3,716 matches
-
și încredere în El. Toate ne vin de la El chiar prin oameni. Știi ce mi-a spus mie psihologul de la școală? Copiii care nu sunt singuri la părinți cresc mai armonios din punct de vedere psihologic. Gândește-te când veți îmbătrâni voi doi, ei se vor avea unul pe celălalt. Am văzut și frați care nu-și vorbesc. Da, dar după ce și-au băgat coada cumnații, cumnatele și averile. Toți părinții își doresc ca frații să se ajute, să se înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
plângă... să facă ceva care să-i descleșteze gheara care i se înfipsese în gâtlej. Dar, nici o lacrimă, măcar, nu-i venea. E groaznic când nu poți plânge...! Amintirile se depănau cu repeziciune... îi era rușine de feciorul lui... „am îmbătrânit în viața de pădurar, n-am cunoscut frica, nu mi-a tremurat glasul ori mâna niciodată, iar acum?!“... ei acu‟ alta‟i treaba!“, își răspunse tot el gândului. O neliniște îi forfeca inima, ca un clește, o neliniște care pusese
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
țepoasă și neagră. Avea ceva tainic, trist și totodată vehement în el. Ca înfățișare era un om normal. Deși stângaci, totuși cuviincios, fără mari plecăciuni, cu o demnitate și o stăpânire de sine care impresionează. Întreaga sa făptură este impresionantă. Îmbătrânise, nu mai putea ochi, s-a lăsat de vânat, dar prinde din când în când în laț și la capcană... câte o vulpe nărăvită la oratănii, sau scoate din colții lupului, cu ciomagul, câte o pradă. Se pricepe să vorbească
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pretext pentru "dezinfecția magică", cum o numește Huxley. Cu aceasta, o istorie s-a încheiat. Și alta a început. Așa s-ar părea, simplificând. În realitate, am, în acest oraș relativ tânăr, o senzație bizară. Ciudad de Mexico îmi pare îmbătrînit de o istorie secretă pe care o presimt în aerul rarefiat la această altitudine de peste două mii de metri. Există orașe cărora le ajunge un mit, o fantomă, un monument ca să trăiască în umbra lor. Ca Elsinor, unde călătorul vine să
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
le mestecă între dinți, făcîndu-i să vorbească fără șir. Ceva similar mi se întîmplă, căci, amețit cum sunt, ezit între luciditate și un fel de incertitudine, la limita visului. Parcă aud de undeva cântecul răgușit al păsării quetzal care îl îmbătrînește pe Tatle și m-ar obliga, dacă l-aș vedea, să-i spun "mulțumesc, senor". Simt, într-adevăr, că acest oraș ale cărei străzi sunt botezate cu cifre în loc de nume îmi va rămâne în memorie prin această noapte. Și știu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
întârzie, Ți-ai mai tăiat părul! Da, din vârfuri, începe să se roadă și se rărește, nu l-am mai vopsit, mă doare usturimea din glasul ei, Cred că am să-l tai scurt, ce vrei, dragul meu, încep să îmbătrânesc, nu sunt într-o dispoziție prea bună, ai să mă ierți, și-l duce pe prince d’orsay la buzele ei, apoi își aprinde o țigară, trage cu nesaț primele fumuri, nu mai fumezi? mă întreabă, nu! cum ai reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mă las de fumat, Depinde dacă vrei cu adevărat! îmi zâmbește iarăși cu zâmbetul acela de taină, Tot tânăr ai rămas, nu te-ai schimbat deloc, îți stă bine părul lung! Cred că faci parte, Theo, dintre bărbații care nu îmbătrânesc niciodată, Da, fiindcă nu reușesc nicicum să cresc! am încremenit în adolescență și nu știu ce mă va putea smulge de acolo, numai când pictez pe schelă sunt întreg! Un bărbat poate fi mulțumit cu asta, Theo, dar pentru o femeie, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-se spre el mă aducea într-o exaltare fără margini și cu Theo nu mai puteam vorbi, pentru că el, de când se întorsese la mănăstire, părea alt om și se chinuia zilnic cu durerile de ochi și de cap și parcă îmbătrânise dintr-o dată, suferea cumplit și-și purta mâhnirea cu o resemnare pe care nicicând la el n-o mai cunoscusem, fă, Doamne, un miracol! repetam ore în șir aceste cuvinte gândindu-mă deopotrivă atât la Theo cât și la părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Jack, dând amuzat din cap. Ce viață anostă am trăit până acum... Nu aș recomanda experiența, exclamă Trix. El și mama în sufragerie, uitându-se la Heartbeat, iar eu blocată în dormitor cu celălalt, inventând scuze să nu ies. Am îmbătrânit zece ani. Și asta cât înseamnă că ai? Douăzeci și cinci? râse Jack. Ashling se uita la el cu o nedumerire amară. De ce se poartă tot timpul atât de oribil cu ea? De ce nu îl amuză? Exact când concluzionase că poate pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
hotelului fusese transformată, pentru o zi, într-o farmacie de modă veche. Fetele Source erau îmbrăcate în uniforme albe de doctorițe și erau plasate în spatele unor birouri miniaturale de farmacie (făcute din PVC lucrat astfel încât să pară lemn de tek îmbătrânit). Peste tot în jur erau amplasate sticle goale, pipete și borcane cu pastile. Tâmpenii pompoase, îi șopti Lisa lui Ashling la ureche. Și când vorbesc despre noile produse, o fac de parcă au descoperit leacul pentru cancer. Dar mai întâi, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Tudorina Andone Antologie de texte create de elevii clasei a IV-a de la Colegiul Național „Mihai Eminescu” Iași „Dacă timpul vă îmbătrânește corpul, dar nu vă îmbătrânește emoția, veți fi totdeauna fericiți” (Augisto Cury) I. Cuvânt de început.... sau de final „A fi educator înseamnă a fi un poet al iubirii. Să nu uiți niciodată că eu voi lua un pic din
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Tudorina Andone Antologie de texte create de elevii clasei a IV-a de la Colegiul Național „Mihai Eminescu” Iași „Dacă timpul vă îmbătrânește corpul, dar nu vă îmbătrânește emoția, veți fi totdeauna fericiți” (Augisto Cury) I. Cuvânt de început.... sau de final „A fi educator înseamnă a fi un poet al iubirii. Să nu uiți niciodată că eu voi lua un pic din ființa ta în propria mea
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
mercur. Că de-aia a fost aruncat la Divizia Centrală. Chestii nasoale, chiar mai nasoale decât astea. Mă luă cu fiori. Am virat pe Cherokee și l-am întrebat: — Dă-mi un exemplu. — Cu cât știi mai multe, cu atât îmbătrânești mai repede. Ține minte asta. — O să țin minte. Ce punctaj ai obținut la examenul de sergenți, Bill? Nu știu. — Poftim? — L-a dat Fritzie în locul meu. Vezi să nu îmbătrânești prea repede, Bleichert. Nu vreau să zică nimeni nimic rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mi un exemplu. — Cu cât știi mai multe, cu atât îmbătrânești mai repede. Ține minte asta. — O să țin minte. Ce punctaj ai obținut la examenul de sergenți, Bill? Nu știu. — Poftim? — L-a dat Fritzie în locul meu. Vezi să nu îmbătrânești prea repede, Bleichert. Nu vreau să zică nimeni nimic rău de colegul meu. La numărul 1842 ne apăru în față un bloc înalt, cu stucaturi. Am tras pe dreapta și-am mormăit: — Doar stăm de vorbă. Apoi m-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cheamă? — Cred că Harold Costa și Donald Leyes. Pari istovit, dom’ sergent. Nu vrei să rămâi în mașină? M-am plictisit. Ce-ar trebui să-i întreb pe tipii ăștia? — Am eu grijă de ei, dom’ sergent. — Vezi să nu îmbătrânești prea repede, Bleichert. Cam asta li se întâmplă tipilor care mă calcă pe bombeu când Fritzie nu-i prin preajmă. Acu’ pentru ce anume-i tăbăcesc pe tipii ăștia? — Dom’ ser... Koenig mă împroșcă cu salivă: — Sunt mai mare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu ochii Încețoșați și doi centimetri de scrum Îi căzură pe jerseu. — E mort, nu-i așa? Micul meu Richard e mort? Ochii Îi erau injectați de atâta plâns și votcă, iar fața ridată și roșie. Arăta ca și cum ar fi Îmbătrânit cu zece ani În ultimele zece ore. Vecina se aplecă În față nerăbdătoare, așteptând momentul adevărului. — Încă nu știm nimic, spuse Logan. Am venit doar să vă mai pun câteva Întrebări, bine? Doamna Erskine făcu semn că da și trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
puternică, pe care tu ai creat-o: Lex Julia de pudicitia“. Augustus - profitând de impasibila lipsă de atenție a Mașterei - avusese toată viața legături cu femeile, cum a fost relația lungă și scandaloasă cu soția prietenului său Maecenas. Când a îmbătrânit, asemenea multor libertini faimoși care sublimează înaintarea în vârstă în căință și austeritate, a hotărât să însănătoșească obiceiurile romanilor și să apere unitatea economică și socială a familiilor aristocratice, prețioase pepiniere de generali și senatori. S-a gândit la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
putut s-o vedem - numai câteva mesaje transmise prin glasul vreunui prieten de încredere... Au anunțat-o numai că băieții ei cei frumoși, rodul iubirii ei cu Agrippa, cei trei frați ai mei, au fost uciși, unul după altul. Augustus îmbătrânea; Tiberius se întorsese la Roma, închizându-se în vila de pe colina Esquilius, pe care Clinius Maecenas i-o lăsase lui Augustus, cu colecțiile de artă și grădinile ei superbe. — Își petrecea timpul citindu-i pe filosofii și istoricii greci. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lungii văduvii. La mâneci și pe margini, tunica era brodată cu pietre strălucitoare, cu perle și fir de aur, ca în timpurile vechilor phar-haoui. Gajus observă că, sub bijuteriile grele, mâinile ei blânde, care îl mângâiaseră în nopțile fără somn, îmbătrâniseră, pielea era uscată, unghiile erau străvezii. Antonia puse deoaprte calamusul și-l anunță de parcă ar fi rostit o sentință: — Îi scriu lui Tiberius. Ea singură, din toată Roma și din tot imperiul, putea îndrăzni să-i scrie împăratului; numai ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sale era de neînțeles: ori era prost și inconștient, ori era puternic și viclean. În ambele cazuri - se gândise împăratul în timpul nopții - băiatul reprezenta singurul instrument posibil pentru strategiile lui. Fiindcă erau absolut necesare niște strategii noi acum, când Tiberius îmbătrânea. „Cei șase sute de lupi care se adună în Curie“, senatorii, vedeau cum conducătorul haitei începea să răsufle greu. „Știu, încearcă să-mi sară la gât“, se gândea Tiberius, răsucindu-se în pat. Din obsesia lui izvorâse o idee sublimă, singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care ne vorbește literatura. Ies din literatură ca să respir puțin miros de tei și, brusc, mă afund În aceleași coclauri ale lecturilor fără să mai fac deosebirea dintre real și text. Ce puternic sclipeau ochii acelei vânzătoare de flori! (azi) Îmbătrânesc. De la o vreme, nu mă mai prind naiv În jocul privirilor. Nu mă mai interesează ce spun ochii unei colege ce mă fixează insistent. Îmi este indiferent. Când eram adolescent, nu trăiam decât În Încrucișarea de lasere a ochilor. Există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se realizeze! 13 noiembrie 1964 Liniște... tu exiști făcută pentru cei slabi, ești singura armă a lor În fața celor puternici, care nu te vor avea niciodată. 16 noiembrie 1964 Acum două zile, am Împlinit 20 de ani. Ce iute am Îmbătrânit... Dac-ați ști că nu e nici o glumă În ceea ce spun... Am o minte de cel puțin 50 de ani. Și, ca să mărturisesc, mă mândresc cu ea. Dar am și pasiuni care datează de cel puțin 5 000 de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sosire era uimită de sobrietatea lui, după două ore era intimidată, iar după trei era gata să plece. O fi fost Costes cel mai grozav loc din oraș care merita văzut, dar părea imposibil ca să și stea acolo. Ori ea îmbătrânise rău, ori hotelul avea o problemă gravă de atitudine. Coridoarele erau atât de întunecoase încât ea ajunsese să pipăie pereții ca să nu se lovească de ei. Muzica din hol se auzea până în camere, iar mulțimea zgomotoasă de modele care sorbeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Îl făcuseră să pară mai Înalt, dar oasele lui mari erau ținute laolaltă doar de o țesătură de tendoane. Deasupra bărbii roșcate, singurul lui ochi sănătos văzuse creștetul capului lui Jim, alb de praf, de parcă raidul aerian l-ar fi Îmbătrînit. — Jim, am nevoie de tine la spital. Sergentul Nagata zice că poți rămîne cu mine În timpul apelului. Jim se trezi din visare. În mod straniu, aura aruncată de trupul arzînd al pilotului american plutea Încă peste cîmpurile goale, dar hotărî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
acel hamal ridică bățul de bambus, Jim Își supse sîngele și Înghiți flegma fierbinte. — Mă duc la lagărul Lunghua... SÎnt un deținut englez. Arătă spre sud-vest. Prin nasul umflat, vocea lui suna ciudat de joasă, de parcă trupul lui ar fi Îmbătrînit În cele cîteva momente de viață care Îi mai rămăseseră. Lagărul Lunghua... Ignorîndu-l, oamenii Înarmați se așezară pe parapetul de pămînt și Își fumau țigările. Europeanul În jachetă de zbor păși În jurul camionului. Un hamal ridică țigara lui Tulluch și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]