29,566 matches
-
În spatele lor, femeia își strângea capotul la piept, cu o inutilă pudoare, căci decolteul nu putea ajunge din urmă sânii căzuți. Bărbatul trăgea din țigară, cu ochiul pe jumătate închis, prețăluindu-l. Maca zâmbi către sfânta familie. — Hei, bună seara ! — Ce treabă ai tu ? răspunse hârâit bărbatul, mutându-și iscodeala de la un ochi la celălalt. Maca puse piciorul pe prima treaptă, fără a mai replica, și bine făcu, căci mucul de țigară ateriză cu precizie chiar pe urmele sale. — Mă bucur, aruncă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Femeia se unduia în jurul unui automobil uriaș, de un negru lucios. — A cui o fi ? întrebă Jenică. — Cine, gagica sau mașina ? — Amândouă... — Nu știu, dar pot să-ți spun că nu- mi place de el... Habar n-am cine e, treaba lui cum și-a câștigat banii, n-are decât să-și vânture averea și fițele în altă parte. Dar de ce trebuia să-și facă o casă pe terenul parcului ? Acolo erau leagănele, mai ții minte ? — O fi fost terenul lui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
avut noi timp să facem, bodogăni Maca. — Au și vremurile socotelile lor, îl consolă Jenică. — Până la urmă n-au avut încotro, spuse Tili, lovind cu palma peste hârtie. Aveam aprobare, poate că n-au știut atunci când mi-au dat-o, treaba lor. Sau poate credeau că arhivele n-or să se mai deschidă. Era o oră încrucișată. Elevii care veniseră, după ore, să fumeze în parc plecaseră. Iar îndrăgostiții care să se ascundă în întuneric nu veniseră încă. Doar un bătrân
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și mai bău. — Fiecare cu povestea lui... spuse Maca. Asta de-acum e povestea noastră. Bătrânul Coropciuc veni cu țoiul lui de țuică. Ciocniră, îl dădu peste cap și decise : Gata, am cam terminat pe ziua de azi. Acuma începe treaba găliganului. — Doar nu-l pui să spele paharele, pufni Maca, amintindu-și cum se opintea, fără s-o dibuie, să scoată țigara din pachet. — Nici vorbă. Treaba lui e, cât sunt clienți, să stea cu ochii pe ei să nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cap și decise : Gata, am cam terminat pe ziua de azi. Acuma începe treaba găliganului. — Doar nu-l pui să spele paharele, pufni Maca, amintindu-și cum se opintea, fără s-o dibuie, să scoată țigara din pachet. — Nici vorbă. Treaba lui e, cât sunt clienți, să stea cu ochii pe ei să nu plece vreunul fără să plătească ori să nu șterpelească ceva de pe tejghea. Și, când se împuținează și rămân doar bețivii, să-i scoată afară pe sus. La
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-i șopti celălalt mare secret. Maca preferă să păstreze o oarecare distanță. Omul șopti cu atâta râvnă, că oricine ar fi trecut pe stradă ar fi devenit părtaș al marii taine : — Masonii și jidanii de la Fondul Monetar Internațional... Asta e treabă de baptiști, americănească. Apoi se întoarse la îndeletnicirile lui. Zici că e doișpe fix... repetă. — Acuma e deja doișpe și un sfert, observă Maca. — Bun, plescăi omul din buze. Dacă e doișpe fix, atunci uite cum facem. Punem prima piatră
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nasturii cămășii și i-o apăsă pe piept. — Zi acuma. Rar, să nu interfereze. Maca se forță să nu cadă pe spate sub apăsarea palmei care avea aceeași cumpătare ca și răcnetul de adineaori. — Unde e preotul ? întrebă. — Dar ce treabă ai cu el ? se interesă clopotarul, care acum auzea din prima. — Vreau să mă spovedesc... — Ai nimerit bine, spuse omul, trăgându-și palma înapoi. Dimineața e nemilos, te pune la canoane de nu te vezi... Spre amiază e mai iertător
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o întoarse Tili. Până acuma abia dacă te-am atins. Facem doar câțiva pași împreună. — Dar eu nu vreau să merg cu voi ! se smuci bătrânul. — N-ai decât, spuse Maca. Mergi pe stradă ca oamenii. Dacă nu vrei e treaba ta, moșule. Numai că vrem noi să mergem cu tine. Bătrânul își căscă și mai mult ochii, privindu-i miop. Dacă nu sunteți tâlhari, atunci ce sunteți ? — Niște prieteni vechi... răspunse Tili. Nu-ți mai aduci aminte de noi ? Bătrânul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Unde erați acum o oră ? întrebă. Nu ăștia, arătă spre cei doi care își înecau nălucirile în pahare. Voi trei, unde erați ? — Luați-o mai ușor, interveni bătrânul Coropciuc. Dar nu reuși nici cu o parte, nici cu cealaltă. Ce treabă ai dumneata ? întrebă, la rândul lui, Maca, privind cu dojană la Jenică, pe fruntea căruia se adunaseră broboane de sudoare. Omul în haină de piele făcu un semn scurt. Polițistul se aplecă peste masă și îl înșfăcă pe Maca de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu dispreț : — Crezi că e destul să fii îmbrăcat în haină de piele ca să fii șmecher ? Îl îmbrânci înainte ca lui Maca să-i dea prin cap să reacționeze. Tili își puse mâna peste a lui, liniștindu-l. Asta da, treabă deșteaptă, constată omul în haină de piele. Apoi își trase un scaun pe care îl încălecă : Eu sunt procurorul, continuă, socotind că gulerul mototolit al lui Maca explicase restul. Dacă vă e mai comod, ne mutăm la secție... — Nouă ne
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Acuma vine iarna. Am încercat să-i vând o păpușă. A râs : Tocmai mie te-ai gândit să-mi vinzi păpuși ? Adică de ce crezi că aș mai avea nevoie și de altele ? Nu știu ce-o fi de râs aici, treaba lui. Când a plecat, încă râdea. Înainte să- nchidă ușa, a zis c-o să se întoarcă... N-o să facem saftea cu mușterii din ăștia... De ce crezi că te caută ? N-ai înțeles ? întrebă Tili, privind prin vitrină la crengile desfrunzite
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mușterii din ăștia... De ce crezi că te caută ? N-ai înțeles ? întrebă Tili, privind prin vitrină la crengile desfrunzite. Avea chef de joacă... Că tot veni vorba, spuse Maestrul, ridicând pe umăr cutia de păpuși. Hai să ne apucăm de treabă. Acum trece de amiază și o să începi să faci mofturi. Camera era, ca de obicei, goală. În mijloc o masă cu două scaune. Se așeză pe scaunul lui, cu mâinile la spate. Apoi închise ochii, încercând să-și închipuie cum
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tânărul împărat, era acela care va rămâne conducător, și nu mama sa. În timp ce bărbații de la Curte căutau să se impresioneze unii pe alții cu inteligența lor, eu mi-am ascuns-o pe a mea. Îndeplinirea datoriei mele de a conduce treburile Curții a fost o luptă constantă cu sfătuitori ambițioși, miniștri necinstiți și generali care comandau armate ce n-au participat niciodată la vreo bătălie. Au trecut mai bine de patruzeci și șase de ani. Vara trecută mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sunt ca o pasăre moartă căreia nu-i mai este teamă de apa fiartă. Am fost oarbă atunci când vederea mea era perfectă. Azi-dimineață mi-era greu să văd ce scriam, dar ochiul minții mele era limpede. Vopseaua franțuzească face o treabă excelentă din a-mi face părul să arate ca pe vremuri - negru ca noaptea de catifea. Și nu îmi pătează pielea capului, precum vopseaua chinezească pe care am folosit-o ani de zile. Nu-mi spuneți mie de cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de despărțire. Rong merge imediat și se întoarce cu o binecuvântare din partea lui Fann Sora cea Mare. Timp de mai multe zile, mama și Rong fac cumpărături, în vreme ce eu și Kuei Hsiang facem curat și decorăm casa. Angajăm muncitori pentru treburile grele. Punem un acoperiș nou, reparăm pereții scorojiți, montăm ferestre noi și reparăm poarta. Unchiul meu profită de ocazie pentru a comanda o ușă nou-nouță din lemn roșu, cu imaginea zeului banilor sculptată meșteșugit pe întreaga suprafață. Înlocuim mobila veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
elegante sunt sculptate pe ramele ferestrelor și ale ușilor, imitând stilul imperial. Meșterii confecționează suporturi pentru arderea tămâii, mese de altar și scărițe. Uneori sunt nevoiți să lucreze cu instrumente de mărimea unei scobitori pentru a realiza detaliile dorite. Când treaba e gata, căpetenia eunucilor vine să inspecteze casa. Nu face nici un comentariu, iar expresia lui nu trădează nimic. Însă a doua zi își face din nou apariția, aducând cu el un grup de oameni. Ei fac praf toată casa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
data asta sunetul este poc, poc, poc. An-te-hai încearcă să mă convingă că doamnele din celelalte palate sunt dușmanii mei naturali. — E ca și cu gândacii pentru plante - trebuie să le mănânce ca să supraviețuiască. Îmi sugerează să mă pun pe treabă pentru a câștiga poziția dominantă. Chiar în acest moment cineva se gândește să vă stranguleze, îmi zice el. Abia de mă mai pot mișca atunci când eunucii vin să strângă masa. Cum somnul meu e dat uitării, următorul lucru pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
face părul mi-l netezește mai întâi cu apă parfumată, aApoi, îl dă cu ulei din extract de floarea-soarelui de munte. După ce îl piaptănă, mi-l răsucește în sus. În această dimineață, încearcă să-i dea forma unei lebede. Toată treaba asta mă enervează și devin iritată. Pentru a mai liniști apele, An-te-hai mă întreabă dacă aș vrea să aflu detalii despre cureaua împăratului Hsien Feng. Îi spun că nu mă interesează. — Cureaua are, desigur, culoarea imperială, galben strălucitor, începe An-te-hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nu are voie să intre pe ele, cu excepția căruței de apă cu steguleț galben. Măgarul merge pe mijlocul bulevardului. Se zice că până și un prinț călare trebuie să-i facă loc măgarului. Îl privesc pe sacagiu cum își termină treaba și apoi dispare în spatele porții. Ascult sunetul din ce în ce mai estompat al pașilor măgarului. Mă simt din nou învăluită în întuneric, iar nefericirea mi se strecoară în suflet, precum umezeala în anotimpul ploios. Când deschid din nou cutia cu viermi de mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de o mie de ori până să fiu în pat cu el, nu? Vei fi surprinsă, tânără doamnă. — Cum așa? — N-ai vorbit cu buzele tale de jos, nu-i așa? — Ă... ă... ă... așa este. — Pune-ți arta la treabă. Da, desigur. Jena mea se transformă în amuzament. — Ai putea ajunge să îți faci plăcere chiar și ție, zâmbește patroana. — Dar dacă... Fac o pauză, căci nu știu dacă pot să-mi fac întrebarea înțeleasă. Mă hotărăsc să întreb totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
șocată. — Iertați-mă, Majestatea Voastră, că nu am fost în apele mele. Nu am vrut să vă supăr. Eram obosită și am adormit fără voie. — Asta nu are nici un sens! Mă ciupesc de coapsă, încercând să îmi pun mintea la treabă. Cum se poate să fii obosită? mârâie împăratul Hsien Feng. Ce altceva mai faci în afară de brodat? Păstrez tăcerea, dar mintea mea lucrează cu febrilitate. Răspunde la întrebarea mea! Majestatea Sa se ridică din pat și începe să meargă de colo-colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
bine noaptea. Lumina soarelui se strecoară în camera întunecată a inimii mele și zâmbesc. — Zâmbetul s-a întors! țipă el fericit, ca un copil care descoperă o stea căzătoare. — E vremea ca Majestatea Voastră să doarmă? — Nu mai este o treabă ușoară, oftează el. — Ar ajuta dacă ați renunța la gânduri. — Imposibil, Orhideea. — Majestății Voastre îi plac jocurile? Nu mă mai interesează jocurile. — Majestatea Voastră știe „Bucurie la întâlnire“? — Ăsta e un cântec vechi. De Chu Tun-ju din dinastia Sung? — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
-mi doresc ca norocul meu să dureze o veșnicie. Încerc din răsputeri să nu am nici un fel de așteptări. Însă în adâncul meu îmi doresc să păstrez ceea ce am făcut să încolțească. Când împăratul Hsien Feng mă părăsește pentru alte treburi, mi se face imediat dor de el. Mă plictisesc ușor și sunt nerăbădătoare să se întoarcă. Când mă plimb prin grădină, nu mă pot gândi la nimic altceva, decât la ceea ce s-a întâmplat cu o noapte în urmă. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
-mi amintesc când a început împăratul Hsien Feng să îmi ceară cu regularitate să-i citesc documentele. Sunt atât de mânată de dorința de a-l ajuta, încât ignor regula potrivit căreia unei concubine îi este interzis să afle despre treburile Curții. Împăratul e mult prea obosit și bolnav ca să-mi pese de restricții. Tocmai am ordonat decapitarea a doisprezece eunuci care au devenit dependenți de opiu, îmi spune într-o seară Majestatea Sa. Ce au făcut? îl întreb. Aveau nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
decretul Domniei Voastre trebuie să i se acorde puteri depline acestui tsungli yamen. — Bine, dar în schimb trebuie să-mi promiți - împăratul face un efort să se ridice în capul oaselor - că oricine ia un salariu trebuie să își facă treaba, sau își pierde capul. Prințul Kung pare ușurat: — Vă pot asigura că pe primul loc va sta calitatea oamenilor mei. Însă lucrurile sunt mai complicate. Cel mai serios obstacol pe care îl au de înfruntat ofițerii mei este Curtea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]