curbă a șoselei apare o potecă care conduce pe dealul pe care se află "tăul". La est de Zagra, pe versantul sudic al dealului Comoara, apare un mic platou format în urma unor alunecări vechi. Pe acest platou se află un lac cu o suprafață de cca. 1800 mp. și o adâncime necunoscuta, în care trăiesc țestoasele de apă dulce. Lacul este înconjurat de trestie și papură iar pe suprafața sa plutesc insulițe de plaur. Bogat în țestoase, șerpi, păsări de baltă
Lacul Zagra () [Corola-website/Science/313934_a_315263]
-
pe versantul sudic al dealului Comoara, apare un mic platou format în urma unor alunecări vechi. Pe acest platou se află un lac cu o suprafață de cca. 1800 mp. și o adâncime necunoscuta, în care trăiesc țestoasele de apă dulce. Lacul este înconjurat de trestie și papură iar pe suprafața sa plutesc insulițe de plaur. Bogat în țestoase, șerpi, păsări de baltă etc. lacul impresionează prin frumusețe și sălbăticie. Este singura stațiune pentru țestoasă din țară, care nu a suferit modificări
Lacul Zagra () [Corola-website/Science/313934_a_315263]
-
o suprafață de cca. 1800 mp. și o adâncime necunoscuta, în care trăiesc țestoasele de apă dulce. Lacul este înconjurat de trestie și papură iar pe suprafața sa plutesc insulițe de plaur. Bogat în țestoase, șerpi, păsări de baltă etc. lacul impresionează prin frumusețe și sălbăticie. Este singura stațiune pentru țestoasă din țară, care nu a suferit modificări și merită să fie ocrotită ca rezervație zoologică. Lacul s-a format în urma alunecării rocilor sedimentare miocene de pe versantul sudic al dealului Comoara
Lacul Zagra () [Corola-website/Science/313934_a_315263]
-
suprafața sa plutesc insulițe de plaur. Bogat în țestoase, șerpi, păsări de baltă etc. lacul impresionează prin frumusețe și sălbăticie. Este singura stațiune pentru țestoasă din țară, care nu a suferit modificări și merită să fie ocrotită ca rezervație zoologică. Lacul s-a format în urma alunecării rocilor sedimentare miocene de pe versantul sudic al dealului Comoara și este alimentat cu apă din izvoare și precipitații.
Lacul Zagra () [Corola-website/Science/313934_a_315263]
-
a lucrat ca pictor și ilustrator pentru Armata Statelor Unite ale Americii. Decizând să se întoarcă în Canada permanent, Milne s-a stabilit în provincia sa natală, Ontario, în 1929. Locurile sale favorite de pictat au devenit împrejurimile micii localități Temagami și ale lacului Baptist din apropierea orașului Bancroft. Chiar după reîntoarcerea sa în Canada, Milne a fost practic necunoscut până în 1934 și apoi a primit doar sporadice semne de recunoaștere. Până relativ recent, artistului i-a fost acordată puțină atenție, când opera sa a
David Brown Milne () [Corola-website/Science/314792_a_316121]
-
militară, a deschis ostilitățile, ca totdeauna surprinzându-și adversarul prin bruschețea atacului. Cu o oaste numeroasă egipteană, el a pătruns pe teritoriul cruciaților, fără a le da timp să se dezmeticească, a înaintat, fără să întâmpine prea multă rezistență, până la lacul Tiberiada și aici și-a așezat tabăra de luptă. Primul lui gând a fost să atace orașul cu același nume. Zidurile de incintă au fost distruse, casele incendiate și o luptă inegală s-a angajat cu garnizoana din cetate, unde
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
bărbat adult nu a rămas în interiorul cetății, astfel încât armata strânsă în pripă număra 80 200 luptători călare și pedeștri, dublu față de oastea musulmană. Cruciații au ajuns însă prea târziu în fața Tiberiadei. Musulmanii ocupaseră pozițiile cele mai avantajoase. Așezați pe malul lacului, ei tăiau inamicului orice posibilitate de aprovizionare cu apă și acesta în plină căldură a lunii iulie. Cruciații nu se mai puteau întoarce. Ei se bizuiau pe superioritatea lor numerică, de aceea au rămas pe loc acceptând lupta, pe care
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
Acel loc a fost sfințit la 16 septembrie 1923 prin așezarea unei cruci de stejar în prezența episcopului-vicar Ipolit Vorobchievici "Rădăuțeanul" și a ministrului de stat Ion Nistor. Terenul s-a dovedit a fi moale, aici existând odinioară un mic lac numit "heleșteul lui Tofănel". În anii următori au trebuit efectuate mai multe expertize ale terenului pentru a se determina soluțiile tehnice de construcție. După săparea fundației, aceasta a fost întărită cu o placă de beton armat, groasă de cinci metri
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Rădăuți () [Corola-website/Science/314826_a_316155]
-
la est la est de Regnitz. Granița de sud este delimitată de Aisch iar cea de vest de Main și linia care unește pe hartă Marktbreit, Uffenheim și Bad Windsheim. Regiunea parcului este reprezentată prin pădure de conifere și foioase, lacuri mai mici și terenuri viticole. se află la linia de intersecție a regiunilor Unterfranken, Mittelfranken și Oberfranken, punct geografic marcat prin piatra „Dreifrankenstein”. Regiunea ocupă o suprafață de 1.280 km², din care jumătate este rezervație naturală. Inălțimi mai importante
Steigerwald () [Corola-website/Science/314843_a_316172]
-
traversează regiunea Frankenhöhe, câmpia Hohenloher Ebene și Unterland (Württemberg) unde se varsă în Neckar. Izvorul lui se află la sud-vest de Walxheim din districtul Ostalbkreis. Râul curge 10 km spre vest prin Lauchheim, unde cotește spre nord-vest, traversează Ellwangen, alimentează lacul de acumulare Hochwasserrückhaltebecken Buch, unde se apropie la ca. 4,3 km de cursul râului Kocher. Sub Crailsheim ajunge în câmpia Hohenloher Ebene unde începe cusul lui cu meandre numeroase. De aici până la Kirchberg an der Jagst pe o distanță
Jagst () [Corola-website/Science/314836_a_316165]
-
Lacul Obersee (Lacul superior) este un lac mai mic situat la sud-est de Lacul König (Lacul regelui) pe care-l alimentează fiind situat la o altitudine mai mare. Lacul are o lungime de 1.320 m o lățime de 420 m
Lacul König, Obersee () [Corola-website/Science/314832_a_316161]