4,770 matches
-
și pregătită să intervină în discuție oriunde ar fi simțit că este nevoie, dar nu se putea abține să nu își îndrepte privirea către acel bărbat pentru care simțea că nutrește, inexplicabil, simpatie și admirație. Îi privise și îi examinase îndelung profilul, mimica, gesturile, încercând să îi descopere unele trăsături temperamentale, deși se concentra destul de greu, atenția principală fiind orientată asupra dialogului. Îi plăcea calmul manifestat de el și aprecia respectul acordat interlocutorului. Iustin a avut, ca orice om, doar acele
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
iubirii Domnului mai mult decât îmi dă El... Am timp să fac un duș ca lumea, dacă tot am fost atât de matinală. Pe căldura ce pare că va învălui întreaga zi, se recomandă.” Sub duș, Laura s-a lăsat îndelung stropită cu apa adusă la temperatura camerei, privind gânditoare stropii care alergau jucăuși pe trupul ei atât de bine proporționat. Picăturile de apă se prelingeau pe trupul ei frumos și căpătau, ca întotdeauna în astfel de momente, forma degetelor bărbatului
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
se putea abține. A venit lângă ea Laura și a cuprins-o pe după umeri, șoptindu-i: - Nu trebuie, te rog mult! Curaj! Tinu nu are voie să lăcrimeze. I-ar face rău. Hai, vino! o chemă ea și se îmbrățișară îndelung, până lacrimile încetară să mai curgă. - Dragi colegi și prieteni! se auzi vocea limpede a doamnei Maria Popa, reinstaurând liniștea în sală. Ați fost martorii unei noi reușite. Cu ajutorul Domnului, am redat Tainicele cărări ale iubirii vederea acestui om. Spun
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
loc de muncă, nici pentru făcut cumpărături, nici pentru ieșit la plimbare sau pentru alte activități zilnice, cînd cineva nu corespunde niciuneia dintre tipologiile umane ale unui imobil sau ale unui cartier, și mai ales atunci cînd stă de vorbă îndelung numai cu el însuși în fața unor cești de cafea în toate cafenelele din cartier, atunci acel cineva nu poate fi decît scriitor. sigur, mai sunt și scrisorile pe care în imobil le distribuie de fapt domnul Busbib. Și cum numeroase
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
în biroul său și începe să formeze, la rînd, toate numerele de telefon din agenda sa profesională. în general îi răspund roboții respectivi, dar i se mai întîmplă și să nimerească peste linii suspendate. X aprinde aparatul de radio, caută îndelung un post și brusc simte o incediară sclipire de speranță. a găsit un post de muzică. — muzică ! auzi ? „Da.” Ce părere ai ? „niciuna.” X este furios pe Voce. — muzică ! nu-ți dai seama ? muzică ! X simte că s-a făcut
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
în căutarea Cafenelei timizilor tot fără să se mire. rămas singur m-am simțit imediat mult mai bine, nu mai aveam parcă nicio responsabilitate, nu voiam să mai arăt nimic nimănui. m-am așezat pe o bancă, m-am uitat îndelung la copiii care se jucau în jurul foișorului, la bătrînii așezați în jurul tablelor de șah. o întreagă coregrafie aerată se desfășura în fața mea, scuarul era un loc de întîlnire al locuitorilor din cartier, oameni treceau, se intersectau, se opreau cîte un
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pot aștepta la orice Domnișoara ri îmi construiește o casă pe zi cu care mă și hrănește de altfel după ce stăm la masă și mîncăm fiecare cîte un măr Domnișoara ri îmi servește un ceai de mere ne uităm apoi îndelung cum înflorește un măr iar din merele pe care orologiul din sufragerie le taie în mici felii pregătim împreună un delicios lichior de mere s-a făcut tîrziu, Domnișoara ri mă privește suav, îmi ghicește viitorul într-un măr tăiat
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mi-am dat seama și mai bine de caracterul mîrșav al misiunii sale. în caietele mele dedicate confruntărilor nocturne dintre mine și torționar figurează numai acele vise care s-au încheiat prin trezirea mea precipitată, sau care mi-au persistat îndelung în memorie a doua zi. Visele încheiate prin trezire reprezintă de fapt o dublă pedeapsă. Deja că ele erau, prin scenariul lor, tot atîtea povești fără sublimare. Iar prin trezire erau sistematic retezate în momentul cel mai prețios, cînd sublimarea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
rar și vechi de peste douăzeci de ani. s-a îmbrăcat impecabil, s-a parfurmat și a optat pentru o limuzină albă, decapotabilă, închiriată special pentru respectiva ocazie. Bineînțeles că domnul Kariatide nu vrea să-i deschidă, dar X insistă, sună îndelung, nu intră în panică, este decis să guste integral această vizită, să-și facă plăcere. mai sună de cîteva zeci de ori și decide, în sfîrșit, să intre la domnul Kariatide chiar și fără să-i fi deschis domnul Kariatide
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cei care soseau la restaurant pe la ora prînzului și căruia chelnerițele îi aduceau un pahar de vodcă imediat ce se așeza la masă, fără să-i mai pună nicio întrebare. Virgil mazilescu era un poet apreciat, practica o poezie epurată și îndelung șlefuită. în primii ani ai boemei mele bucureștene, omul avea ceva dintr-un gentleman englez, semăna de altfel cu actorul richard Chamberlain. Virgil mazilescu se ridica și se înclina ceremonios în fața femeilor atunci cînd acestea veneau la masa unde se
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
te-ai lipit de arbori, i-ai înlănțuit cu brațele, i-ai strîns tare în brațe, i-ai îmbrățișat. te-ai tăvălit prin ierburile sălbăticite. te-ai rostogolit printre crizanteme și printre garoafe. Le-ai strivit. te-ai spălat apoi îndelung la fîntîna arteziană din centrul orașului. ai intrat în marile magazine de modă și ai dezbrăcat toate manechinele din vitrine. Le-ai pipăit, le-ai mîngîiat. ai îmbrățișat cîteva manechine-femei. ai rîs cu ele, le-ai invitat la o plimbare
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
înlănțuiră mai multe gesturi automate : Corona fu depusă pe masa de scris, valiza cu obiecte personale în dulap. Bernard își scoase apoi pardesiul, intră în sala de baie, se spălă pe mîini, se privi puțin în oglindă. se șterse apoi îndelung pe mîini cu unul din acele prosoape pufoase pe care numai doamna Warnotte știa să le găsească în comerț. Următorul gest fu acela de a ieși cîteva minute pe balcon, pentru a trage puternic în piept aerul iodat și pentru
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
dar nu au fond, adică nu au miros, altfel spus rămîn seci și fără suflet. — Un trandafir există cu adevărat numai dacă degajă o aromă a lui. Parfumul este adevărata semnătură a unui trandafir, nu forma. Doamna Bordaz mă privi îndelung, și pentru prima dată de cînd locuiam în acel imobil mi-am dat seama că din ființa ei emana și ceva uman, nu doar statutul de proprietară al mai multor apartamente, inclusiv al celui în care locuiam și eu. Ciudat
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
unei înlumiri secularizante care este tot atât de periculoasă ca și o monahizare separatistă și elitară. Primejdia identificării absolute cu laicatul, în măsura în care au fost ignorate acele elemente caracteristice care îi situează pe consacrați pe «pământul de mijloc», elemente despre care am vorbit îndelung, nu a atins doar ambientele de viață consacrată mai robuste, ci și mănăstirile, creând astfel un soi de ruptură între fidelitatea muzeală, în care nimic nu pare să se fi schimbat - chiar dacă în realitate lucrurile nu stau întocmai așa - și
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
se simți Biserică și de a se percepe consacrați. Fratele Charles reprezintă pentru istoria Bisericii un punct de ne-întoarcere, a cărui profeție a aterizat în deșertul Sahara precum un «bob de grâu» (In 12,24). Acea sămânță a putrezit îndelung până ce a adus rod în acei ucenici și ucenice pe care nu i-a avut în timpul vieții și i-au fost dați după moarte, cu un secol în urmă. Într-un anumit sens, viața fratelui Charles a clătinat toate structurile
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
110 111 112 115 115 118 118 118 119 120 120 121 125 129 137 141 CLUBUL DE CARTE INSTITUTUL EUROPEAN Stimate Cititor, Institutul European Iași vine în sprijinul dumneavoastră ajutîndu-vă să economisiți timp și bani. Titlurile dorite unele căutate îndelung prin librarii pot fi comandate acum direct de la Editură! Consultați oferta! Completați apoi talonul de comandă (carte poștală) din subsolul paginii. Nu uitați să înscrieți, cu atenție, titlul și numărul de exemplare solicitate. Plata se va face ramburs (la primirea
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
plutind în aer ca pe o navă. Sufletul lui Felix se umplu de o liniște sfântă, de un sentiment de totală desfacere de pământ. În această navigație aeriană luase însă și pe Otilia. Fata contempla alături cerul și, fiindcă tăcea îndelung, Felix crezu că adormise. Deodată, căutîndu-i mâna, Otilia zise: - Ce-ai zice dacă am cădea deodată în cer? Nu ne-ammai opri. Felix înțelese punctul de vedere al Otiliei. Cum ședeau pe spate, aveau senzația că sunt aplecați spre concavitatea cerului
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
domnule Titi, îl aviză Ana, eu sunt tânără, vreau să petrec cât mai am vreme. Dacă nu vrei să ieși nicăieri, stai acasă. Eu una nu pot. Titi se împăca numai cu Sohațchi, cu care, când era bine dispus, vorbea îndelung despre colegii de la liceu și de la bellearte. Stănică venea des, râdea și se zbenguia cu Ana, fără să se mai sinchisească de Titi. Într-o zi râseră în odaia alăturată, băură, după toate aparențele și mâncară ceva, și abia târziu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vine la o "fată faină" ca să asculte astfel de confesiuni. Ești simpatic, îți repet. Nu vreau să te seduc în paguba dragostei dumitale. Stimez pe Otilia numai prin felul cum îmi vorbești despre ea. - Îți mulțumesc, zise Felix sărutîndu-i mâna îndelung. - Însă poți fi credincios unei femei, chiar făcîndu-i mici infidelități cu o alta. E un fel de a o prețui prin comparație. Ți-am spus, sunt o fată cuminte până la un punct, dar nu sunt o sfântă. A păcătui cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fată fără suflet, în orice caz, Otilia asta! se gândi el. Pleacă de atâta vreme de acasă și nu scrie un rând lui moș Costache, pe care spune că-l iubește." Felix luă o fotografie a Otiliei și o privi îndelung. Ciudat, ochii limpezi ai fetei dezmințeau proastele lui opinii. Cine știe dacă nu erau și alte motive la mijloc în această familie ciudată, pe care n-o cunoștea îndeajuns?! Moș Costache nu se purtase în așa chip încît să merite
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și, în genere, ținuta ei era mai sigură. În vorba și gesticulația ei se citeau o stăpânire deplină, o maturitate enigmatică. Cu toată exuberanța fetei, Felix se simțea inferior. În ochii Otiliei mocneau judecăți despre viață și despre el, hotărâri îndelung meditate, ironii. Asupra unei astfel de fete, nu putea avea nici un fel de autoritate, seriozitatea ei îl paraliza. Oricât compararea i se părea jignitoare, se gândea la Georgeta. Aceea părea și ea emancipată, liberă în mișcări, protectoare și avea și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
În loc să răspundă, Stănică se-ntoarse spre Pascalopol și zise: - Domnule, ce toamnă superbă, altădată pe vremea astaningea. Totul se schimbă, până și clima! Dar moșierul făcu un semn de adio, cu bastonul, și ieși pe ușă. În trăsură, Pascalopol medită îndelung, cu bărbia rezemată în mânerul de argint al bastonului, care înfățișa capul unui ogar. Purtarea bătrânului era ca întotdeauna generoasă, sentimentală, însă plină de întortochieri avarițioase, în latura materială. Se putea foarte bine întîmpla ca Costache să moară înainte de a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu demnitate. Numai popa Țuică își dădu în petic: - Trupul îl ia pământul și sufletul îl ia tartorul! - Cuvioase! îi reproșă părintele. - Domnul! închină paharul popa Țuică, neînțelegînd. După oarecare codire, popa Țuică întrebă pe Pascalopol, pe care-l contemplase îndelung: - Tăiculiță, dumneata ești doftor? - Nu, părinte. De ce? - Credeam că ești doftor, fiule, să te-ntreb ce să fac eu cu reumatismele astea care nu mă mai lasă. - Salicilat, fu de părere moșierul, și băi de pucioasă. - Oare? se miră bătrânul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
avea treabă. Bale de voluptate curgeau de pe limba sa de scârbavnic și, insinuîndu-se pe la colțurile buzelor, se preschimbau ba în sirop de fistic, ba în firimitură de baclava, fiindcă poseda tînguitură dulceagă, turbatul. De altfel, fără a se lăsa prea îndelung îmboldite, pe terasele blocurilor din cartierele deocheate Pantelimon și Colentina, pe deasupra cărora se promenada, nu mai pridideau să se ivească, la intuiție, țațe felurite, gătite ba în papuc cu talpa moale și capișonul de pluș, ba în rochițe de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dușman. Bătători cu talpa bulgării pământului răvășit și scuipă peste ei. Dintr-un buzunăraș cu clapetă, decupat de-a dreptul în pielea-i rozalie de sub coaste, trase afară un ciob de oglindă și, cu gesturi îndemînatece și lingușite, se ferchezui îndelung într-însul, țuguindu-și buzele ori zvâcnind din șezut de fiecare dată când încerca să prindă din urmă mișcarea unui dans prea dogorâtor, dichisindu-și cu degetele înmuiate în capsula unui flaconaș vrăfuit cu ceară și esență de smac, marginile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]