3,501 matches
-
căruia aspirațiile tuturor ființelor raționale vor culmina într-o stază reală, o stabilizare o dată-pentru-totdeauna, ca scop al întregii mișcări a creaturii. Ca și Sfântul Grigorie de Nyssa, el exclude potențialul recăderii sau amânării prin sațietate în acest progres prin îmbrățișarea noțiunii de progres etern stabil spre statornicit divin al existenței umane. Paul Blowers, este de părere că Sfântul Maxim, conștient nu numai de importanța Sfântului Grigorie de Nyssa în învingerea elementelor extremiste din gândirea origenistă, dar și de faptul că
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
Enumeră apoi aceste necazuri în paralel cu cele ale lui... Iason, fapt care adesea dă impresia unui simplu joc retoric. Și Fabia trebuie să fi îmbătrânit. Ovidiu își dorește să o poată revedea și să o învăluie cu tandrețe și îmbrățișări ca să o recompenseze pentru durerea cauzată. De-ar fi să vină această zi cât mai repede! Nerăbdarea reîntâlnirii este din ce în ce mai mare, ca și cum ar fi legată de progresiva agravare a sănătății lui Augustus, al cărui fatal sfârșit era aproape. În timp ce scrisorile
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
intraspecii). E. Hall a adaptat rezultatele obținute de Hediger (excluzând distanță de zbor și pe cea de atac) la interacțiunile inter-umane, procedeu care l-a condus la cristalizarea următoarelor tipuri și denumiri de distanțe interpersonale: 1. "distanță intimă apropiată", pentru îmbrățișare, atingere sau șoptire; 2. "distanță personală", pentru interacțiunea între prieteni buni; 3. "distanță socială pentru interacțiunea între cunoștințe; 4. "distanță publică" utilizată pentru vorbirea publică. Precizam că autorul a menționat, pentru fiecare dintre acestea, ceea ce el denumește prin fază scurtă
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
Această categorie de semne nonverbale se înscrie registrului paralingvistic: unele sunt acustice prin natura lor, altele implică particularitățile vocale, precum vocea nazala sau răgușita. Nevoia de afecțiune fizică, intens manifestată în perioada copilăriei este acum înlocuită de o anumită desensibilizare, îmbrățișările și sărutările sunt mai rare sau chiar absențe, compensarea venind dinspre o zonă cu totul nouă, care îi înaripează sufletul, făcându-l să vibreze profund: Prietenul /Prietena. Ne referim, aici, la haptică (exprimarea nonverbală prin intermediul atingerii), despre care N.M. Henley
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
cu Da sau Nu. Statistica răspunsurilor este prezentată în Tabelul 91. Care sunt căile de transmitere a SIDA ? Nu Da Total WC-ul 93,6 6,4 100 Baia 94,9 5,1 100 Sărutul 84,6 15,4 100 Îmbrățișarea, atingerea intimă 88,9 11,1 100 Înțepături de insecte 74,1 25,9 100 Relații homosexuale 18,3 81,7 100 Relații heterosexuale 11,4 88,6 100 Transfuzii de sânge 4,9 95,1 100 Ace nesterilizate 5
Viata Sexuală Și Familia În Mediul Urban Românesc by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
care aveau chiar și un parțial parteneriat străin precum TNK/BP, toate arată faptul că Moscova preferă să joace după reguli diferite de cele urmate de membri G-7. Refuzarea democrației liberale ca fiind o inventie vestică este făcută pe fondul îmbrățișării modelului "democrației suverane" neliberale de către conducerea rusească. Nereușită europeană (și americană) în a recunoaște faptul că Kremlinul utilizează energia ca mod principal în a-și promova viziunea asupra relațiilor internaționale a rezultat în politici ineficiente care rânesc șansele Rusiei de
Relația Uniunea Europeană-Rusia. Problemă energetică by Paula Daniela Gânga () [Corola-publishinghouse/Science/1034_a_2542]
-
Foreign Policy Concept) în aprilie 1993, în care se pune accentul mai mult pe amenințări interne decât pe cele externe, ba mai mult subliniindu-se pericolele deschiderii excesive către vest. Mai mult, chiar răspunsul vestic nu putea fi unul de îmbrățișare completă a țarii care cu câțiva ani mai devreme fusese inamicul ultimei jumătăți de secol. De asemenea, așteptările ruse au fost dezamăgite prin incapacitatea vestică de a răspunde la necesitățile economice ruse printr-un efort financiar asemănător planului Marshall.57
Relația Uniunea Europeană-Rusia. Problemă energetică by Paula Daniela Gânga () [Corola-publishinghouse/Science/1034_a_2542]
-
știa să se tocmească și să aducă din lume cei mai iscusiți meșteri, dar... Oare Iustinian cucerise locurile acestea, stânca aceasta pe care nu plouă aproape niciodată, înadins ca să-și ridice pe ea mânăstirea și biblioteca? În firidele boltite, în îmbrățișarea pietrei stăteau de mai bine de o mie de ani manuscrisele sfinte și pe pereți icoane pe care nici diavolul distrugător al iconoclaștilor nu le atinsese; pe când, peste toate câte le ridicau în Valahia, timpul și vremea își puneau necruțător
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Nu, e doar tămâiat și spălat cu agheasmă mare”. Era atât de convins că scândurica aceea îi face bine, încât ea nu a mai îndrăznit să spună nimic, s-a întins în pat și l-a așteptat să-i întoarcă îmbrățișarea. De ce oare, cu felul lui liniștit și tăcut, îi stăpânește pe toți, el însuși fiind atât de încercat de spaime și întrebări? Chiar astrologul Ion îi spune că nu-i scrisă-n stele soarta omenirii, dar vodă tot așa stă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
își strânse fiul cel mare la piept cu putere, fiecare din ei simțind împletirea bătăilor inimii celuilalt cu ale sale și se pomeni că-i soptește tânărului: — Ce mare te făcuși, Constantine, și ce frumos..., apoi, des prinzându-se din îmbrățișare, spuse tare: — Și voi să trăiți întru mulți ani! Tobele răpăiră scurt și se opriră. Dinspre cetate venea tânguită chemarea muezinilor. Musulmanii se întoarseră cu fața spre răsărit, încredințând mișcării mute a buzelor tainele rugăciunilor lor. Creștinii, respectându le reculegerea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
exprimară urările pentru un somn liniștit și ieșiră lăsând ușa larg deschisă spre sală. Mitropolitul încercă să se scoale în picioare fără să reușească, așa că măria sa îi veni în ajutor. Din locul în care erau amândoi strânși ca într-o îmbrățișare, sfinția sa zări în lumina puțină de pe sală chipul turcului aceluia care venise în primăvară să-l mazilească pe domn, oftă și șopti apropiindu-și puținătatea trupului și mai strâns de pieptul voievodului: — Ți-e mai ușor, măria ta? Împacă-te
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
L-ai iubit pe cel mai mic dintr-ai Mei, pe Mine M-ai iubit”. Tobele prinseră chiar din preajma lor să bată furios, ienicerii se aliniară, după ce câțiva dintre ei îi desprinseră brutal pe cei doi frați mai mari din îmbrățișare. Osândiții se rânduiră singuri: Ianache primul, după el Constantin, râzând de fericire, Ștefan zâmbind trist, Radu luminos ca un înger și Mateiaș serios, mișcându-și buzele ca în rostirea continuă a unei rugăciuni. Ultimul, bătrânul voievod, cu barba albă, adus
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
întreaga familie se grăbește în jurul patului muribundului și i se ține în mână o lumânare aprinsă. Când și-a dat ultima suflare, se fac auzite țipete sfâșietoare; cei prezenți cred că alungă astfel demonii și salvează sufletul celui mort de îmbrățișarea lor. Corpul e apoi spălat, parfumat, pieptănat, îmbrăcat în cele mai bune haine ale defunctului și expus pe un catafalc. Toți prietenii sunt primiți atunci ca să-l viziteze și să-i sărute mâna; e condus la ultima sa locuință, cu
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
să părăsească gara. Tata îmi spuse cu un glas împiedicat, parcă nesigur, pe nume, ca și când nu m-ar fi recunoscut, urcat cum eram, că sunt copilul lui. Își duse brațele în sus, tot cu o mișcare frântă. Pornire târzie de îmbrățișare care nu avusese loc, nu se gândise din timp... Îmi repetă numele strigîndu-mă și făcu câțiva pași pe lângă vagon, în timp ce mișcarea lină a trenului se accelera. N-am schițat nici un gest și nu i-am adresat în prima clipă nici un
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
instrumentul spre ușă să mă uit într-acolo și se aplecă din nou și mica lumină electrică începu iarăși să-mi exploreze ochii. Întârzie îndelung, dar valul afecțiunii mele tumultuoase era în retragere, după ce se consumase în acea sărutare și îmbrățișare pasionată. De-aproape chipul ei îmi părea mai mare decât al meu, gura cu carnație bogată, ochii imenși, nasul cu rădăcina lată între ochi, semn de personalitate puternică, turbulentă, încăpățînată și îndrăzneață până la capăt în ceea ce făcea, cum aveam să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
până la capăt în ceea ce făcea, cum aveam să descopăr mai târziu. Totul, e curat în ochii tăi", îmi spuse amenințîndu-mă deodată din nou cu această intimi- tate, spunîndu-mi tu. Dar rămăsei liniștit ca orice bărbat care după ce a cucerit o îmbrățișare și un sărut total și răscolitor, trebuia apoi să stea liniștit și să conducă cu calm evenimentele care vor urma. Caută totuși să lucrezi la lumina naturală a zilei și cât mai puțin noaptea, continua ea. Din ce parte îți
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
care ți-a luat piuitul... A doua zi însă mi-am venit în fire și mă gândeam la ea doar cu afecțiunea primei întîlniri, liniștită, fragedă și de lungă durată, așa cum o păstrasem în amintire un an întreg. Sărutul și îmbrățișarea de ieri îmi apăreau străine și vulgare... Am sunat la ușa ei chiar cu acest sentiment de înstrăinare, aveam senzația că sunam la ușa unei necunoscute și nu m-aș fi mirat dacă mi-ar fi deschis și mi-ar
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cuțit, gerul. Încă mai ninge molcom, cu fulgi mari și deși. Mă uit În sus. Dansul lor parcă seamănă cu niște Îngeri minusculi care vin spre pământ, Însoțiți de o muzică divină. Simt mâinile tale cum mă cuprind Într-o Îmbrățișare tandră și Începem să dansăm după muzica pe care o percepem În cădere, a fulgilor de nea. Amețim de atâta fericire și cădem În zăpadă. Ne rostogolim râzând ca niște copii, ne sărutăm și ne spălăm reciproc, pe față, cu
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
ATUNCI CÂND AVEA DE-A FACE CU UN CONDAMNAT. Marin examină curios fata. Aceasta era subțire și drăguță și, evident, avea o părere excelentă despre ea însăși, fiindcă în purtarea ei era un fel de impertinență atrăgătoare. Marin se eliberă din îmbrățișarea ei, apoi atenția i se îndreptă asupra salonului, al cărui lux depășea tot ce văzuse vreodată: pereții erau acoperiți cu lambriuri de stejar, tavanul era de o înălțime neobișnuită, iar într-o parte, o fereastră imensă de plastic acoperea, cu excepția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Picioarele ei ardeau a joc, dar aștepta să se schimbe. Inima ei ardea a dor, dar nu mai aștepta nimic. A lăsat lumânarea și și- a scos bluza, o lepădă pe pat și căută alta curată. Goală până la brâu simți îmbrățișarea vântului. O mână o prinse de mijloc și o trase domol în spate. Anica scoase un icnet și își lăsă spatele să cadă în inert. Simți prin părul ei mângierea vântului și se cutremură, era rece. O mână caldă i-
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Deschise ușa magaziei. Zăpada spulberată îl lovi în față și îi făcu sângele să năpădească în obraji. Respira. Se simți în siguranță după ce a ieșit din curte, acum nu mai era nici un pericol. Putea merge la bunica să-i simtă îmbrățișarea și să asculte vocea plină de poveste a bunicului. Urcase la jumătatea dealului care ducea spre cimitir însă se opri, trebuia să facă la stânga spre casa plină de farmec. - Uite-l, mă, a ieșit ursul din bârlog!! - Haida noi să
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
stradă, făcând o nouă revoluție; nu formau o singură grupare, erau împărțiți pe suflete. Dar toți erau pentru același scop: cuvintele! Se părea că nu au glas, într-o liniște profundă vorbeau prin semne: unii, prin semne obscene, alții prin îmbrățișări. Fiecare avea câte o pancartă atârnată de gât pe care era scris același epitaf: „nu tăiați copacii, vrem pietre! Potopul va trece, apocalipsa, la fel; pietrele rămân, copacii vor muri în picioare, hârtia o să dispară dar pietrele se vor găsi
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
pentru mama, de ziua ei. Nu este o persoană pretențioasă și sigur nu o să-mi facă observație că nu folosesc cuvinte prețioase într-o asemenea zi... Parcă o văd așa cum este ea, firavă, stând în prag, cu mâinile desfăcute a îmbrățișare, primindu-l cu multă ospitalitate... Prin ochii ei vioi și mirați (coborâți parcă din tablourile lui Luchian), s-ar prelinge ultima zi de iarnă, și în colțul buzelor i-ar înflori ghiocei. Știu că este o adevărată sfântă; cu mâinile
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
stradă, făcând o nouă revoluție; nu formau o singură grupare, erau împărțiți pe suflete. Dar toți erau pentru același scop: cuvintele! Se părea că nu au glas, într-o liniște profundă vorbeau prin semne: unii, prin semne obscene, alții prin îmbrățișări. Fiecare avea câte o pancartă atârnată de gât pe care era scris același epitaf: „nu tăiați copacii, vrem pietre! Potopul va trece, apocalipsa, la fel; pietrele rămân, copacii vor muri în picioare, hârtia o să dispară dar pietrele se vor găsi
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
rebelul care le-a tot dat de furcă. Se grăbesc să-l strângă în brațe pe distinsul coleg, retrăgându-se apoi repede spre negrele limuzine. Lumea se află iar în foaier, amânând sfârșitul serii. Sărbătoritul a pierdut, parcă, în succesiunea îmbrățișărilor, zâmbetul sceptic. Camarazii bătăliilor de tot felul, foști amici și inamici, admiratorii ipocriți, zeloșii stupizi, foste iubite, tineri oficianți ai artei se trezesc alături de păgubosul lor prieten într-un act de solidaritate și bravură. Țin să afișeze elanul unei regăsiri
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]