3,818 matches
-
cu brațele desfăcute - niște dâre a căror lungime nu putea fi depășită. Eu, în pantofii mei cu tălpi de cauciuc, stăteam deoparte, rezemat de un tei și priveam la băieții care se dădeau pe gheață cu gurile căscate, cu fularele înfășurate în jurul gâtului. Cei mai vajnici și mai puternici răcneau ca să li se elibereze pârtia; țâșneau ca din pușcă, ținând genunchii ușor îndoiți, peste suprafața strălucitoare și stârneau admirația colegilor când la capătul limbii de gheață se împiedicau și, chiar dacă uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
răsucind cheia aproape fără zgomot. Pentru o clipă rămâneam locului, orbit de răsfrângerea luminii din fereastra de vizavi și de la ușa dinspre grădină; mă respingea și mirosul umed și rece lăsat de fumul chiștoacelor. Simțeam femeia lângă mine, corpul acela înfășurat în stofa imprimată cu flori mari, simțeam o așteptare, pe care eu - fiul unui proprietar de fabrică - ar fi trebuit s-o îndeplinesc ca locțiitor, o așteptare care avea fără îndoială de-a face cu dotarea acestei odăi de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de pe un sarcofag, care păreau puse aici ca niște „hieroglife“ pentru sentimentele mele, care deveniseră de la o vreme chiar și pentru mine un fel de talmeș-balmeș asemănător cu obiectele astea înșirate pe podeaua muzeului. Dorul după țări străine, unde femei înfășurate în văluri implorau ajutor, unde pe unul îl scuturau frigurile malariei, unde erai îngrijit de mâini blânde, un explorator în fața palmierilor și piramidelor în cercul de abur al zeilor preamăriți, morminte și învățați, plin de admirație pentru domnul Champollion, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
exact ceea ce se întâmplă „acum acolo“. În acest moment suntem, datorită aparatului, în Anglia, iar oamenii pe care aveam să-i vedem vedeau și ei în același timp, în altă țară, același joc. Își deschiseseră umbrelele, își puseseră pălării, își înfășuraseră fularele în jurul gâtului, în timp ce afară domnea o atmosferă cețoasă de zi de sâmbătă, uscată și nu foarte rece - și această simultaneitate mi se păru imposibil de înțeles. Dar treptat, imaginea din aparat, salonul, cum se numea acum camera de duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mult crește grămada de deșeuri. Zece milioane de oameni aveau să populeze în numai trei decenii țara noastră, de trei ori mai mult decât azi, și ei toți nu mai aveau să ridice pungile de pe jos, nu mai aveau să înfășoare șireturile și să le păstreze. Fiecare rupe chiar și azi învelișul de staniol de pe ciocolată, aruncă o foaie de celofan mototolită pe trotuar sau în rigolă, lasă să-i cadă mucul țigării oriunde s-ar afla, chiar și cojile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
eu, că eu... El se aplecă spre mine și-mi puse un deget pe buze. Delirezi, iubita mea. Cred că e timpul să te duci sus și să mai iei din poțiunile tale, să te culcușești în fotoliu în fața ferestrei, înfășurată într-o pătură și să te uiți cum apune soarele. Iar eu o să stau lângă tine. Era exact cum visasem, la 16 ani, la 26 de ani, la 36 de ani. Dacă ar fi apărut chiar atunci un cvartet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
facă plăcere, Moș Avram cu cele zece degete chircite de podagră, scutura tulpina strâmbă a părului din care curgea o ploaie de pere mărunte și dulci de culoarea chihlimbarului. Îl țiu bine minte, cu cămașa lungă peste izmene, cu picioarele înfășurate în obiele și vârâte în opinci negre și rupte. Avea chipul pământiu, neras cu săptămânile, cu barba albă, țepoasă, fruntea ciupită de vărsat, sprâncenele cărunte și groase, mustățile stufoase și ochii cenușii, încruntați de lăuntrică suferință, în care se iveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
somnolență, nu știam niciodată unde mă aflu. Înțelegeam numai că stau în prima linie. De aceea, mă simțeam cu totul nefolositor, dezorientat, cuprins de panică. Eram trist ca ropotul de ploaie, căzut mărunt pe foile de cort în care mă înfășuram noaptea, întins pe vreo movilă umedă, la marginea băltoacelor. De departe, răzbi până la noi tusea bătrânească a obuzelor țâșnite din țevi nevăzute. Văitându-se și gâlgâind, ghiulelele cădeau peste noi - în plin. Moartea ne strângea pe toți laolaltă sub aripa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
frunții teșite. În dimineața aceea fermecătoare de toamnă târzie, se auzeau din vale, tot mai aproape, țăcănitul mitralierelor, comenzi răgușite și scurte, înjurături și vaiete. Iar peste toate, o goarnă, vibrând limpede și puternic, cu ecourile repetate până peste culmile înfășurate în aburi gălbui, pe celălalt versant al muntelui de pe care noi ne retrăgeam, fără să uităm burdufele cu brânză, dezgropate din ascunzătorile ciobanilor goniți din zona de foc. Avioanele cu cruci negre pe aripi, ne dădeau târcoale și obuze miorlăitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Sunt unsprezece în bordel și tocmai pe mine m-ai găsit, să-mi mănânci zilele. Patul din odaia învecinată scârțâi ca un semn de suspensie între frazele ei. - De când te cunosc, mișună păduchii în sufletul meu pe care îl simt înfășurat în zdrențe murdare, făcu domnișoara, patetic. Patul pensionarei de alături trosni de două ori și urechea mea atentă desprinse tusea ei bruscă, provenită dintr-o înecăciune cu scuipat. - Trimite-ți ordonanța, să mă întind cu ea în fața ta și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de pe care papagalul cenușiu, cu lunete albe și coada colorată roșu cardinal, trăgea din când în când cu pliscul planeta vreunei servitoare. Mi-aduc aminte de apariția ei, în zilele de toamnă, pe ulițele liniștite, cu un plod pe spinare, înfășurat în cârpe, și cu o armonică uriașă cu care își însoțea cântecul nostalgic, tărăgănat și puțin nazal. Găseam în vocea Biancăi, același timbru. Când i-am luat căpșorul între mâini, buzele ei mici și uscate au primit strânse, ușoara mușcătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cățărat până la geamlâncul de deasupra ușii, ca să intru în camera ei. Abia atunci Albertina îmi deschise. Pătrunsei în bezna odăiței, fără să înțeleg, și fără să caut motivul absurdelor mele pretenții, când m-am izbit de Vladimir. Stătea în mijlocul încăperii înfășurat în cuvertura de pluș. Într-o clipă de nebunie încercase să se ascundă astfel, protejat de întuneric. Dar cum între degete, statuia, până atunci rigidă, începu să se miște, și Vladimir Beral azvârli hohotind cuvertura și fugi prin ușa rămasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
încăperea în care dormeau înghesuite șapte ființe. Moșul Isidor călca un pantalon pe dungă. Amețit de mangalul nu destul de încins, se legase cu un ștergar în jurul frunții. Mirosul specific de atelier de croitorie, de stofă încinsă cu fierul supraîncălzit, mă înfășura într-o toropeală ciudată. Și atunci m-am revăzut într-o clipită, iar copilul de cinci ani, înlemnit în fața unei case din mahalaua Iașului, de niște țipete înfricoșătoare ce veneau prin ușa larg deschisă. Un spectacol de neuitat se desfășura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și halucinate, înnebunite de durere, se luptau cu un cioclu pe o raclă de copil. Cu mâinile înfipte în șipci, trăgeau cu toții micul coșciug, care se legăna încolo și încoace, până ce, deodată, fundul se desprinse și un cadavru de copil înfășurat în pânză albă, ca un pachet lunguieț, căzu pe dușumea cu zgomot. Întâmplarea aceasta, uitată de mult, îmi veni fulgerător în minte în timp ce priveam lupta înverșunată a celor doi copii pentru mașina de cusut, pe care totuși, adevăratul domn de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în inima codrului nu departe de un hoit de cal, pus acolo de momeală pentru fiarele înfometate. Comandantul batalionului poruncise să i se facă un adăpost de scânduri, între doi copaci. Își trecu prin ferestruică țeava puștii, așteptând apropierea lupilor înfășurat în blănuri. O vulpe se strecurase sub pântecul umflat al hoitului. Maiorul o așteptă să iasă, cu degetul pe trăgaci, până când, vulpea sătulă dar și destul de șireată, ca să simtă pericolul, o zbughi în zigzaguri, vânturând cu coada zăpada din urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a întâmplat mai nimic, mai ales că înaintam numai cu greu. Caporalul zăcea întins. Obrazul lui mai adineaori rozaliu, fiindcă de cele mai multe ori era proaspăt bărbierit, începea să se înverzească ușor, lăsând să se întrevadă țepi de barbă. Picioarele legate, înfășurate-n bandaje. Astfel zăcea el pe unul din priciuri, era conștient și mă privea, fără să-și miște capul, numai cu coada ochiului. Încerca să alcătuiască cuvinte, devenea tot mai clar, m-a rugat cu glas încă tărăgănat să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cale întruchipată de bătrân ce semăna cu imaginea artistului transmisă din vremurile filmului mut. Ca și mie, răsuflarea îi ieșea din gură în aburi albi. Abia cu aproape doi ani mai târziu am aflat mai multe: cel din fața mea, bătrânul înfășurat într-o pelerină neagră, mascat de un fular lung, negru și umbrit, de borurile largi ale unei pălării de artist, din fetru negru, ar fi putut avea pe la cincizeci și cinci de ani, se numea Enseling și se considera profesor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
adevărat ca amândouă discipolele în ale dansului sufereau din cauza tropăiturilor îndelung repetate, dar erau nerăbdătoare să apară pe scenă. O dată, Ulli și cu mine am văzut într-un parc siluete izolate îmbrăcate ciudat. Cu berete de mătase pe cap și înfășurate în niște pelerine negre, dirijau, ca niște apostoli întârziați ai lui Wagner, orchestre nevăzute și păreau să aibă în acest timp un numeros public în spate. Unora le era de ajutor partitura desfăcută pe portative, alții aveau totul în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
au forțat-o, bulucindu-se cu pistolul În mână În șandrama. Bradford s-a predat la fix. A ridicat brațele, dar n-a aruncat bastonul Împletit, nici nu și-a scos pălăria. Fără să mai piardă vreun minut, l-au Înfășurat Într-un cearșaf adus ex profeso și l-au dus pe sus cu ei, plângând și zbătându-se. Le-a atras atenția greutatea lui insignifiantă. Când procurorul, doctorul Codovilla, l-a acuzat de abuz de Încredere și atentat la pudoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În viață, replică Beth, calmă În fața furiei lui Barnes. Da, dar nu era vie și ieșind din habitat ați riscat În mod inutil viețile a doi membri civili ai expediției. Norman interveni: — Ideea a fost a mea, Hal. Era Încă Înfășurat În pături, dar după băuturile calde Îngurgitate și după ce se odihnise se simțea mai bine. Iar tu, făcu Barnes, tu să mulțumești cerului că mai trăiești. — Așa am să fac, dar nu-mi dau seama ce s-a Întâmplat. — Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
peretele camerei. Animalul era incredibil de puternic. — Ieșiți, toată lumea afară, Îndepărtați-vă de metal, strigă Fletcher. Ted se cățăra, Îndepărtându-se de trapă și de brațul șerpuitor și aproape că ajunsese la ușă, când brațul se balansă Înapoi și se Înfășură În jurul lui, acoperindu-i aproape În Întregime corpul. Ted gemu, Încercând să scape din strânsoare. Ochii i se măriseră de groază. Norman alergă Înainte, dar Harry Îl opri. — Lasă-l. Nu-l mai poți ajuta cu nimic acum! Ted era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Într-o clipă vor ajunge la el. Apucă o saltea de pe una din cușete, ținând-o ca pe o pavăză firavă. Cele două tentacule se unduiau haotic În jurul său. Îl evită pe primul. Și deodată, vâjâind, al doilea tentacul se Înfășură În jurul său, prinzându-l, cu saltea cu tot, Într-o menghină grețoasă și rece. Simți o strângere lentă, Înnebunitoare, zecile de ventuze pătrunzându-i În piele. Gemu Îngrozit. Al doilea tentacul reveni ca să se alăture primului. Era prins ca Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
prindere se debloca doar dacă trăgeai harponul lateral, nu Înspre tine. Procedând astfel, eliberă una din arme. Se Întoarse, dar tentaculul Îl trânti la podea. Se răsuci pe spate și văzu palma uriașă, plină de ventuze a tentaculului, care Îi Înfășură casca. Totul se Întunecă În jur, iar apoi trase. Simți o durere teribilă În piept și abdomen. Preț de o clipă se gândi cu groază că se Împușcase singur. Apoi, Își dădu seama ușurat că nu fusese decât șocul: pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
umăr. — Poți să te ridici, Norman, spuse ea. Sări În picioare și vomită imediat. 07.00 ORE Pe Norman Îl durea capul Îngrozitor. Asta Îl făcea să recepționeze neplăcut de puternic luminile din Încăpere. Și Îi era frig. Beth Îl Înfășurase În niște pături și Îl mutase lângă Încălzitorul cel mare din Cilindrul D, atât de aproape Încât auzea destul de tare zumzetul elementelor electrice, dar tot Îi era frig. Se uita acum la ea cum Îi bandaja genunchiul rănit. — Cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Ce anume? — Apariția mesajelor pe ecran. Și această nouă manifestare care ne-a atacat. Beth Îi aruncă o privire neutră. — Tu ce crezi, Norman? — Că nu e de vină Harry. — Nu. Nu este. — Atunci, ce se Întâmplă? Norman se ridică, Înfășurându-se mai strâns În pături, Își Îndoi genunchiul bandajat: Îl durea, dar nu prea tare. Se apropie de hublou și se uită afară. În depărtare se Întrezărea șirul de lumini roșii ale explozibilelor interconectate de Beth. Nu putea pricepe de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]