3,598 matches
-
și spuză Din mărirea-vă s-alege! Limba va muri pe buză, Vremi veni-vor când nepoții n-or pricepe pe părinți - Cât de naltă vi-i mărirea tot așa de-adînc-căderea. Pic cu pic secând păharul cu a degradărei fiere, Îmbăta-se-vor nebunii - despera-vor cei cuminți. {EminescuOpIV 140} Pe-a istoriei mari pânze, umbre-a sclavelor popoare Prizărite, tremurânde trec - o lungă acusare, - Târând sufletul lor veșted pe-al corupției noroiu. Voi nu i-ați lăsat în voia sorții
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-n valurile-i sfinte și-n ruinele-i de ghiață, Însoțită de-ani o mie cu bătrânul rege Nord, Ce, superb în haina-i albă, barba-n vânturi, fruntea ninsă, Rece suflă, -n nori aruncă, vocea-i turbure și plânsă, Îmbătat de mândre stele și cântat de-al mării-acord. Reci și triști petreceau soții; iarna-n zilele-i eterne Văl de-argint peste pustiuri ca lințoliu îl așterne. Vânturi reci îs respirarea undelor ce-au amorțit; Arfa lui prin nouri strigă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a pune pe brunele lui plete Coroana mea de aur, - eu voiu ca să-l încerc. Nu voi ca să se lase plăcerilor șirete Ce strâng în lanț de roze a cugetărei cerc; Nu voiu ca lumea asta cu visuri să-l îmbete, Căci cei mai mulți din oameni după nimic alerg - Să vadă-n cartea lumii un înțeles deschis, Căci altfel viața-i umbră și zilele sunt vis. "De-aceea înainte de-a morți-mi sântă oră V-am adunat, pe-al vieți-mi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu valur-le uimite. {EminescuOpIV 158} Ce sufletu-i dorește se-ntreabă și nu știe, Se uită-n stele, -n lună, ce ca un vis de-argint Cu fața ei cea blondă lungi nourii sfâșie Și visuri lungi gândirea i-o-mbată și i-o mint. Aripa unui înger el simte că-l mângâie Și neteda lui frunte o-atinge tremurând - Și gâtul ăstui înger ar vrea ca să-l cuprinză, Cu el să sboare-n țara steloasă și întinsă. Spun mite - zice singur
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
grei pe cerul cel verde. Și netezindu-și barba trece prin ei uraganul Dus de fulgerătorii cai în bătrâna căruță, Care scârție hodorogind de-ai crede, că lumea Sta să-și iasă din vechile-i vecinice încheeture. - Groaznic s-a îmbătat bătrânul, soarele zice; Nu-i minune - a băut jumătate d-Oceanul Pacific. Rău îi mai îmblă prin pîntece-acum băutura amară. Însă-s eu de vină... c-umplut-am de nouri pahare Cu apele mării adânci, boite cu roșă lumină - Cine dracul știa acum
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pieptul, singurătatea mea. {EminescuOpIV 264} Dar am lăsat eu iute al ființei tale cerc. Ca dintr-un somn magnetic eu m-am trezit îndată... Prezența ta vr-odată în viața-mi n-am să cerc - Căci de o dureroasă beție mă îmbată. Nu știu nici ce gândiri am, nu știu nici unde merg Și simt că toată firea îmi e întunecată... Ai fi ucis și capul și inima din mine Dacă-n a tale lațuri eu m-aș fi prins mai bine
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vers, Ca de pe-o tablă gândul din minte ți l-a șters: 35Te farmecă, urechei neavând învălitoare, Sirena desmierdării de moarte purtătoare. Cu drept cuvânt de-aceea se prihănesc de carte Asirienii antici din Asia departe, Ce nu se-mbată însă nicicând cu dulce vin 40Ci cu cântări molateci, cu-al glasului suspin. Ei schilozesc băieții ca glasul să-l subție, Ca gura lor ca gura muierilor să fie. Păreau c-a lor ființe sunt cu muierea gemeni, Cântau cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Ei schilozesc băieții ca glasul să-l subție, Ca gura lor ca gura muierilor să fie. Păreau c-a lor ființe sunt cu muierea gemeni, Cântau cu glasul dulce și rugător asemeni. 45La cânturi desfrânate ei ascultau cu haz, Se îmbătau de patimi, se îmbrăcau cu-atlaz Și numai în odihnă și-n desfătări de rând, Culcați pe sub umbrare, trăiau ei putrezind În dulce lenevire și nu erau destoinici S-asculte glasul aspru al trâmbiței răsboinici; Hrănindu-și nălucirea cu gânduri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lucesc amorțite Flori roși de jeratic frumos încîlcite, Rubine, smaranduri, astfel presărate, Sălbatec-o face la față s-arate... Și ochi de-un albastru, bogat întuneric, Ca basme păgâne, de-iubire chimeric, Lucesc sub o frunte curată ca ceara - Zîmbirea-i îmbată ca nopțile, vara. {EminescuOpIV 329} Pe codri-nfioară a ei frumusețe Și apele fulger cu undele crețe; Se pare că-nvie a basmelor vremuri, Căci lumea-i cuprinsă de-un dulce cutremur. Din nori curge-o bură, un colb de diamante
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Sunt stele-eterne ce-n ceruri ard Cu raze de-aur. Cântă dar, cântă, tânăr poet, Mîn-a ta liră, Lumea ascultă gîndu-ți profet: Marea se miră! MUREȘANU (cu foc) În ocean de flăcări gândirea mea se scaldă Și sufletu-mi se-mbată de-o primăvară caldă. Și-un cântec trece dulce prin visele-mi de jar, Cum vântul trece-n freamăt prin codrii de stejar... Să cânt cum leul rage?... Să cînt!... Sdrobită liră! Din coardele-n rugină odată-ncă respiră Un
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de-aș ave suspine, De-aș ave lacrimi, plânge de-aș pute! Durerea cea mai crudă, cea mai mare Aflând o formă, află ușurare. Nimic, nimic! Cântarea spăimântată, Popoare ce-o ridic la Dumnezeu. Imnuri de glorii pe mărimi ce-mbată, Amorul blând și dulce glasul său, Ah! toată lumea este fermecată De umbra unui dor... și numai eu Mă furișez o umbră și nu pot Să scap de ea... de mine... și de tot! {EminescuOpIV 490} Oricine-a plâns și spune
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în adevărate proteze ale virtuții. Din orice erou poate înflori o baladă. Primul pas spre comunicare este ascultarea. Succesul e ca ploaia. Nu vine când trebuie, ci când vrea. Revolta îl înnobilează pe supus. Ajută-i pe tineri să se îmbete cu frumusețea lumii! Poate nu-și mai revin. Alături de cântec și vin, femeia rămâne un important furnizor de hedonism. Îndulcită cu artă, tristețea devine o agreabilă melancolie. Cu trei prieteni poți construi un paradis. Valoarea - o misterioasă alchimie a celor
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ei aveau o masă a lor între liliecii din grădină... Când hangiul urca cu greu treptele pivniței tăbârcind oalele pline cu vin, Eminescu, râzând, îi ieșea în întâmpinare să-l ajute, iar Creangă, mucalit, îl sfătuia: “Ghinișor logofete să nu îmbeți păpădia”. Costache Luca era un întreprinzător. El a făcut și o cărămidărie, mai la deal de han. Era darnic. A dăruit cărămida din care s-a zidit biserica din Vișan. Apoi, de Paște și de Crăciun, obișnuia să bucure școlarii
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
alți mușterii prin preajmă, sigur s-ar fi întrebat de nu suntem niște bețivi care nu-și stăpânesc instinctele... Și atunci, pe neașteptate, mi-au venit în minte „Pildele lui Solomon”, în care găsim: „Nu fi printre cei ce se îmbată de vin și printre cei ce își desfrînează trupul lor”. Și „Nu te uita la vin cum este el de roșu cum scînteiază în cupă și cum alunecă pe gît. Căci la urmă el ca un șarpe mușcă și ca
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
de la sat la oraș este prezentat corect, cu toate înlesnirile ,,fugiților" din ceape (cum scrie autorul), cărora li se dădea la oraș un apartament sau o garsonieră, făceau un C.A.R., își cumpărau mobila, unii câștigau bine și se îmbătau. Migrația a golit satele, a umplut orașele cu o populație ce și-a pierdut deprinderile generațiilor trecute și îngroașă astăzi rândurile șomerilor. Care societate este mai bună? Ariton nu-și propune să dea soluții utopice, dar scrie o scenă de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
Mici petale de parfum, Mici ruine străvechi, Părăsite. Aș asculta valurile mării Și apoi m-aș îneca în ele, Gândind că niciodată, n-aș putea Pleca din Rai. DURERE POETICĂ Mă inund lângă sticle și borcane goale, Cad peste ele, îmbătată de mirosul unei flori, Mă doare trupul, tot ce e al tău mă doare, Căci ce e al meu s-a rupt demult. Mă revărs în nemaigăsite valuri, Pline de iubire magică și Divină, Unde e eternul din mine să
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
ca niște umbre prin sufletul său, a lucrat și a lucrat bine. E o idee profundă în espresia: Beschraenkter Untertanenverstand. Ochii mulțimei nu se deschid pentru ca să nu [se] sperie de abisul de nenorocirea către care merge, ci capul ei se-mbată cu umbre, cu plăceri. Laisser vivre! Dacă e destulă tărie în sufletul unei femei pierdute de-a simți primordial, astfel cum leagănul a întărit în sufletul ei simțirea, fiecare din aceste orașe mari, mașini uriașe ale distrugerii generațiunei, are câte
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
supărat pe mine pentru că borâsem pe el, iar eu am băut-o pentru că aveam gustul ăla acru și acid de borâtură în gât, știu că știi cum e, nu te preface oripilat de ce citești, că și tu te-oi fi îmbătat vreodată și ai vărsat, așa că-ți aduci aminte de gustul de pui de pisică proaspăt fătat în gura ta. Și dacă vrei să știi, din cauza vinului ăla găsit probabil prin cine știe ce gunoi, care avea gust de spălătură de vase recuperată
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
atitudini produc rezultate bune”. De aici derivă caracterul „triumfalist” al celui corupt, care „integrând în personalitatea sa situații stabile de degenerare a ființei, o face în așa manieră că stimulează un sens optimist al existenței până la punctul de a se îmbăta cu acea anticipare a escatologiei care este triumfalismul”. 6. Corupția religiosului În mod natural, nici omul religios nu este imun la răul obișnuit al corupției, fie în calitate de cleric, fie mai în general ca simplu credincios. Și în acest caz, obișnuința
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
19. Aceștia au fost cei trei fii ai lui Noe, și din ei s-au răspîndit oameni peste tot pămîntul. 20. Noe a început să fie lucrător de pămînt și a sădit o vie. 21. A băut vin, s-a îmbătat și s-a dezgolit în mijlocul cortului său. 22. Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său, și a spus celor doi frați ai lui afară. 23. Atunci Sem și Iafet au luat mantaua, au pus-o pe umeri, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
Prestația lui e doar o verigă, Care-l onorează, dar îl și obligă. Definiție Epigrama este, în sine, Un „Kalașnikov” cu rime Care, prin vorbențelepte, Metehne vrea să îndrepte. Epigramistul Cu o inspirație divină Ideile ingenios lembină... Doar când se îmbată criță, Are mâncărime la... peniță. Limbaj În era comunistă, preaslavită, Limba de lemn domnea nestingherită. Dar tranziția, nesfârșită, a dat viață La o păsărească limbă de piață. Reuniunea epigramiștilor Când adunarea lor începe, Sunt gata toți să se înțepe. Primul
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
Pe cei ce-n universul poeziei au intrat. Fiți binecuvântate de oameni și de zei, Gingașe și miraculoase flori de tei. Încântare Un vin bun, ca și o poezie, Te încântă și-ți produc euforie. Degustat fără măsură, vinul te îmbată Poezia, elevată și multă, te desfată. Neîncredere În călătoria-mi celestă, Unde m-am plimbat cu Carul Mare, M-am împrietenit cu un nor Să mă apere de soare. Norul, însă, m-a trădat... De atunci, Nu mai cred în
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
să faci ce poftești?" Haosul și dezorientarea însă, avertizează Platon, se pot ivi foarte ușor aici din exces de libertate: "Așadar - am spus eu - el (omul democratic - n.n.) trăiește zi de zi făcând pe plac celei dintâi dorinți: ba se îmbată în sunetul flautului, ba apoi bea doar apă, punîndu-se la regim, ba face gimnastică, ba trândăvește și nu se sinchisește de nimic, ba uneori se ocupă, chipurile, cu filozofia. Adesea însă, el se îndeletnicește cu politica și, luîndu-și avânt, spune
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
oferte mult mai diversificate și în orice caz mult mai împinse către granițele unei poezii "populare", care să țină seama mai mult de oamenii reali și mai puțin de propriile ei fantasme de mărire și preeminență cu care s-a îmbătat (cu apă rece) atâta vreme. Zece vederi cu Monrepos Castle* Exact atâtea mi-am cumpărat de la recepție, iar când am ieșit în Stuttgart mi-am dat seama că mă păcăliseră nemții: erau mult mai ieftine în oraș. Mărcile mele, mărcile
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
multiconfesional, multilingv al peninsulei. Popoarele tinere, deșteptate în mod romantic la viață după somnul idilic al copilăriei, au intrat într-o adolescență turbulentă și schizoidă, însoțită de mari distorsionări ale imaginii de sine. Eram eu însumi un adolescent când mă îmbătăm cu lecturi eroice din romanticii români, Alecsandri sau Bolintineanu, ce exaltau virtuțile eroilor noștri, vitejia lor pe câmpul de luptă, superioritatea lor zdrobitoare, care reflecta de fapt superioritatea poporului român față de cele învecinate. Euforia deșteptării conștiinței naționale a dus, în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]