4,849 matches
-
Chirilă, Luca strigă bucuros, parcă i-ar fi sosit un ajutor: ― Bine că te aduse Dumnezeu, Chirilă!... Ia hai, că tu trebuie să știi!... Cârciumarul profită de ocazie să-și organizeze clientela: ― Da de ce stați în picioare, măi creștini, și încurcați locul, de nici nu mai poate să se miște lumea? Așezați-vă la masă, că nu vă mușcă și nici nu vă cer parale! Uite colea!... Haideți binișor, fraților! Hai, mă dom' primar, că după tine se iau și ceilalți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
însă, dumneavoastră ce s-ar întîmpla dac-ar da Dumnezeu o secetă sau altă pacoste! Ei, ce să vă mai spun, cred că țăranii s-ar năpusti, fără multă vorbă, la hambarele boierilor, dacă nu și mai rău! Boerescu era încurcat mai ales din pricina lui Titu Herdelea, care s-ar putea să bată toba pe la București ce-a auzit în județul lui și să-i scoată faima că e prefect slab. Se gândea la o replică zdrobitoare, nu-i venea nimic
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bolnav de lingoare, și cu niște ochi negri, aprinși de disperare. Avea acasă trei copii și o nevastă care zăcea de astă-toamnă de nici nu trăia, nici nu murea. Pravilă primi răspunsul în înțelesul bun și, reluând firul de unde se încurcase, declară că de azi încolo el se spală pe mâini și va da pe mâna jandarmilor orice nelegiuire, să descopere ei pe făptași și să facă ordine în sat. Serafim Mogoș iar mormăi, ca și când ar fi avut un spin în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care complica lucrurile, anume că cuconița se desparte de cuconul Grigoriță. I-a spus Marioara Irinii, nepoata bucătăresei de la curte. Așa că cine știe când și cum va mai veni cuconița pe-aici, ca să mai poată vorbi cu dumneaei. Vestea aceasta încurcă mai rău limbile. Se încinse o gălăgie ca la cârciumă. Imputările se îngroșau. Trifon Guju, mai încruntat și cu glas mai ursuz ca totdeauna, aruncă în obraz primarului că până mai deunăzi și el a spus că nu-i bine
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ochii ei, îngînă răgușit: ― Nu se poate să pleci... așa... Îi fu rușine de ce a spus, dar ea, parc-ar fi fost un ecou al inimii ei, răspunse cu un surâs mirat, care repeta întocmai vorbele lui. Mâinile lui se încurcară în bluza ei subțire și albă, prinsă în față cu câteva copci. Cu același surâs mirat, Tanța îi ajută să descheie bluza, șoptind totuși instinctiv o imputare: ― Lasă bluza, Titule... Nu, nu, te rog... vreau să plec... Titu spunea și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de aur, semn de mare emoție la el, iar ochii, de obicei reci, îi râdeau. După câteva minute de întrebări și răspunsuri afectuoase, Miron Iuga zise: ― Tu ai de lucru aici, dragă Costică, și eu n-am venit să te încurc. Într-o zi d-astea ne-om întîlni și vom vorbi mai pe îndelete de ale noastre. Acuma nu vreau să-ți răpesc decât două-trei secunde. Uite deci ce e, Costică! Îi spuse. Dumescu ascultă cu multă atenție. Iuga observă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Costică! își zise în cele din urmă bătrânul. Băiat bun, păcat că-i strâmt la minte, cum a fost de când știu și-l iubesc!" Îi trecu supărarea mai repede decât credea. De fapt, nici n-ar fi trebuit să se încurce cu Dumescu înainte de a se descurca cu Nadina, căci acolo e hopul cel mare. Banii îi va găsi dânsul în toată România, numai să aibă ce să facă cu ei. Nadina, vestită dinainte, îl aștepta. Era o nimfă. Îl primi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
când nu m-ai ascultat, numai necazuri am avut. Oamenii să-și caute de nevoile lor fiecare, că doar nu I-ai sfătuit tu pe Chirilă să slujească pe Platamonu, ci s-a dus dânsul de bunăvoie. Singur s-a încurcat, singur să se descurce... Chirilă Păun pică tocmai când Florica aprindea lampa, abia puțin după ce se ostoise discuția și se luară cu vorba despre alte treburi. După ce îl ascultară toți cu mare atenție, Florica, mereu înfricoșată pentru bărbatul ei, zise
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lutru fals pe ceafă și cu o gravitate pe față, ca și când ar fi fost deținătorul secretelor supreme de stat. Fără să învrednicească pe Herdelea măcar cu o privire, se prăvăli pe un scaun la biroul secretarului, oftînd: ― Nene Roșule, se încurcă urât de tot chestia cu tulburările... După-masă e convocat Consiliul de Miniștri pentru a hotărî chemarea rezerviștilor! Secretarul făcu triumfător către Titu: ― Ce-ți spuneam eu, onorabile?... Ai auzit?... Rezerviștii! Reporterul se pregătea să scrie informația. Roșu îl opri cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
porunca?... Acu du-te degrabă și dă întîi drumul copiilor acasă, că i-am lăsat singuri în școală, și apoi spune-i Floricăi să-mi aducă ce crede dânsa pentru drum, dar iute, să nu pierdem vremea și să-l încurcăm pe dumnealui! Plutonierul oferi un scaun învățătorului. Vorbiră despre lucruri indiferente. Un moment apăru și doamna Boiangiu să întrebe pe Dragoș ce mai face Florica. Pe urmă, peste vreo jumătate de ceas, năvăli Nicolae, fratele învățătorului, care nu fusese acasă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
iar peste câteva minute o șterse acasă, nevrând să fie de față când oamenii vorbesc prea multe prostii. Petre Petre, înflăcărat, amintea lui Luca Talabă cât au alergat prin București pentru moșia cucoanei, și încheie: ― Bine că nu ne-am încurcat! ― Ei, stai, băiete, că nu s-a isprăvit! Dacă s-ar împărți moșiile cum merge gura oamenilor, ehei, bine ar fi! Atunci glasul lui Trifon Guju, zgrunțuros și ursuz, se înălță peste șovăirile țăranilor: ― Da noi ce facem, măi creștini
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe mine, te-aș fi rugat să nu te amesteci între țărani și să nu le culegi revendicările. E un semn de slăbiciune, după părerea mea, ș-apoi mă descoperi pe mine ca pe un tiran fără inimă și-mi încurci socotelile. ― Când apare un conflict, e bine să fie un intermediar care... obiectă Grigore. ― Nu, nu! întrerupse bătrânul mai vioi, fiindcă își amintea cum și învățătorul îi vorbise deunăzi cam la fel. Eu nu cunosc nici un conflict și nici nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fi fost copilașul meu, c-apoi le arătam eu! Și într-un grup, mai aproape de ușa cârciumii, Trifon Guju spunea fără pripeală, rece, liniștit, doar cu ochii încruntați ca totdeauna: ― Boierii numai de frică știu omenie! Glasurile se împleteau, se încurcau și se întreceau. Oamenii se îmbulzeau când într-o parte, când în alta, ascultând, bombănind, blestemând. Parcă un vânt nehotărât ar fi împins-o încoace și încolo, mulțimea se zvârcolea și se aprindea. Cârciumarul Busuioc, care ieșise în prag, înțelegînd
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
au supărat și I-au cam speriat când le-a observat întîia oară în primul sat, încît de-abia a avut puterea să continue risipa de însuflețire oratorică... Miron Iuga n-asculta discursul prefectului. El disprețuia mijloacele acestea de-a încurca pe săteni cu apă chioară bătută-n piuă. Țăranului nu-i trebuiesc discursuri, ci sfaturi sau porunci. El atrăsese atenția lui Boerescu să nu piardă vremea cu vorbe și mai bine, printr-o consultare limpede și sinceră, să caute a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mine, Leonte? Spune tu... Apoi atunci? făcu Marin înțepat deodată. ― Dar la cumpărat cine te-a chemat? Și ai umblat cu limba scoasă! sări din nou Toader. Discuția se înfierbînta. Mulțimea se ațâța, socotind că bătrânii se împotrivesc numai ca să încurce pe cei săraci în dobândirea pământurilor. Cu cât șovăiau mai mult, cu atât participarea lor părea oamenilor mai trebuincioasă, de teamă că altminteri se vor învîrti lucrurile, așa încît la împărțire vor fi dați la o parte cei ce n-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se abată în fiece moment, Trifon Guju își legănă deodată trupul, parcă și-ar fi strâns mijlocul cu o curea, și izbucni cu glas spart: ― Ia stai, cucoane, că noi nu ne-am sculat de florile mărului... Glasul lui se încurcă și se ciocni în văzduh cu glasul bătrânului Miron Iuga. O clipă glasul lui Iuga, surprins, se înecă. Dar imediat se ridică cu o furie nouă, pornită parcă să ardă tot în calea ei: ― Tu să taci, ticălosule!... Să taci
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai pui că netrebnicii nu s-au rușinat să incendieze și să devasteze chiar conacul lui de la Rociu... Grigore Iuga făcu prezentările, căci Baloleanu, străin, nu cunoștea pe nimeni. Pe urmă el, cu Titu Herdelea, se retrase, ca să nu-l încurce în afacerile oficiale, înțeleși să se întîlnească diseară și să ia masa împreună. Mulțimea de sinistrați înconjurase pe noul prefect și-l asalta cu tot felul de plângeri. Baloleanu asculta pe unii, compătimea pe alții, dar văzând că astfel nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ferindu-și cizmele de atingerea țăranului. Aide!... Puneți mâna pe el! Tocmai în pauza când se aștepta detunătura, apăru și Titu Herdelea în curtea primăriei. Fiindcă Grigore Iuga era ocupat cu pregătirile de înmormîntare, a socotit potrivit să nu-l încurce cu prezența lui. Auzind împușcăturile din fundul grădinii, întrebă încet pe Baloleanu, care, spre a-și arăta energia, răspunse cu o nepăsare firească: ― Nimic... A fost împușcat ucigașul doamnei Iuga... Matei Dulmanu mărturisindu-și vina, procurorul Grecescu îl declară arestat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Îmi place! zâmbi Grigore. Și sper că vom fi buni prieteni! Înainte de a se duce la Amara să instaleze pe noul administrator, Grigore mai avea să limpezească unele chestiuni, care, tocmai pentru că erau rămășițe de ale trecutului, ar fi putut încurca viitorul. Cu Gogu Ionescu a trebuit să discute despre mormântul Nadinei. Cum Nadina numai prin lipsa unei mici formalități procedurale a mai putut figura ca soția lui, Grigore nu se credea îndreptățit să decidă nimica în privința ei. Gogu, deși încă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
funcția nu-i făceau visele mai plăcute și nici mai haioasc, de altfel. Erau organizate cel mai profesional din tot echipajul. Numai el, dintre toți, putea să se măsoare cu conștiința lui mereu la pândă. Visele lui Ash nu se încurcau niciodată cu vreo iluzie... Dacă l-ați cunoaște, nu v-ați mira deloc. Dar cine, de la bordul remorcherului, s-ar lăuda că l-a dibuit? Despre caracterul său, Ash știa totul. Dacă ar fi fost întrebat, ar fi explicat fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
să-l scoatem din sas. Un răspuns puternic răzbătu în difuzoare: ― Mă duc eu. Era Ash. ― În sala mașinilor, Parker și Brett ascultau cu mare atenție conversația. ― Inconștient! repetă Parker. Știam eu că într-o zi Kane o s-o-ncurce. ― Așa-i. Brett părea neliniștit. ― Nu-i băiat rău, adică, ca ofițer îmi place mai mult decât Dallas. Nu dă ordine cu una cu două. Ce s-o fi întâmplat afară? ― Habar n-am. Aflăm cât de curând. ― Poate, continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
e clar. Se aranjează. Atinse unul din întrerupătoarele panoului, acționă un cursor de stabilizare. Lumina crescu apreciabil pe coridor Reluară axplorarea prudentă până când Ripley, ridicând brusc mâna, le spuse să se oprească. ― Așteptați! Parker era să cadă, iar Brett se încurcă în plasă. Nimeni nu se gândi să râdă, într-atât erau de încordați. ― Suntem pe-aproape? murmură Parker, chinuindu-și ochii pentru a pătrunde umbrele înșelătoare dimprejur. Ripley verifică poziția acului pe scala fixată pe micul ecran luminat, ― După aparat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Sucevei cu binecuvîntarea unui sobor de preoți, în frunte cu arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, IPS Pimen Suceveanul. Pentru prieteni, acesta a rămas însă oul lui Flutur... * Tot în zonă, rădăuțenii au realizat cea mai mare pască din lume, punîndu-i în încurcă tură pe reprezentanții Guinness Book, căci pînă acum nimeni nu a mai încercat să omologheze o pască... Oricum, după îndelungi deliberări, aceasta a avut tradiționala formă rotundă și a fost binecuvîntată și ea în prima zi de Paști, cu spijinul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
la o alteritate etnică sau națională clar conturată, ei bine, atunci românii au trebuit să aștepte și ei inventarea națiunii pentru a deveni xenofobi în acest sens. Două sensuri distincte în aceeași teacă semantică s-ar putea însă să ne încurce... Străinul „tradițional”, premodern, făcea mai degrabă obiectul unei negocieri mai mult sau mai puțin ritualizate a ospitalității și ostilității decît al unei uri apriorice. Dar și în această privință, țăranii erau foarte reticenți chiar și între ei : „Cel cu masa
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sfîrșitul secolului XX, tradiția romantică a lui Herder și Lombroso se exprimă prin conceptele geneticii. Și Kohn conchide că, atîta vreme cît un „doctor Popescu” va face legea în România, aceasta va rămîne o societate rasistă. La rîndul său, Kohn încurcă lucrurile, criticînd, pe bună dreptate, rasismul „romantic” din România, dar din perspectiva a ceea ce devine la rîndul său un alt tip de rasism : unul cultural. Din acest ciudat punct de vedere, românii au ei înșiși un fel de „caracter imuabil
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]