KorAP: Find »[drukola/base=înapoi & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...112 113 114 ...1110 >

27,730 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

un poco mosso, urmând să atace partea treia, Rondo. Allegro. Asta până nu demult... Bucuria lui fu scrută pentru că Iolanda se răzgândi: Mai bine nu... Urcă În fugă cele câteva trepte ale scării și intră În hol fără să privească Înapoi, semn că Într-adevăr se schimbase. După ce-i lăsase trupul pentru o Îndelungată și neîngrădită folosință, iat-o impunând restricții și cine știe ce alte măsuri pentru o grabnică reintrare În posesie. 19. Se poate și așa, Își zise Petru urmărind În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
scutească de Încă o dovadă a spiritului său deloc practic deschise ea Însăși ușa. Rămase mută de uimire: În fața ei stătea Flavius-Tiberius. 37. Văzând cum chipul i se Întunecă și cum zâmbetul Îi alunecă În grimasă, Flavius-Tiberius dădu un pas. Înapoi, Încă unul și ar fi coborât toata scara de-a berbeleacul. Așteptai pe cineva? Îmi cer scuze că am dat buzna așa... Ea tăcea, privindu-l cu atenție, sperând parcă să zărească ascunse În spatele său fețele zâmbitoare ale celor doi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
stâlpi de susținere cu care Terente Marcovici nu știa Încă ce să facă. În fond, Își spuse el, pe mine mă fascinează imaginile fluide, inefabilul, la dracu' cu construcțiile astea solide, din materiale impure, imunde În comparație cu sunetele diafane ale muzicii. Înapoi la Absolut! Așeză lângă ușă coșul cu mezeluri și se Întoarse la mașină, În timp ce iahtul se scufunda Încet În adâncul trupului său ca un ghiorăit Înăbușit de mațe. Pentru el, era ora micului dejun. 7. Cafeaua se răcise binișor În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
să se lase iubită și să-și păstreze astfel toată energia pentru a-și iubi fiul mult așteptat. El a venit În iulie, cu fundul lui roz Înainte, de unde și mersul ciudat pe stradă: tot la zece pași, o privire Înapoi, peste umăr, chiar când nu era nimic de văzut. Nimicul ăsta i-a pricinuit Însă destule necazuri, mai multe chiar decât ceva anume. Se uita Înapoi așteptând să vadă ceva, și nu pentru că ar fi văzut ceva cu adevărat. Ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
roz Înainte, de unde și mersul ciudat pe stradă: tot la zece pași, o privire Înapoi, peste umăr, chiar când nu era nimic de văzut. Nimicul ăsta i-a pricinuit Însă destule necazuri, mai multe chiar decât ceva anume. Se uita Înapoi așteptând să vadă ceva, și nu pentru că ar fi văzut ceva cu adevărat. Ca să nu-și rupă cumva gâtul, Marta l-a dus la grădiniță și mai târziu la școală, o vreme ținându-l bine de mână. Se temea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
a zis el. Repetată până la vomă, această Întrebare a avut de fiecare dată același răspuns, pe cât de concis, pe atât de vag. Într-o zi, sătulă de atâta neobrăzare, tovarășa s-a hotărât să-l Învețe cum se poate privi Înapoi și să vezi totuși ceva. Și-a scos de la gât baticul ei alb cu floricele de câmp de toate culorile și bine parfumat și l-a legat la ochi. Spune-mi ce vezi când nu vezi deloc, idiotule! Eu văd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
și Întunericul mirosea a baticul tovarășei. Câteva săptămâni a dormit doar cu lumina aprinsă. Când a Început să citească și să ia ore de vioară, mai mult forțat de Marta, la domnul Neselovski, a scăpat de ticul ăsta cu uitatul Înapoi. Tot ce Îl urmărea, până atunci, cu adevărat sau doar În Închipuire, s-a mutat În cărți și partituri. Datorită lor putea privi Înapoi fără a mai Întoarce capul. Ajungea să se oprească asupra unei pagini pentru ca aceasta să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
vioară, mai mult forțat de Marta, la domnul Neselovski, a scăpat de ticul ăsta cu uitatul Înapoi. Tot ce Îl urmărea, până atunci, cu adevărat sau doar În Închipuire, s-a mutat În cărți și partituri. Datorită lor putea privi Înapoi fără a mai Întoarce capul. Ajungea să se oprească asupra unei pagini pentru ca aceasta să se transforme Într-o lentilă de telescop prin care timpuri și locuri Îndepărtate Îl ajungeau din urmă Într-o Înlănțuire pe care o hotăra el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
și pe jumătate ești iertat dinainte. Și numai cine nu călătorește nu se rătăcește nimerind În propria țară. La urma urmei, fiecare e liber să se rătăcească. Mai puțin el, căci se rătăcea cu bună știință. Trebuia să ducă autocarul Înapoi la firmă așa cum a promis celor doi colegi de care tocmai se despărțise În Austria și care puteau În acest fel să-și bea În liniște prima bere de Ioni-fără-țară. Pe fiecare Îl chema Ion. N-am dreptate, dom' șef

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

din casă, strigând după ajutor și alergând cât mă țineau puterile, așa încât cineva să mă vadă și să-mi demonstreze că sunt o persoană în carne și oase, să cheme un doctor sau pe cineva care să mă poată pune înapoi la locul meu, așa cum un ceasornicar montează la loc toate acele angrenaje minuscule înăuntrul unui ceas stricat. Însă mă stăpânea o teamă la fel de mare că, dacă aș face asta, dacă aș alerga și aș striga, n-ar veni nimeni, n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
limbă pe care nu o înțelegeam. Am întins mâna unul către celălalt și vârfurile degetelor ni s-au atins, ale mele calde și unsuroase, ale lui reci și netede, alcătuite doar din lumină colorată, răsfrântă în sticlă. Am tras mâna înapoi și-am strigat imaginea din oglindă pe nume. Iar ea a răspuns cu aceleași cuvinte, numai că pe tăcute, mișcându-și doar buzele: Eric Sanderson. Eric Sanderson. Când m-am auzit rostindu-l, numele mi-a părut solid și real

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
o cameră la alta ca o fantomă pe scripeți. Exact după doisprezece s-a auzit un sunet în antreu. M-am îndreptat de spate și-am stat foarte nemișcat și foarte tăcut. Când s-a întâmplata sta tocmai puneam hainele înapoi în șifonier și, când m-am dus să cercetez, am luat două cămăși cu mine la parter, fără să-mi dau cu adevărat seama că le aveam în mâini. Pe covorașul din fața ușii se afla un plic mare, format A4

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
când am ridicat-o ca să mă uit mai atent - s-a auzit zdrăngănit de cioburi de sticlă sau de porțelan. Stăteam îngenuncheat deasupra maldărului ăla de obiecte ciudate și știam că ar fi trebuit probabil să le bag pe toate înapoi în cutie, iar cutia s-o pun în bucătărie, alături de toate celelalte lucruri și să încerc s-o dau uitării. Dacă obiectele ar fi fost mai obscure, poate că exact așa aș fi făcut. Dar n-am putut. Caiete și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ceasornic în care mă transformasem n-ar fi putut trece nepăsătoare pe lângă așa ceva. Lăsând scrisorile claie peste grămadă acolo unde căzuseră, am luat caseta, pachetul cu caiete și cutia din care se auzea zdrăngănit de cioburi și-am pornit-o înapoi spre living. Caseta video conținea aproape o oră de material filmat cu o cameră de mână. Arăta un bec ce se aprindea și se stingea într-o încăpere întunecată. Doar atât. Am derulat cu viteză înainte și-am luat-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
noastră și s-o fac pe Clio, care stătea acum până la brâu în apă și cu brațele ridicate în echilibru deasupra valurilor înspumate, să încremenească îngrozită preț de o fracțiune de secundă, înainte să-și caute o cale de săpare înapoi în mare. Întotdeauna am fost mai priceput la chestiile pe termen lung. Clio! am strigat, mult prea tare. Cuplul de bătrâni și alți câțiva oameni de pe plajă se întoarseră și se uitară drept la mine, apoi în larg, spre ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
un obsedat sexual care trece printr-o fază de negare. Recent, am apelat la dureros de sfioasa formulare „Arăți minunat fără sutien“, care-mi aduce uneori un „Ooo“ și-un sărut pe frunte. Ea spune și „pizdă“. Până când Clio ajunse înapoi la șezlonguri, publicul își pierduse mai mult sau mai puțin interesul. Agăță masca și tubul de respirat de spițele umbrelei noastre mari și luă prosopul care-mi ferise picioarele de soarele perfid. Avea o expresie dezaprobatoare puțin cam prea exagerată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ghid de cealaltă parte a mesei. — Știu, am încuviințat, luând cărțulia și frunzărind-o. Și mie-mi place să-mi petrec timpul cu tine. — Onanistule, râse ea. Urăsc latura asta a ta. — Dar tu ai inventat-o. — Dă-mi ghidul înapoi, zise. Vreau să-ți arăt colosul ăla de piatră. 5 Nor alb și munte albastru Videocaseta cu lumina intermitentă stătea deasupra aparatului video, sub televizor, în întuneric. Cioburile becului spart erau toate în cutia lor, scuturate atent cu ajutorul ziarului îndoit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
chiar și în cele mai neprimitoare și improbabile locuri. Viața va supraviețui mereu, se spune. Stai absolut nemișcat. Continuă să te uiți în apă. Continuă să te uiți cu mare atenție. Am citit textul de câteva ori. Am pus pagina înapoi în dosar. Am golit paharul de votcă. M-am frecat la ochi. Am spus: Iisuse! Mi-am mai turnat un pahar și m-am tolănit în sofa. Motanul a trecut pe lângă mine, ignorându-mă complet. Frigiderul huruia. Restul se reducea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
profunzimi și înălțimi caracteristice, mișcându-se, schimbându-și locul și modificându-se odată cu timpul și perspectiva, așa cum fac toate cuvintele, ideile și conceptele. Nu nu nu. Am încercat să mă dezbar de acel fel de-a fi, să împing ideea înapoi, în spatele lucrurilor fizice, să-mi îndemn corpul să găsească și să accepte dura realitate a podelei ca pe o entitate de nisip, pietre și ciment, duri atomi fizici fără cuvinte, idei sau conexiuni, dar mintea mea nu reușea să găsească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
iar acestea dispar atât de repede, ca mirosurile din copilărie, care te ating și apoi sunt luate de vânt. Dar. Dar dar dar. Mi se pare ciudat să scriu asta - credeam că pot schimba cele întâmplate, că pot da timpul înapoi, că le pot preveni, că îi pot salva viața, cumva, după ce și-o pierduse deja. Sigur că nu puteam. Mortul tot mort rămâne. Dacă citești rândurile de față înseamnă că și eu sunt mort și că-n scurt timp te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
genera o buclă conceptuală non-divergentă. Cu alte cuvinte, un cerc închis, un flux de pură și singulară asociere trecând de la un dictafon la altul, în ordine. De la unu la doi. De la doi la trei. De la trei la patru. De la patru înapoi la unu. Curentul rezultat este destul de puternic și de curat ca să respingă alte fluxuri (de cauză și efect, grade de izolare etc.) dincolo de spațiul definit și să nu le permită să treacă prin el sau rămână înăuntrul lui, creând astfel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
brusc la suprafață și am revenit în prezent. O claritate înspăimântătoare a cuprins lumea, o senzație că toate lucrurile sunt exact ceea ce [text lipsă] cu relevanță, evidență și-o puternică [text lipsă]. Fără să-i spun eu, mintea mea trecu înapoi la imaginea bunicului cocoțat pe scară. Și-atunci l-am văzut: în parte cu ochii sau cu ochiul minții. Și-n parte l-am auzit, amintirea unor sunete și cuvinte perfect formate. Concepte, idei, frânturi din alte vieți sau scrieri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Și n-am zăbovit mult acolo. — O, scumpete. Îmi aruncă un zâmbet dur. — Uită-te la el. De obicei nu acceptăm animale de companie. Lui John - John e soțul meu - nu-i plac animalele, dar nici nu te putem trimite înapoi în ploaie, nu? Ultima parte nu mi-a fost adresată mie. — Mulțumesc. Vă e foarte recunoscător, am zis, uitându-mă la cușca motanului. Nu-i așa? După râsul ei mi-am dat seama că motanul se uita încă atent din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
o ciornă cât de cât lizibilă. Nimic nu era sigur. Obscurul sistem de codificare QWERTY era conceput în așa fel încât să nu ai nimic până în momentul în care aveai totul. Am împachetat din nou teancul și l-am îndesat înapoi în rucsac. Peste o sută nouă minute Tușa Ruth avea să termine de pregătit sendvișurile. Am închis ochii, reamintindu-mi în gând să aduc niște carne pentru Ian. Epave din larg și de pe uscat, așa ne numise Tușa Ruth pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
dimineața următoare, în jurul orei patru, am închis într-un târziu caietul cu coduri și grafice. Decodam și descifram textul becului de aproape treisprezece ore neîntrerupte, separând cu atenție fiecare literă de sediment; verificând, clasificând, contextualizând, aducând lucruri de mult îngropate înapoi în lume. Nu avusesem de gând să atac Fragmentul becului în felul ăsta. După ce am descărcat cutiile, la prânz am mâncat un sendviș și am băut o bere la bar, apoi am ieșit la o plimbare de-a lungul aleii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]