5,478 matches
-
melci, fragi și căpșuni Iar atunci când e căldură Intri-n pădure la răcoare, Stai la tulpină, jos, sub arbor Și vezi un iepure țâșnind Și te întrebi, cum a trăit Aicea, singur în pădure, Și, el să plece, nu se-ndură. Și din pădure strângi tu vreascuri, Nuielele ce cad uscate, Le strângi, și tu le faci un braț; Le duci acasă și faci foc, Copiii se strâng și fac joc În casă nu intră de loc, Se strâng totuși pe lângă
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
pe care l-a dat atunci când a fost greu. Iată în câteva cuvinte ce a însemnat pentru mine cuvântul mamă. Pe mama am cunoscut-o mai bine, deoarece ea a fost cea care a ținut loc și de tată, a îndurat toate greutățile impuse de creștere și educarea celor trei copii, care de multe ori erau dați exemple în modul de comportare și respect. Mama a fost o femeie simplă cu un dezvoltat simț al realității, nu se entuziasma și nu
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
de gospodină. Sunt foarte multe de spus despre munca ce o făcea mama. În anul 1961, la vârsta doar de 57 de ani, a plecat dintre noi, datorită în cea mai mare parte, marilor supărări ce le-a avut de îndurat, eforturilor depuse și greutăților cu care s-au confruntat. Unele din ele au fost arătate, dar și altele. Voi reaminti : moartea tatei, cumplita secetă din anii 1945 - 1947, instituirea sistemului de cote obligatorii din anii 1947 - 1960, cooperativizarea forțată a
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
parte, cu Valentin Teodosiu în rolul unui pește cu apucături de fiară (chiar face : Grrr ! ), călărit de trei fete deodată. Sînt cinci ani de cînd mi-am jurat să nu mai spun nu nici unui film romînesc și în timpul ăsta am îndurat și am învățat multe, dar iată că mai apare din cînd în cînd cîte o monstruozitate în fața căreia mă simt din nou laic ă vărgil. Dilema Veche, mai 2006 Umorul neaoș Păcală se întoarce (Romînia, 2006), de Geo Saizescu Doamnelor
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
-ul lui Craig nu are nimic lubric sau ludic în el. Bond-ul lui Craig e un Terminator cu limite unul care simte durere și suspansul din Casino Royale era construit pe întrebarea : care sînt limitele lui ? Cît poate să îndure ? Această aplicație sado masochistă era ceva nou în filmele cu Bond, dar ea venea direct din cartea Casino Royale, publicată în 1953 : primul roman al lui Ian Fleming, deci actul de naștere al lui 007. După o oră de globe-trotting
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
15 Un exemplu de Revoluție Ecologică este ceea ce s-a petrecut în Mexic (1994): Triburile indigene din statul Chiapas, în partea de sud-est a Mexicului au adoptat un punct de vedere total diferit (de acordul NAFTA din ianuarie 1994). Ei înduraseră de generații «avantaje» economice similare, de fiecare dată pierzând o parte mai mare a pământurilor lor și trezindu-se cu posibilități tot mai scăzute de a și câștiga existența. Analistul politic mexican Gustavo Esteva a numit rebeliunea Chiapas «prima revoluție
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
se ivească și un Mesia. Acesta ar putea fi domnul Tudor, Mesia, salvatorul neamului, Corneliu Vadim Tudor. (Pentru mulți români, Mesia a venit). Privindu-l, nu pot să nu mă gândesc, cu tristețe îngrozită, la cât de mare e umilirea îndurată de acest popor sub actuala putere, dacă 17% au ajuns să-și pună ultima speranță în acest urangutan liric. Din cele 17 procente, doar 4-5 îi semănă lui C.V. Tudor. Sunt acei 4-5% care l-au votat în ’92 și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
orice preț față de statul comunist, față de sistem și valorile acestuia, ba chiar în multe cazuri supunerea în toate față de ei înșiși, deveniți în timp un gen de dictatori, unul mai mare ca altul. Experiențele noastre de-a lungul veacurilor, suferințele îndurate sub mai multe stăpâniri au erodat adânc sufletul românesc, cuprins de resemnare. Mentalitatea de sclav s-a răspândit în rândul populației și rareori ne-am solidarizat și am preferat moartea decât viața în robie. Numai când n-am mai putut
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ca lupii într-o turmă de oi, de s-au aședzat la iernatic pin sate, pe oameni, din Prut până în Nistru și mai sus, pănă în apa Jijiei, nemărui nefiindu nice o milă de săraca de țară... Cum s-au îndurat a da țara în pradă, fără nice o nevoie! Numai pentru frica ce blăstămățască și chivernisala lui au socotit, de au iernat tătarîi în țară până-n primăvară!” . Dar tătarii nu au fost singurii năvălitori, căci prea adeseori prădau aici și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
aceea mi-e frică... de ea. Am superstiția că dacă mă voi apucă să scriu sistematic poezie voi muri. Am un volum de poezii scrise în urmă cu câțiva ani (de fapt, vreo două sau trei) pe care nu mă îndur să le public! A.B.Pentru cei ce nu vă cunosc îndeajuns de bine, va propun să ne întoarcem puțin în timp: ați debutat publicistic cu eseul Poezia lui Mihail Celarianu (1967) în Suplimentul pentru literatură. Ați colaborat cu eseuri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
act vital periculos, cu dese accelerări ale pulsului și respirației, care, pe cât de bine fac daimonului meu, fatalmente, tot pe atât mă seduc cu o lume secundară mai pură; evident, o altă patrie, dincolo de reale, unde s-ar zice că îndur un surghiun "de plăcere". Dar nu e deloc așa, fiindcă și aici trebuie urmate anumite reguli, păstrată cu chibzuință măsură semnificațiilor și sensurilor lizibile, alungate Eriniile cu chip de vampe moderne ce doresc să răzbune infernul părăsit al vieții pedestre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Alexandru Piru, Adrian Marino, Paul Cornea, Zoe Dumitrescu Bușulenga, Ion Sofia Manolescu, Eugen Barbu, Marin Preda și alții. Ordinea în care i-am citat este întâmplătoare. Scriitorii de care vorbesc s-au născut imediat după primul război mondial și au îndurat visceral privațiunile celui de al doilea. Unii au fost pe front, alții în lagăre și închisori, alții n-au fost decât prizonierii propriei lor conștiințe, condamnată la tăcere. Aproape toți au debutat în timpul sau puțin înaintea războiului și au continuat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Andrei Șaguna etc. nau fost „amăgiți” de habsburgi, cum susțin ungurii, dimpotrivă, sau ridicat la luptă, în condiții de inferioritate ca pregătire militară și înzestrare cu arme și muniție, în primul rând pentru recunoașterea naționalității. Când n-au mai putut îndura silniciile ungurești, s-au adunat din nou la Blaj, între 25-28 septembrie 1848 și au hotărât organizarea lor ostășească, după care au trecut la dezarmarea gărzilor secuiești și la preluarea administrației Transilvaniei. Cu toate că Dieta maghiară votase desființarea iobăgiei, nobilii maghiari
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
lipsiți de „națio” (de nobilime, dar și de origine nobilă!). După acea țară, în care românii erau slugi, lipsiți de cele mai elementare drepturi, plânge Marko Bela. Nu se mai știe și nu se mai vorbește despre suferințele de neînchipuit îndurate de românii din Transilvania din partea celor trei națiuni: deposedarea de pământul obținut prin defrișare, curățare și pregătire pentru arat și semănat, obligația de a munci pe moșia nobililor a capului familiei, a soției și copiilor trecuți de 18 ani, aplicarea
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
în fața primăriei. Am o mărturie scrisă de la el, despre ce a însemnat stăpânirea ungurească asupra românilor din Ardealul cedat. Mai trăiește în Vama doamna Cozmațchi, care avea 16 ani când ungurii au ocupat Ardealul de nord-vest. Își amintește de suferințele îndurate de românii rămași sub stăpânirea ungurească. Chiar ați uitat toți ce-au făcut secuio-maghiarii în martie 1990? L-ați uitat pe Cofariu, bătut bestial de unguri? Culmea mistificării. Ca să apară ca victime ale românilor șovini, au avut grijă să umple
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
țărănistă", reprezentând un partid despre care aveam suficiente informații, întrucât mai mulți colegi din minister își declaraseră nu numai simpatia, ci chiar apartenența la fostul PNȚ, proclamându-se continuatori ai binecunoscutului patriot Iuliu Maniu. Liderul de necontestat al țărăniștilor, care îndurase chinurile opresiunii comuniste, în ani mulți și grei de închisoare în vestitele și rău famatele temnițe ale orânduirii comuniste, se numea Corneliu Coposu. El era un Om modest, care a apărut în public mult mai târziu, dovedindu-se o personalitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
numea Corneliu Coposu. El era un Om modest, care a apărut în public mult mai târziu, dovedindu-se o personalitate demnă, un politician cu viziune ferm anticomunistă, dar și cu o capacitate remarcabilă de înțelegere a intereselor poporului român, după ce îndurase secătuirea țării de trei dictaturi consecutive, de tragediile celui de al doilea război mondial și de aproape o jumătate de secol de orânduire comunistă, acompaniată de dominația lacomă și perfidă a puterii sovietice. În acele zile din perioada încercărilor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
dădea sfaturi de tip directivă, precum: "[...] voi trebuie să vă eliberați de concepțiile comuniste [...], de obediența păguboasă față de niște oarecare activiști și să faceți ce trebuie, după exemplul nostru, al americanilor [...]", G. Brief interveni brusc: Nu, Dumi, noi nu am îndurat vicisitudinile cu care ei, cei rămași în România, s-au confruntat. Ei trebuie să decidă soarta lor și a țării, fără indicațiile noastre. Noi, ca foști cetățeni ai României, avem obligația să-i ajutăm, să le dăm sfaturi numai la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
de-a face cu oamenii ăștia, pe urmă n-o să te mai poți debarasa de ei. N-ai nevoie de bumbacul lor mercerizat." "Stai liniștită, mamă, n-o să mă duc." " Foarte bine, dar ai inima să mă abandonezi aici, unde îndur bruftuieli și zeflemele, de dimineața până seara, și sunt lăsată să mor de foame?" Regretă imediat ce a spus. E rușinos să te joci astfel cu sentimentele copiilor. Și iarăși aude o voce extra-campină, fără legătură cu realitatea: "Vorbește-i, trebuie
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
flecărind cu bătrâna doamnă, Joseph privește cu invidie spre rezerva ei și face să sclipească în umbră lama unui cuțit. În cazul unei agresiuni, nici măcar n-ar putea alerta echipa de noapte. Perfect, mai bine să crape decât să mai îndure tortura sacilor cu nisip! Dimineața, nu mai există nici manșete prea strâmte, nici saci cu nisip, dar încheieturile îi sunt legate de pat, înroșite și pline de zgârieturi, atât de tare s-a zbătut ca să se elibereze. Protestele ei nu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ridică din umeri: era evident, nu? Învățătorul îi șopti la ureche locotenentului: "A fost unul dintre ăștia... Îl făcusem albie de porci pentru că puștiul lui nu vine la școală, deși i-am cumpărat pantofi, și poftim!" Comisarul se resemnă să îndure reproșurile soției lui, de obicei însoțite de o ploaie de crătiți, decât să piardă petrecerea de la șeful de gară. "O să-i explic", oftă el. Liniștește-te, de data asta ai martori demni de încredere, nu ca data trecută, un pescar
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
o aură de speranță și a fost mai ușor de dus. Blitzkrieg-ul nu putea să țină prea mult, presupunea Dorina M., sau, atunci, i-ar fi zis altfel. Împleteau conștiincioase ciorapi de lână pentru soldații români, care nu trebuiau să îndure teribilele geruri rusești, și strecurau, în fiecare pereche, un petic de hârtie cu numele lor și urări de viață, sănătate și întoarcere grabnică în țară. Nu era interzis să speri că o pereche de ciorapi îi va reveni locotenentului Filip
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
șeful de gară izbuti să-l convingă pe funcționarul însărcinat cu coletele să nu refuze acest pachet ceva mai special când va sosi clipa. În ziua plecării, Nel îi puse o lesă, ofensă pe care până atunci Hector n-o îndurase, dar se resemnă cu condiția ca fetița să rămână cu el. Călătoriră împreună, în vagonul poștal, iar Caterina, singură, într-un compartiment de pasageri. Vreme de câțiva ani, până în 1944, când familia a fugit din fața ofensivei rusești, Nel și Hector
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ceasurilor de lumină, fusese confiscată și transformată în casă de odihnă. Proprietăreasa se refugiase, cu Motea, la sora ei din Chișinău. La intrarea trupelor române în Basarabia, fuseseră închise în marele gheto înființat în acest oraș, unde muriseră înainte de a îndura un alt calvar: deportarea în Transnistria. Motea, care nu vrusese să se despartă de cele două surori, le-a împărtășit soarta, ea, care nu era evreică. Grigore nu avea intenția să se întoarcă în Basarabia, aștepta să vadă și, de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cu care vom rămâne în amintire pentru toată viața. Eram iubiți de două bune prietene, care nu ne lăsau să dormim noaptea, ne furaseră somnul, foamea, gustul la mâncare, însăși liniștea vieții. Au fost suferințe mari, chiar dacă nu fizic, ce înduram noi erau dureri sufletești, care nu puteau fi măsurate cu vreun aparat sau vindecate cu medicamente. Ascult cu nostalgie cântecul lui Ion Dolănescu "Mă trimitea tata pe mine, să păzesc struguri-n vie cu Măria lui Ilie", probabil, așa-i
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]