29,239 matches
-
mărfurilor în magazii sau pe platforme portuare; 4. legarea-dezlegarea navelor de la chei; 5. agenturarea navelor; 6. bunkerarea navelor; 7. aprovizionarea navelor cu alimente și materiale; 8. pilotajul navelor în porturi și pe căile navigabile; 9. remorcajul pentru manevră navelor în râde, porturi și pe căile navigabile; 10. extracții de balast din căile navigabile; 11. depoluarea căilor navigabile și a acvatoriilor portuare; 12. salvarea navelor; 13. ranfluarea navelor; 14. pescuitul industrial; 15. măsurători batimetrice sau topometrice; 16. dragarea, întreținerea, repararea căilor navigabile
ORDIN Nr. 308 din 28 august 1994 privind acordarea licenţelor şi a autorizaţiilor agenţilor economici care îşi desfăşoară activitatea în domeniul naval. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/110924_a_112253]
-
primejdiile îi înalță la consulat; mie îmi place mai mult singurătatea tihnită și retrasă a lui Virgilius... Dialogul se încinge. După Aper și Maternus. Messalla și Secundus ies și ei în arenă. Totul se termină însă cu un... Începurăm să râdem, și ne despărțirăm - finalul știut, - referitor la Piața Endependenți. Avant la lettre. Latinitate imortelă.
Apărarea poeziei sau dilema câinelui by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12560_a_13885]
-
efort ca să și le desprindă. Degetele îi erau încă pe cremonă, cînd scoase un țipăt de groază: - Sfinte Dumnezeule! M-ai băgat în sperieți, donșoară! Pe unde mi te-ai strecurat ca o nevăstuică, Phémie, fără nici un zgomot? Fata răspunse rîzînd: - Păi, pe la spălătorie, pe unde altundeva?! Da- bun paznic mai sînteți domnișoară Céleste, n-am ce zice! Intri aci ca-ntr-un sat fără cîini, pe onoarea mea! Fără să mai aștepte răspunsul, luă o ceașcă de pe etajeră și începu
Georges Bernanos: O crimă by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12547_a_13872]
-
în acea după-amiază de primăvară, micuțul cititor care erați s-ar fi oprit din plâns, poate că, peste ani, în anul doi de facultate, v-ați fi stăpânit lacrimile și la ultimele pagini din Călugărița lui Diderot. Hi! Hi! Hi! râse dracul, satisfăcut că-mi știa secretul. - Aaa, nu, atunci a fost altceva! m-am apărat eu oarecum stânjenit. Eram în sesiune, eram obosit... După examen, am interpretat cu Adina scene din Nepotul lui Rameau... - Misterioase sunt căile bifurcate ale Iadului
Rafturile cu nostalgie ale Bibliotecii iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12542_a_13867]
-
zidurile lor... La început credeam că mi se atrofiază simțurile, nimic nu mai avea gust, nimic nu mă mai incita. Am fost de fapt un autor în exil pînă în 1989 iar după aceea am devenit un emigrant la pensie (rîde). Micul exil, cel politic sau pierderea patriei este de fapt un exil major, devreme ce cu toții suntem niște "exilați" deja de cînd am fost alungați din paradis. Așa stînd lucrurile, sunt ca toți oamenii - un autor în exil, dar într-
Limba o amantă liniștită și nemuritoare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12564_a_13889]
-
Germania s-au înjumătățit. Dar s-a ivit o altă dificultate - aceea de a suporta un peisaj copleșitor de frumos: Toscana și marea care la început m-au îmbătat. R.B. Italia pare a fi fost o secție de reanimare ... D.S.: (rîde) Da, un sanatoriu. Și limba mi-era apropiată. Aici în Germania vorbesc toți germana. Nu puteam suporta... Celan a avut cam aceeași senzație. S-a dus la Paris și a putut trăi și lucra deja altfel cu limba germană. In
Limba o amantă liniștită și nemuritoare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12564_a_13889]
-
i se răspunde numaidecât cu îngrijorare; mânzul rămas în urmă aleargă voinicește cu coama lui mică înfoiată puțin în lături și bate pe loc și zvârle din copitele lui mici cât pumnul de copil, maimuțărind goana cailor mari; atunci omul râde încet, obsesiile lui se topesc și o bucurie liniștită, aproape neștiută nici de el însuși, dar luminoasă și eternă ca și cerul, se așterne pe chipul lui." (pp. 1096-1097). De la perspectiva înaltă și integratoare a acestei descrieri, privirea autorului coboară
Marele singuratic II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11322_a_12647]
-
meritat confort sufletesc, alăturând curiozității discreția și iubirii - încrederea. Dragostea e pentru înțeleapta Sofia un mod aproape burghez de a fi împreună, sub umbrela larg deschisă a unei senine complicități: Nu pot să iubesc pe cineva decât dacă pot să râd cu el și de el. Iubirile mele sunt bucuroase, luminoase, deschise. Sau nu sunt. M-am întrebat de multe ori ce aveau în comun bărbații de care m-am îndrăgostit. O mulțime de lucruri, sigur, dar cele mai importante erau
Femeia în fața oglinzii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11277_a_12602]
-
dar se răzgîndi. își scutură capul ca trezit dintr-un vis apăsător. Alergă spre zidul de cărămidă al Curții Morții, se furișă la locul execuției unde Liu încă mai dîrdîia, supravegheat de gardieni. Suveranul îi smulse cîrpa de pe ochi. Vesel, rîse cu toată fața și-l îmbrățișă. înșfăcă apoi pictura și o cercetă. împăratul intuise bine. Ce-i drept, nici acum nu știu să citească rîndurile cărții, totuși, ceva se întîmplase și ca să admită acest lucru nu era nevoie de nici o
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
Și izbucni subit în rîs. începu din nou să ningă și o rafală de vînt rece mătură grădina. Cerul se întunecă. - Dar ce să fac cu ea? - strigă grădinarul cel tînăr. - Oare ce-ai mai putea face acum cu ea? - rîse împărăteasa și o porni în grabă spre palat. Se duse direct la poetul curții. Maestrul Vang ședea îngîndurat în odaia lui, lucra de zile întregi la poemul a cărui temă era miracolul. - însă niciodată să nu uiți un lucru, maestre
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
a cărui temă era miracolul. - însă niciodată să nu uiți un lucru, maestre Vang! - tăbărî asupra lui împărăteasa. Bătrînul ridică mirat din sprîncene. Oare care ar putea fi acel aspect pe care l-a scăpat din vedere? - Lipsa de atenție! - rîse împărăteasa, și îl și lăsă pe bătrîn singur, ca să poruncească slugilor să încingă, de îndată, toate sobele.
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
petrecăreț, a nimerit în viața ei ca un dar uriaș, atât de uriaș încât poate să-l îndure o vreme, dar nu-l poate lua cu sine... Jenia i-a povestit istoria cu puștoaica de Lialia, el la început a râs, pe urmă a spus că e un subiect genial... Pe urmă a plecat, Jenia a zburat la el în Gruzia, iar el a mai venit la Moscova, și nu numai o dată. Iar pe urmă totul s-a sfârșit de la sine
Ludmila Ulițkaia - Sfârșitul poveștii by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/11309_a_12634]
-
iubesc, salut sau răspund la salut. Pe porțiunile fără picior de om, pe soare sau pe ploaie torențială, fac tot ce nu fac în mod obișnuit: chiui, țip, sar, mă strîmb, joc tot felul de personaje, mă rostogolesc pe iarbă, rîd sau plîng în hohote, fac șpagatul, vorbesc cu mine însămi și încerc să mă recompun, adevărat, din ce este simplu, natural, dumnezeiesc. Seara, la nouă jumate, îl culc pe Luca. Și mă adîncesc în întuneric, în gînduri și neliniști. De
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11378_a_12703]
-
Cristian Teodorescu O țară întreagă a rîs în direct și la o oră de vîrf văzîndu-l pe Traian Băsescu într-o negociere cu sindicaliștii din CFR la piciorul pasarelei de la Gara Basarab pe vremea cînd Băsescu era ministrul Transporturilor. Pe atunci nu apăruse moda bipurilor pentru mascarea
Ce licurici mai ascunde Băsescu? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11395_a_12720]
-
înstărit, debater obosit, cu o mână în cătușele dlui Iliescu. Dar nu mai este bun când apucă în ușă degetele premierului, cu râzătoare cruzime. (Să conțină totuși, un grăunte de adevăr, aserțiunile dlui Severin?) Cusurul dlui Tăriceanu este că nu râde, că, spre deosebire de competitorul său, nu știe să râdă. Cum vara ia sfârșit, iar toamna la rândul ei va fi altfel decât vara, cel puțin sub raportul reînceperii activităților politice, un concurs de râs se impune de la sine: cu tombolă și
Râdem, sau ce facem? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11398_a_12723]
-
dlui Iliescu. Dar nu mai este bun când apucă în ușă degetele premierului, cu râzătoare cruzime. (Să conțină totuși, un grăunte de adevăr, aserțiunile dlui Severin?) Cusurul dlui Tăriceanu este că nu râde, că, spre deosebire de competitorul său, nu știe să râdă. Cum vara ia sfârșit, iar toamna la rândul ei va fi altfel decât vara, cel puțin sub raportul reînceperii activităților politice, un concurs de râs se impune de la sine: cu tombolă și dans. între omul de apă și cel de
Râdem, sau ce facem? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11398_a_12723]
-
strigau pe vremuri " Nu suntem animale". În mintea mea, le răspundeam: "Să vă fie rușine că nu sunteți genii La vârsta voastră, toți ar trebui să fiți Iar dacă totuși știți că nu sunteți, cum de vă mai vine să râdeți cu gura până la urechi?" Am și scris o tabletă în România liberă pe această temă, dar protestele venite nu din partea elevilor, ci ale părinților lor m-au descurajat, făcându-mă să înțeleg că în România devastată cultural și moral de
O carte pentru cei care scandează: “Nu suntem genii!” by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13653_a_14978]
-
nevasta celuilat, grăsuț și pulbere. Zvîrlugă femeia Aleargă din deal în vale și invers în gumari și la iuțeală o pierzi din ochi. Strînge vitele cu un pai în colțul gurii. Privește la noi într-o parte. Fața toată îi rîde, arsă de soare. Cu trei dinți în gură zice că are 50 de ani... Bărbată-su se dezleagă la limbă. Nu știu dacă de la băutură sau din orgoliu. Îmi spune, în conversație, că s-au făcut grozav prunii. Aud chestia
La căsuța unde doarme o pisică by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13665_a_14990]
-
să organizez greve ale foamei, să stabilesc comunicarea cu cineva. Și, chiar și în singurătate absolută, așa cum ați citit în cartea mea, eram ocupat cu construirea, în mintea mea, a unui castel. Cît despre momentele de veselie, se întîmpla să rîdem cu lacrimi. Umorul este o soluție tipică de evadare din atmosfera închisorii. Am și povestit cîteva dintre acele ocazii de rîs în cărțile mele. Î. Citind povestea puștilor din Moscova care umblau din casă-n casă și adunau, cerșind, bani
Convorbire cu Vladimir Bukovski by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13624_a_14949]
-
și al memoriei. Cele de-acum sunt epistole dezlânate către iubitul ingrat, către vântul care n-ar trebui să mai "sufle" peste atâta dezolare, peste dorul dvs. secătuitor și peste mărturisiri de-a dreptul aiuritoare ( " Am uitat să plâng, să râd, să zâmbesc, să scriu, să citesc, să vorbesc, să dorm, să merg..."), ci să pună aripa și suflarea lui de vânt benefic la redresarea speranței, a ultimei speranțe într-o iertare, o ultimă iertare, a celor care cu nesăbuință au
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13699_a_15024]
-
cabinetul ministrului - ea insistă pe noțiunea de echipă. „Și iată-l pe omul cel mai important din serviciul nostru, care jonglează cu bilanțuri contabile și cu cifre! exclamă ea intrînd în biroul meu. Fără el, aș fi pierdută.“ Pe urmă rîde; vizitatorii importanți rîd și ei, sau măcar surîd fericiți. Surîd și eu, atîta cît pot.ș...ț Au trecut cîteva zile, relativ calme, pînă am primit un nou telefon de la căpitanul Chaumont. Ancheta avansase, găsiseră asasinul prezumtiv, de fapt mai
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]
-
insistă pe noțiunea de echipă. „Și iată-l pe omul cel mai important din serviciul nostru, care jonglează cu bilanțuri contabile și cu cifre! exclamă ea intrînd în biroul meu. Fără el, aș fi pierdută.“ Pe urmă rîde; vizitatorii importanți rîd și ei, sau măcar surîd fericiți. Surîd și eu, atîta cît pot.ș...ț Au trecut cîteva zile, relativ calme, pînă am primit un nou telefon de la căpitanul Chaumont. Ancheta avansase, găsiseră asasinul prezumtiv, de fapt mai mult decît prezumtiv
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]
-
un anumit "tîlc"... H.M.: ...există în ele o tensiune, chiar umor... R.B.: Da, dar un umor nițel amar... H.M.: Am impresia că ceea ce poate fi numit "Witz", glumă, umor - nu poate funcționa decît în legătură cu catastrofele. Cînd oare ne vine să rîdem? Cînd rîdem de Charlie Chaplin? Atunci cînd el trece prin tot felul de catastrofe. O cotitură minoră, o minimă basculare pot schimba, pot răsturna dintr-o dată situația. În absența pericolului unei catastrofe nu se ivește nici elementul anecdotic, nici gluma
Herta Müller by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13697_a_15022]
-
tîlc"... H.M.: ...există în ele o tensiune, chiar umor... R.B.: Da, dar un umor nițel amar... H.M.: Am impresia că ceea ce poate fi numit "Witz", glumă, umor - nu poate funcționa decît în legătură cu catastrofele. Cînd oare ne vine să rîdem? Cînd rîdem de Charlie Chaplin? Atunci cînd el trece prin tot felul de catastrofe. O cotitură minoră, o minimă basculare pot schimba, pot răsturna dintr-o dată situația. În absența pericolului unei catastrofe nu se ivește nici elementul anecdotic, nici gluma... Revenind la
Herta Müller by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13697_a_15022]
-
implicit al unei comedii aparent promițătoare. De altfel, zilele acestea orice comedie este, cel puțin aparent, promițătoare de vreme ce genul cu pricina pare mai tot timpul în pragul falimentului. Astfel încît la fiecare nouă peliculă categorisită drept comedie încă sperăm să rîdem cu poftă. Ceea ce din păcate nu se întîmplă. Pe de o parte, pentru că producătorii hollywoodieni realizează astfel de filme numai pentru a bifa și altceva decît preferatele science-fiction ori violentele thriller-uri, pe de alta pentru că umorul de calitate a
În căutatrea sentimentelor pierdute by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/13719_a_15044]