5,491 matches
-
au senzația nemărturisită a trecerii peste o punte miraculoasă; dincolo, nu te așteaptă decât hazardul, necunoscutul, inimaginabilul. Oare, nu cumva ei sunt acum patru fantome, patru arătări care n-au reușit, pe de-a-ntregul să părăsească acest tărâm? Încetul cu-ncetul își vin pe deplin în fire și reușesc să-nțeleagă că s-au aflat împreună în fața morții. “Măi Paule, de-unde-ai știut tu c-o să se-ntâmple așa?” “Ei, asta-i!” “Ba da!, ba da, ai știut, insistă Dimofte. Altfel, cum
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de condei, gândesc că, mai ales, din filele acestora din urmă... Ai ocazia, de pildă, să vezi, cum nu trebuie să scrii. În plus, devii și imun la anumite lucruri... E ca și cum ți-ai administra, periodic, o doză de otravă. Încetul cu-încetul, devii imun la o anumită cantitate. Și, pe urmă? Pe urmă, o mărești. Dar, ce te faci când doza devine mai tare ca organismul? ... tic-tac, tic-tac, tic-tac... Ce-mi mai poate trece prin cap! Dacă... ... VI.1. ...” Dacă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
gândesc că, mai ales, din filele acestora din urmă... Ai ocazia, de pildă, să vezi, cum nu trebuie să scrii. În plus, devii și imun la anumite lucruri... E ca și cum ți-ai administra, periodic, o doză de otravă. Încetul cu-încetul, devii imun la o anumită cantitate. Și, pe urmă? Pe urmă, o mărești. Dar, ce te faci când doza devine mai tare ca organismul? ... tic-tac, tic-tac, tic-tac... Ce-mi mai poate trece prin cap! Dacă... ... VI.1. ...” Dacă și tu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
avem plăcerea să vă auzim. Mai mult scrieți decât vorbiți. Aveți cuvântul!” “Aș dori să mă refer acum la rolul insinuărilor în întronarea unei anumite atmosfere în colectiv. Căci insinuarea nu e numai lașă, ci și parșivă, distrugătoare; ea sapă încetul cu încetul și, dacă nu te ții bine, te trezești, la un moment dat, ros pe dinăuntru, erodat. Ajungi să crezi tu însuți că s-ar putea să fie adevărat ceea ce se spune despre tine” “Mai concret, tovarășe profesor” “După cum
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
să vă auzim. Mai mult scrieți decât vorbiți. Aveți cuvântul!” “Aș dori să mă refer acum la rolul insinuărilor în întronarea unei anumite atmosfere în colectiv. Căci insinuarea nu e numai lașă, ci și parșivă, distrugătoare; ea sapă încetul cu încetul și, dacă nu te ții bine, te trezești, la un moment dat, ros pe dinăuntru, erodat. Ajungi să crezi tu însuți că s-ar putea să fie adevărat ceea ce se spune despre tine” “Mai concret, tovarășe profesor” “După cum se știe
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mult din farmec. Țăranul cânta din ce în ce mai rar. Pieriseră și voioșia, și zâmbetul de pe chipul său, cu toate că el se căznea să dea măcar impresia că totul începe să fie ca mai-nainte. Sătenii înțelegeau că, în sufletul lui, cântecul se stingea încetul cu-ncetul. Și le părea rău. Căci erau siguri că existau încă multe melodii pe care nenea Fănică le ținea numai pentru el... Unde erau, acum, voioșia și pofta de viață de altădată? Unde era glasul fermecat, care valora cât
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
farmec. Țăranul cânta din ce în ce mai rar. Pieriseră și voioșia, și zâmbetul de pe chipul său, cu toate că el se căznea să dea măcar impresia că totul începe să fie ca mai-nainte. Sătenii înțelegeau că, în sufletul lui, cântecul se stingea încetul cu-ncetul. Și le părea rău. Căci erau siguri că existau încă multe melodii pe care nenea Fănică le ținea numai pentru el... Unde erau, acum, voioșia și pofta de viață de altădată? Unde era glasul fermecat, care valora cât douăzeci de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
odihnească!" și-au făcut cruce. Nu numai de sufletul răposatului ci, mai ales, de grozăvia ce le-a fost dat să vadă. N-a știut nimeni, niciodată, dacă moașa suferise vreun șoc, sau tăcerea ei avusese alte cauze. Viața părea, încetul cu-ncetul, că-și reia cursul normal. Coana moașă devenea, sau voia să ne facă să credem că s-a făcut din ce în ce mai ursuză, mai închisă, mai tăcută, poate, câteodată, mai acră. Dar continua să-și facă datoria corect, prompt, cu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
au făcut cruce. Nu numai de sufletul răposatului ci, mai ales, de grozăvia ce le-a fost dat să vadă. N-a știut nimeni, niciodată, dacă moașa suferise vreun șoc, sau tăcerea ei avusese alte cauze. Viața părea, încetul cu-ncetul, că-și reia cursul normal. Coana moașă devenea, sau voia să ne facă să credem că s-a făcut din ce în ce mai ursuză, mai închisă, mai tăcută, poate, câteodată, mai acră. Dar continua să-și facă datoria corect, prompt, cu sfințenie. Nimeni
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
motor de Dacie!, să râdă și curcile, nu alta!) ba, chiar, scrâșnetul unor frâne. Dar, toate astea par a fi undeva departe, într-un alt plan. De altfel, iată, cam de multișor nu s-a mai auzit nimic, absolut nimic. Încetul cu ncetul, se așterne o liniște de plumb, care aduce cu ea sentimentul unei vertiginoase căderi în gol, a unei prăbușiri iminente. Negrul se întronează pretutindeni, rece și apăsător, obsedant și nemilos, abisal... ... “Totu-i alb, pe câmp, pe dealuri
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
se porționează strict de acum. Sau, mă rog, pe cât de strict se poate. Încerc să nu mă gândesc cât de uriașă e provocarea din fața mea, ca să nu dau chix de pe acum. Cel mai bine, îmi spun, e să o iau încetul cu încetul și să sper că am să o scot la capăt. Dimineața eu o hrănesc de obicei pe Antonia (zisă Toto - după cum a numit-o Eric chiar în ziua botezului), iar Mircea pe Eric. Din fericire, Toto este încă
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
strict de acum. Sau, mă rog, pe cât de strict se poate. Încerc să nu mă gândesc cât de uriașă e provocarea din fața mea, ca să nu dau chix de pe acum. Cel mai bine, îmi spun, e să o iau încetul cu încetul și să sper că am să o scot la capăt. Dimineața eu o hrănesc de obicei pe Antonia (zisă Toto - după cum a numit-o Eric chiar în ziua botezului), iar Mircea pe Eric. Din fericire, Toto este încă mică și
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
adevărului. Retrăirea motivează și ordonează fapte care vor conduce la decizia finală. Se desfășoară după formula monologului interior, în care Gheorghidiu rememorează experiența conjugală: trăirile sunt puternice și întâmplările deosebite. Eroul își explică iubirea, așa cum l-a cuprins pe el, încetul cu încetul: Eroul se confesează explicând cum a intrat în acest univers care l-a acaparat în întregime făurindu-și viitorul împreună. Iubirea devine pentru erou o nevoie intimă indispensabilă, așa cum este credința în divinitate: Oricare dintre cei doi trebuie
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
motivează și ordonează fapte care vor conduce la decizia finală. Se desfășoară după formula monologului interior, în care Gheorghidiu rememorează experiența conjugală: trăirile sunt puternice și întâmplările deosebite. Eroul își explică iubirea, așa cum l-a cuprins pe el, încetul cu încetul: Eroul se confesează explicând cum a intrat în acest univers care l-a acaparat în întregime făurindu-și viitorul împreună. Iubirea devine pentru erou o nevoie intimă indispensabilă, așa cum este credința în divinitate: Oricare dintre cei doi trebuie să aibă
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
sunetele cu literele din carte), cântatul ăsta s-a extins, în plimbările pe munte sau pe coastele cu scaieți violeți de la 2 Mai... Pe urmă, însă, după revenirea la Brașov, bula asta protectoare, de cristal, a început să se restrângă încetul cu încetul. În primul rând, din pricină c-am plecat, fie și cu program redus, la serviciu. Și asta a scos alăptatul din joc. Pe urmă fiindcă, de la un punct încolo, a început corvoada, nefericită pentru ambele părți, a dusului
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
literele din carte), cântatul ăsta s-a extins, în plimbările pe munte sau pe coastele cu scaieți violeți de la 2 Mai... Pe urmă, însă, după revenirea la Brașov, bula asta protectoare, de cristal, a început să se restrângă încetul cu încetul. În primul rând, din pricină c-am plecat, fie și cu program redus, la serviciu. Și asta a scos alăptatul din joc. Pe urmă fiindcă, de la un punct încolo, a început corvoada, nefericită pentru ambele părți, a dusului la creșă
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
fără număr ce forfotea și umplea neîncetat strada, scăldîndu-le În lumină și culori vii și pestrițe, de parcă lumina se reflecta Într-un lac de safir. De la un capăt la altul al străzii, cît vedeai cu ochii, mulțimea Înainta cu mișcări Încete, dar sinuoase, de reptilă uriașă viu colorată. Parcă luneca, parcă se mișca, parcă se oprea, parcă Înainta, parcă se zvîrcolea aici și parcă Încremenea dincolo Într-un ritm intens și unduitor, nesfîrșit de complex și de uimitor, și care totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
strălucitori și capul de vulpe și o porni repede pe urmele fetei. O ajunse pe culoarul de dincolo de bare și plecară Împreună. Barele continuau să se Învîrtă cu același sunet surd, Înfundat, de lemn lovit, călătorii Întîrziați treceau cu pași Înceți pe pardoseala de ciment, la chioșcul de ziare negustorul Își vindea marfa privind doar din cînd În cînd, obosit, spre mortul de pe bancă și spre mulțime, iar În spațiul gol din jurul băncii polițiștii așteptau În picioare, cu același calm imperturbabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pleoapele, avînd aceeași delicatețe, Îi erau vinete de oboseală și atît de subțiri, Încît i se vedea clar rețeaua fină de vinișoare. Cealaltă femeie se apropie Încet de pat, se așeză lîngă ea și Începu să-i vorbească cu glas Încet și blînd. Peste o clipă, fata Își Întoarse capul spre femeie, deschise ochii și-i zîmbi ca o ființă care-și revine de sub efectul năucitor al unui narcotic. — Cum? Ce-ai zis, draga mea? Nu, n-am nimic, spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
trepte mai abrupte, că nu reușește să stea comod pe scaun nici la teatru, nici În autobuz, pentru că nu-i Încap picioarele... și toate celelalte. Cum termină, Fiul orașului Își trece mîna peste creștet cu un gest ce trădează priceperea Înceată a unor lucruri aproape incredibile și rostește rar: „Nu zău, ce zici de chestia asta?“ și pleacă să le Împărtășească noutățile fascinante celor care-l așteaptă cu nerăbdare și interes.) Astfel, În mii de orașe, pe mii de străzi, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
era așezat la biroul doctorului Kair. Misiunea sa: el avea toate zonele memoriei lui Trei catalogate cu grijă în super-creierul său; și era pregătit să-și aducă contribuția. Gosseyn Doi fu cel care sparse tăcerea. El spuse cu o voce înceată: - Ce am făcut noi atunci, când toate s-au întors împotriva noastră și am făcut inversiunea, atunci când nava Dzan a fost transmisă aici din altă galaxie: Leej prezise o localizare din cealaltă galaxie. Și astfel, acum, în timp ce privește prin dispozitivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
a încheieturii către genunchi, tragerea umerilor înapoi simultan cu relaxarea lor, să-mi las spatele să cadă ca să fac loc mîinilor pe care să le îndepărtez rapid, iar apoi, în momentul în care brațele erau întinse, să încep o mișcare înceată și controlată, înainte. O simplă serie de acțiuni care trebuiau legate într-o singură mișcare. Au trecut săptămîni, luni înainte de a o executa uneori corect. Iar cînd am reușit a fost exact în momentul în care nu mă gîndeam la
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cine să mai identifici, pe cine să mai tragi la răspundere, pe cine să mai torni când, iacătă, "toți, absolut toți, fac, cu voce tare, politică". Terapia unei asemenea stări de lucru era, natural, reinstaurarea spaimei, a vorbitului cu voce înceată acasă, nicidecum în "grupuri de oameni". Soluția terapeutică va fi încercată peste nici o lună de zile. Până atunci, marți, 6 martie, în "Adevărul", este reactivat Iosif Constantin Drăgan într-un interviu despre, ce altceva?, decât privatizarea. A doua zi, un
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
strânsă cu acești munți nu aveau. Poate că Sciții de pe lângă Dunăre să fi știut mai multe despre munții ce le mărgineau țara înspre nord; dar nu de la aceștia se informase Herodot, și pentru acele timpuri trebuie să ținem seamă de înceata si greaua schimbare a ideilor. Mai este de observat că Sciții au în genere mult mai bună cunoștință despre cele ce se petreceau la răsăritul și la nordul lor, decât despre cele de la apus. Astfel ei înșiră un număr însemnat
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
Gerul ăsta mă dă gata. Toal și Nan erau îmbrățișați pe bancheta din spate, dar Rima stătea atît de țeapănă, că Lanark îcare se așezase lîngă ea) își încrucișă brațele pe piept și-și încleștă dinții să nu mai clănțăne. încetul cu încetul, radiatorul încălzi aerul la o temperatură mai confortabilă. Camionul era aproape singur pe stradă, dar, ori de cîte ori treceau de un tramvai sau de vreun trecător, McPake claxona strident. Lanark întrebă: — Rima, se va dansa la petrecerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]