29,232 matches
-
Prut și Nistru, țariștii l-au alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul Basarabia (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Ismail și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău. Ocupația din 1812, a fost un al doilea caz când un teritoriu cu o populație predominant românească (83,848 familii de români sau 86% la recensământul rus din 1817) a fost inclus în
Românii din Ucraina () [Corola-website/Science/329185_a_330514]
-
Pe spațiul rezervațiai sînt mai multe izvoare. În sectorul Rudi al rezervației se găsesc peste 100 de monumente ale naturii : "Văgăuna Lupilor", "Văgăuna Vînturilor", "Stînca Balaurului", "Harpa Eoliană", "Peștera Răposaților", "Izvorul Verde" ș.a. În apropierea Mănăstirii Rudi se află trei cetăți de pămînt: cetățuia "La șanțuri", de origine tracică, identificată de unii cercetători cu orașul antic "Maetorium", cetățuia getică "La trei cruci" și așezarea medievală "Farfuria turcului", datînd din secolul X și multe alte monumente arheologice, o pșteră, cascade, izvoare, braniști
Rezervația peisagistică Rudi-Arionești () [Corola-website/Science/329207_a_330536]
-
transfrontaliere între Polonia și Germania". Acesta a fost adăugat în listă după două criterii: pentru extinderea orizonturilor "în termeni de dezvoltare față de idealul peisajului făcut de om" și pentru influența sa "în dezvoltarea arhitecturii peisagistice ca o disciplină". Existența unei cetăți pe Neisse la Muskau a fost menționată pentru prima dată încă din secolul al XIII-lea, sub domnia Margrafului Henric al III-lea de Meissen. Fondatorul parcului adiacent a fost prințul Hermann von Pückler-Muskau (1785-1871), autorul influentei "Sugestii cu privire la amenajare
Parcul Muskau () [Corola-website/Science/329240_a_330569]
-
de scară mare”. Lucrările constau din remodelarea „Castelului Vechi” în stil baroc - actual o fostă poartă de castel - și construirea unei capele neogotice, o cabană engleză, mai multe poduri, și o orangerie proiectate de către Friedrich Ludwig Persius. Pückler a reconstruit cetatea medievală ca un „Castel Nou”, centrul arhitectural al parcului, cu o rețea de căi ce radiază de la el și un teren al plăcerii influențat de ideile lui Humphry Repton, fiul căruia, John Adey, a lucrat la Muskau din 1822. Extensiile
Parcul Muskau () [Corola-website/Science/329240_a_330569]
-
în ruine pâna la îceputul anilor 1560. Apoi, în 1563-1565, Jan Lutomirski, Marele trezorier al Coroanei a reconstruit castelul complet. Costul întregului proiect s-a ridicat la aproape 3.000 de florini, luați din trezoreria regală. Dezastrele care au lovit cetatea în prima jumătate a secolului al XVII-lea l-au ajutat pe generalul suedez Robert Douglas, Conte de Skenninge, să ia castelul, care a fost apărat de starostele Jakub Olbrycht Szczawiński, din timpul Potopului în 1655. El a fost distrus
Castelul Łęczyca () [Corola-website/Science/329282_a_330611]
-
Domaralski Chor. Satul are o rețea de apă începând cu 2006/2007. Regiunea Polanowice este cercetată de către o echipă de arheologi, începând din anul 1989 sub conducerea profesorului Grzegorz Domanski de la Universitatea din Wroclaw. Aici s-a descoperit una din cetățile cele mai valoroase din Voievodatul Lubusz.
Polanowice, Lubusz () [Corola-website/Science/329278_a_330607]
-
fi decât o păcăleală. Scopul călătoriei dovedindu-se fals, grupul e pe punctul de a se destrăma. Glokta ajunge în Dagoska, unde încearcă să dezlege misterul dispariției predecesorului său. El descoperă o conspirație condusă de Ghilda Mirodeniilor și de conducătorii cetății, al cărei scop este predarea fără luptă a orașului în mâinile gurkienilor, pentru păstrarea privilegiilor. Glokta îi pedepsește pe intriganți și, cu mari eforturi, organizează apărarea cetății, prelungind căderea acesteia cu mai bine de două luni, în condițiile în care
Fără îndurare () [Corola-website/Science/329345_a_330674]
-
predecesorului său. El descoperă o conspirație condusă de Ghilda Mirodeniilor și de conducătorii cetății, al cărei scop este predarea fără luptă a orașului în mâinile gurkienilor, pentru păstrarea privilegiilor. Glokta îi pedepsește pe intriganți și, cu mari eforturi, organizează apărarea cetății, prelungind căderea acesteia cu mai bine de două luni, în condițiile în care Imperiul Gurkian o atacă cu toate forțele de care dispune. Glokta este chemat înapoi din misiune cu puțin timp înainte ca gurkienii să ocupe cetatea și exact
Fără îndurare () [Corola-website/Science/329345_a_330674]
-
organizează apărarea cetății, prelungind căderea acesteia cu mai bine de două luni, în condițiile în care Imperiul Gurkian o atacă cu toate forțele de care dispune. Glokta este chemat înapoi din misiune cu puțin timp înainte ca gurkienii să ocupe cetatea și exact la timp ca să asiste la asasinarea urmașului la tron. Campania din nord împotriva lui Bethod nu merge foarte bine. Conducătorii Uniunii desconsideră armata de țărani a auto-proclamatului rege al nordului, ceea ce duce la înfrângeri dezastruoase, într-una dintre
Fără îndurare () [Corola-website/Science/329345_a_330674]
-
corecții importante a datelor și faptelor. Această cronică este importantă și ca prim exemplu al literaturii slavone. Cronica menționează prezența românilor (vlahilor) în Transilvania și Panonia (sec. al X-lea) în momentul năvălirii nomazilor maghiari De asemenea este menționată o cetate lângă Brăila din vremea varegilor, numită Chiovița.
Cronica vremurilor trecute () [Corola-website/Science/328594_a_329923]
-
Ca episcopi de Hotin au funcționat patru dintre Mitropoliții Proilavi: Daniil, Ioachim, Chiril și Partenie al II-lea, precum și doi episcopi de sine stătători: Neofit și Amfilohie. În urma luptei de la Stănilești (1711) dintre ruși, moldoveni și turci, turcii ocupă străvechea cetate moldovenească Hotin. În anul următor, ei cuceresc câteva sate din ținuturile Soroca și Iași, iar în 1715, o porțiune din ținutul Cernăuți. Toate aceste teritorii s-au constituit, în 1715, în raiaua Hotinului. Granițele raialei erau delimitate de râurile Nistru
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
ținutul Cernăuți. Toate aceste teritorii s-au constituit, în 1715, în raiaua Hotinului. Granițele raialei erau delimitate de râurile Nistru la nord, Ciuhur la est, Prut la sud și Răchitna la vest. Raiaua Hotinului avea circa 100 de sate împreună cu cetatea Hotinului și târgurile Lipcani, Briceni și Noua Suliță. Turcii înlocuiesc și vechea stemă a cetății, reprezentând un pândar cu una nouă cuprinzând trei turnuri pe un câmp auriu având deasupra turnului din mijloc o semilună de care atârnau două paloșe
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
erau delimitate de râurile Nistru la nord, Ciuhur la est, Prut la sud și Răchitna la vest. Raiaua Hotinului avea circa 100 de sate împreună cu cetatea Hotinului și târgurile Lipcani, Briceni și Noua Suliță. Turcii înlocuiesc și vechea stemă a cetății, reprezentând un pândar cu una nouă cuprinzând trei turnuri pe un câmp auriu având deasupra turnului din mijloc o semilună de care atârnau două paloșe încrucișate. Mai târziu rușii aveau să păstreze această stemă, adăugând deasupra paloșelor o cruce argintie
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
cu analogii cu siturile cursul inferior al Dunării . Deși au fost descoperite mai multe fortărețe la Biharia, Dăbâca, Vladimirescu, Câlnic, Cluj-Mănăștur, Mirșid, Șirioara și alte câteva locuri, datarea lor ca fiind de secol IX este incertă. De exemplu, în cazul cetății Dăbâca, au fost descoperite patru pandantive în formă de clopot cu analogii în situri din Austria, Bulgaria și Polonia date între 975 și 1050 . Mormintele primei generații de unguri care s-au așezat în Bazinul Panonic pot fi identificate cu
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
904, oastea lui Gelou a fost înfrântă lângă râul Almaș de o expediție a unui trib nomad maghiar condus de Tuhutum, unul dintre membrii consiliului celor 7 ("hetumoger"). Gelou a fost ucis în luptă în timp ce încerca să se refugieze în cetatea sa de pe Someș, aflată undeva în regiunea Clujului, fie în zona Gilăului de astăzi (care a păstrat numele lui Gelou). In urma luptelor s-a încheiat pacea de la Esculeu (astăzi comuna Așchileu în județul Cluj) prin care românii erau nevoiți
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
sălbatice” ca fiind aceleași cu triburile maghiare nu a fost acceptată de către toți istoricii. Constantin al VII-lea Porfirogenet a consemnat în „De Administrando Imperio” faptul că haganul și hagan bekul hazarilor i-a cerut împăratului Teofil să le cedeze cetatea Sarkel. Această cetate le era necesară datorită apariției la frontierele statului a unui nou inamic, iar singurul popor care le-ar fi amenințat securitatea nu putea fi decât cel maghiar. Ahmad ibn Rustah a menționat de asemenea în scrierile sale
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
aceleași cu triburile maghiare nu a fost acceptată de către toți istoricii. Constantin al VII-lea Porfirogenet a consemnat în „De Administrando Imperio” faptul că haganul și hagan bekul hazarilor i-a cerut împăratului Teofil să le cedeze cetatea Sarkel. Această cetate le era necesară datorită apariției la frontierele statului a unui nou inamic, iar singurul popor care le-ar fi amenințat securitatea nu putea fi decât cel maghiar. Ahmad ibn Rustah a menționat de asemenea în scrierile sale măsurile de apărare
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
sau Yotvatul antic (în ebraică: יודפת sau יוטבט, în latină Iotapata) este o cetate antică așezată în nordul Israelului, în centrul Galileei superioare, în inima lanțului de dealuri numit Munții Yodfat, la sud-vest de moșavul modern Yodfat, la 22 km est de Acra și la 9 km de Tzipori. Ruinele cetății sunt situate pe
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
Iotapata) este o cetate antică așezată în nordul Israelului, în centrul Galileei superioare, în inima lanțului de dealuri numit Munții Yodfat, la sud-vest de moșavul modern Yodfat, la 22 km est de Acra și la 9 km de Tzipori. Ruinele cetății sunt situate pe o colină scundă,Tel Yodfat, având înălțimea de 419 metri deasupra nivelului mării, înconjurată de mai multe culmi mai înalte care o ascund de priviri. La est si la nord-est o înconjoară rîul Yodfat, un afluent al
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
o ascund de priviri. La est si la nord-est o înconjoară rîul Yodfat, un afluent al acestuia - din apus, sud și nord-vest. Aceste cursuri de apă creează niște povârnișuri abrupte în trei laturi ale dealului, lasând un acces la dealul cetății numai dinspre nord, unde se află o șea care o unește cu dealul din dreapta. Colina Tel Yodfat se deosebește de alte Tel - coline cu semnificație arheologică - prin faptul ca este în cea mai mare parte stâncoasă și are foarte puține
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
suprafață. În schimb locul ascunde numeroase peșteri în care s-au ascuns răsculații evrei, precum și cisterne antice de apă. Yodfat este menționat în Mișna și în cărțile lui Josephus Flavius (Yosef ben Matityahu). Ea face parte dintr-un șir de cetăți pomenite de Mișna ca fiind înconjurate de ziduri înca din vremea lui Iosua Navi. Se presupune ca Yotva cea amintită în Vechiul Testament, în Cartea Regilor II ca fiind locul de obârșie al lui Meshulemet Bat Harutz, mama regelui Amon al
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
După relicvele arheologice, în această perioadă Yodfat era o așezare mică locuită de idolatri și doar după cucerirea Galileei de către regii Hasmonei a început stabilirea evreilor în localitate. În vremea marii revolte a evreilor împotriva stăpânirii romane, în anul 67, cetatea Yodfat a fost asediată timp de 47 zile de către forțele romane de sub comanda generalului Vespasian. Yodfat era una din localitățile fortificate din porunca lui Yosef ben Matityahu după numirea sa în postul de guvernator al Galileei. După ce orașul Sepphoris s-
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
la fugă și s-au risipit în toate direcțiile. Yosef însuși s-a refugiat atunci la Tiberias, apoi la începutul lui iunie 67, la Yodfat. Când Vespasian a aflat ca mulți dintre răsculați se concentrează la Yodfat și ca această cetate "e o puternică fortăreață a galileenilor", el a decis să-și îndrepte trupele într-acolo. Asediul cetății de către romani a durat șase săptămâni, vreme în care romanii au ridicat în fața zidului de nord metereze din copaci și pietre, pentru a
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
apoi la începutul lui iunie 67, la Yodfat. Când Vespasian a aflat ca mulți dintre răsculați se concentrează la Yodfat și ca această cetate "e o puternică fortăreață a galileenilor", el a decis să-și îndrepte trupele într-acolo. Asediul cetății de către romani a durat șase săptămâni, vreme în care romanii au ridicat în fața zidului de nord metereze din copaci și pietre, pentru a urca și pătrunde în oraș, de asemenea au supus cetatea la tiruri de săgeți și de pietroaie
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
să-și îndrepte trupele într-acolo. Asediul cetății de către romani a durat șase săptămâni, vreme în care romanii au ridicat în fața zidului de nord metereze din copaci și pietre, pentru a urca și pătrunde în oraș, de asemenea au supus cetatea la tiruri de săgeți și de pietroaie din baliste. După ce eforturile lor nu au dat roade, deoarece intre timp cei asediați au înălțat și mai mult zidul de apărare, romanii au pus în funcție berbeci de fier. Elazar ben Shemi
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]