10,960 matches
-
precritic” sau „dogmatic”. „Vasăzică oricât ar fi teoria cunoștinței o disciplină deosebită de metafizică, și oricât ar face parte ea din propedeutica metafizicii, nu este mai puțin adevărat că teoria cunoștinței, făcută ca introducere la metafizică, are cu totul altă înfățișare sau are, în punctele esențiale, o înfățișare deosebită de teoria cunoștinței, făcută dintr-un punct de vedere științific.”91 Pe scurt, pentru Nae Ionescu teoria cunoașterii nu era decât o legitimare a cunoașterii absolutului. Reflecțiile sale pe această temă erau
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
teoria cunoștinței o disciplină deosebită de metafizică, și oricât ar face parte ea din propedeutica metafizicii, nu este mai puțin adevărat că teoria cunoștinței, făcută ca introducere la metafizică, are cu totul altă înfățișare sau are, în punctele esențiale, o înfățișare deosebită de teoria cunoștinței, făcută dintr-un punct de vedere științific.”91 Pe scurt, pentru Nae Ionescu teoria cunoașterii nu era decât o legitimare a cunoașterii absolutului. Reflecțiile sale pe această temă erau conduse de țeluri diametral opuse celor pe
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
își amintește că definițiile realismului vorbeau de personaje „tipice” în împrejurări „tipice”. Întregul efort al lui Dashiell Hammett și Raymond Chandler ar putea fi, prin urmare, circumscris acestei subtile glisări terminologice: de la „tipic” la „plauzibil”. Nimic, firește, din comportamentul, din înfățișarea, din gândirea, din evoluția lui Marlowe nu lezează ideea de plauzibil. Chiar părțile misterioase, absente, necunoscute confirmă - și nu infirmă - lecția potențialității existente în fiecare din paginile lui Raymond Chandler. În ciuda nenumăratelor trimiteri la realitatea înconjurătoare, realismul propus de autor
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
interioară a personajelor, adică motivarea psihologică a comportamentului acestora. Dintre variatele metode de a construi armătura stilistică a personajului (de la „metoda subiectivă a pătrunderii în gândurile și emoțiile” acestuia, la „metoda obiectivă sau dramatică, ca pe o scenă, adică prin înfățișarea, comportamentul, vorbirea și acțiunea protagonistului”), Chandler preferă „istoria de caz”, născută din așa-numitul „stil documentar”. Nu e vorba de o ierarhizare anume a metodelor, ci de găsirea celei mai potrivite dintre ele. Or, e evident că într-o povestire
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de general. Instinctiv, detectivul presimte în irlandez un alter ego, o identitate secretă a propriei sale ființe. În virtutea acestei revelații, Marlowe știe dinainte cum gândește și cum acționează Carmen Sternwood: într-un fel misterios, el mai trăise cândva, sub altă înfățișare, aceleași întâmplări. Doar deznodământul e altul. Rămânând departe de „cercul răului”, de seria de crime născute din dorința surorii mai mari de a o proteja pe cea mică, Marlowe își imaginează că poate rămâne inocent. Se va murdări și el
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Chandler a pus în lumină o singură dimensiune a personajului: brutalitatea animalică născută dintr-o forță fizică herculeană. Iubirea pentru Velma e prezentată mai degrabă ca un tăvălug decât ca un sentiment uman. Marea problemă a personajului este că, în ciuda înfățișării fizice ieșite din comun, se furișează neobservat pe sub nasul polițiștilor californieni. Ca orice mare scriitor, atunci când ratează un personaj, Chandler îl ratează iremediabil. Și totuși, partitura alocată lui Moose Malloy este esențială pentru organizarea structurii romanului. El închide și deschide
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
lui Marlowe însuși suferă modificări substanțiale, prin comparație cu aparițiile sale anterioare. Nu e vorba doar de schimbările vizibile la nivel fizic („M-am pieptănat și m-am uitat la firele cărunte. Erau din ce în ce mai multe. Chipul de sub păr avea o înfățișare bolnăvicioasă. O față care nu mi-a plăcut deloc”), ci și de instalarea unei moliciuni pe care cititorul nu e pregătit s-o digere. Necazurile vin peste el fără să le caute, iar detectivul se mărginește să constate că a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
whisky și m-aș fi abandonat lungilor reverii despre cât de mișto e să fii la Hoolywood”), Marlowe cedează prostiei: urcă în mașină și-i face o vizită lui Eddie Mars. La Cypress Club nu s-a schimbat nimic, iar înfățișarea gangsterului cu maniere de gentleman e cea bine cunoscută. Același om cenușiu, cu păr cenușiu atrăgător, ochi cenușii, sprâncene bine conturate, cenușii. Costumul de flanel cu pieptar dublu era cenușiu, cămașa era cenușiu-deschis, iar cravata de un cenușiu mai închis
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
membrilor și institutelor Academiei, ci a tuturor intelectualilor români, ca și a celor care sunt interesați în gândirea novatoare românească” (Mihai Drăgănescu, Gânduri de început). În aprilie 2002 a apărut primul număr al noii serii, revista căpătând și o nouă înfățișare, „un format și o vestimentație mai apropiate de spiritul academic”. Totodată, se afirmă că revista „nu trebuie să publice numai ceea ce primește de la colaboratorii ei, trebuie să-și construiască o strategie și să propună, spre dezbatere, subiecte fierbinți ale vieții
ACADEMICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285148_a_286477]
-
se poate concretiza. Cât despre apărare, ea constituie ansamblul operațiilor a căror finalitate este să reducă, să suprime orice schimbare susceptibilă de a pune în pericol integritatea și constanța individului biopsihologic. Autorii citați mai precizează că apărarea ia adesea o înfățișare compulsională și că ea operează, fie doar și parțial, în mod inconștient. 2) Widlöcher (1971-1972) consideră că, în Vocabularul psihanalizei, formulările lui Laplanche și Pontalis rămân prea vagi. Definiția dată de ei dovedește, conform lui Widlöcher, că autorii nu au
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
defensivă tocmai ca activitate inconștientă. Aceasta pentru că identificarea nu este o simplă imitare, cum am putea crede dacă ne gândim la copilul ce se identifică în jocurile sale cu un erou de benzi desenate sau la adolescenta copiind prin vestimentație înfățișarea vedetei admirate. Printr-o mișcare de luare în posesie, identificarea realizează un fond comun care, după Widlöcher (1991), „este legat de o comuniune ce persistă în inconștient”. Într-adevăr, este vorba despre o acțiune care este rezultatul unor procese primare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Gazeta literară”, „Viața românească”, „Secolul 20”, „Steaua” ș.a.). Volumul Cântarea cântărilor (titlul e însoțit de precizarea: „Oratoriu profan pentru soliști, coruri și orchestră. I. Texte după pretextul Bibliei”), semnat Marcel Bresliska și tipărit în 1938, în regia autorului, sub o înfățișare de rafinament cert (foiță aurie pe copertă, hârtie excelentă, caractere tipografice elegante, tipar deosebit de îngrijit), conținând poemele care suscitaseră exclamația argheziană din 1934 („un mare poet, și un poet complect”, care „a pus piciorul în lumea cealaltă și calcă pământul
BRESLASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285879_a_287208]
-
au remarcat deseori „duioșia” naratorială, tendința vizibilă către selectarea unor aspecte considerate, în câmpul obișnuințelor cotidiene, „gingașe”. La consolidarea acestei reputații, pe baza căreia B.-V. și-a căpătat un renume deosebit în manualele școlare, a contribuit substanțial, între altele, înfățișarea unor aspecte miniaturale sau tratate în tehnica miniaturizării. Atitudinea fundamentală este antifilistinismul (Mișu Gerescu visează că se scufundă într-o mlaștină având buzunarele pline de aur). Însă această atitudine purcede din prețuirea unui „odinioară” patriarhal, în numele unei tihne călduțe. O
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
târzie îl întoarce pe autor la poezia erotică, uitată parcă după prima lui culegere. Puterile regeneratoare ale iubirii aduc o înseninare sensibilă a universului liric. Acesta își rafinează formele și își aprinde culorile până la incandescență. Lumea renaște miraculos, într-o înfățișare purificată și transparentă, ce amintește o mitică preexistență paradisiacă. Până și atracția amoroasă se spiritualizează, îndrăgostiții simțindu-se fericiți să adoarmă sub ninsori vegetale, asemenea amanților eminescieni. E însă o dragoste la apusul vieții (Vară de noiembrie) și, pe deasupra, silită
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
momente caracteristice e sugerat procesul de creștere a lui Ion Gabor, unul din oamenii născuți din frământările noilor vremuri, frate bun cu Lazăr Cernescu (...). Pentru zugrăvirea caracterului eroului principal, poetul a ales povestirea biografică (...). O realizare remarcabilă a poemului este înfățișarea concisă, în scene puține dar convingătoare a reprezentanților claselor exploatatoare. Pe cititor îl va urmări încă multă vreme după lectura poemului figura dezgustătoare și rece a «domnului» conte: Peste câmpuri în caleașcă trece Domnul conte ruginit și rece A poftit
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
date de partid (...). La capătul acestei discuții asupra personajelor romanului Pâine albă, am vrea să semnalăm autorului un pericol de care este pândit, acela de a se preocupa exclusiv de problemele de natură socială, care frământă personajele sale, în dauna înfățișării unei vieți interioare complexe, în care să găsim problemele intime specifice fiecărui individ (...). Romanul Pâine albă, fără a fi o întrupare perfectă a tot ceea ce poporul nostru muncitor așteaptă de la talentul lui Dumitru Mircea, este o încercare din cele mai
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în numărul proxim al Contemporanului 15, tot într-un editorial; revista dă și alte îndrumări secțiilor de creație ale breslei scriitorilor pentru depășirea formalismului și ineficienței în activitate: „Articolul redacțional apărut în Scânteia nr. 2648 cu titlul Pentru o puternică înfățișare a vieții în literatura noastră este un document de o deosebită însemnătate pentru dezvoltarea creației și criticii noastre literare, pentru orientarea scriitorilor și a criticilor noștri literari, spre însușirea consecventă a metodei realismului socialist. Articolul apărut în Scânteia este o
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
nu se ferească a zugrăvi procesul luptei dintre vechi și nou (...). Spiritul de partid al scriitorului se manifestă în atitudinea pe care o ia față de ceea ce e nou în viață (...). Spiritul de partid se manifestă în același timp prin justa înfățișare a primejdiei pe care o reprezintă vechiul, scriitorul educând masele în spiritul vigilenței revoluționare. Înțelegerea problemei tipicului în lumina Raportului (...), are o importanță vitală. De aceea discutarea acestei probleme, în coloanele ziarelor și ale revistelor va ajuta pe scriitori și
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
știe adesea destul de limpede că generalul trebuie exprimat printr-un personaj extrem de individualizat. Să luăm un exemplu: Primarul din Revizorul lui Gogol e semnificativ pentru o anumită categorie socială. Totuși el are toate nuanțele psihologice, toate particularitățile de caracter, de înfățișare și de costum ale unor inși anumiți (...). Se vede din aceste câteva observații importanța extraordinară a individualizării, a contopirii ideii generale cu un om sau cu o situație strict individuală, ce uneori poate fi chiar rară, mai greu întâlnită (...).Am
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
a oamenilor care s-au descătușat din lanțurile exploatării și și-au dezdoit spinarea, muncind cu fruntea sus și cu bucurie pentru sine, pentru patrie. Un merit esențial al celei de a doua ediții a romanului Drum fără pulbere este înfățișarea într-o lumină justă și cu deosebită forță artistică a rolului tovarășului Gheorghe Gheorghiu-Dej în construirea canalului. Îndrăzneala de concepție a partidului - marele constructor, caracterul departe văzător al acțiunilor pe care le inițiază, scopurile mărețe la realizarea cărora cheamă poporul
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
este una dintre cele mai bine individualizate figuri ale nuvelei. Menținându-l necontenit în câmpul atenției cititorului, ca pe acela care e principalul susținător al exploatatorilor din sat, autorul i-a făcut un portret fizic și moral minuțios. Sub o înfățișare greoaie și brutală se ascunde o fire despotică și de o ambiție fără margini. Prunoiu este în stare de orice pentru a rămâne «cel mai tare om din comună» (...). Nici Ion Niculae nu e definit mai mulțumitor, ceea ce era de
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în această perioadă naturalismul nu mai poate fi găsit în manifestările lui vizibile: interesul pentru instinct, pentru irațional. Naturalismul cu care mulți dintre scriitori au avut de dat înainte de 23 august o luptă grea, atacă acum, sub alte veșminte și înfățișări, părțile realiste din creația lor. De aceea multe opere din perioada respectivă au o înfățișare complexă, greu de apreciat din primul moment. Astfel, la început, critica literară a etichetat nuvela Ana Roșculeț drept «exemplară pentru ceilalți scriitori», «o biruință de
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
instinct, pentru irațional. Naturalismul cu care mulți dintre scriitori au avut de dat înainte de 23 august o luptă grea, atacă acum, sub alte veșminte și înfățișări, părțile realiste din creația lor. De aceea multe opere din perioada respectivă au o înfățișare complexă, greu de apreciat din primul moment. Astfel, la început, critica literară a etichetat nuvela Ana Roșculeț drept «exemplară pentru ceilalți scriitori», «o biruință de seamă a literaturii noastre» etc. Iar apoi, presa a calificat aceeași nuvelă drept o manifestare
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cântată pe coarde variate, în amplul poem Grădinarul. Istorisind vizita pe care o face în grădina unui vestit miciurinist din Cluj, poetul cântă natura din perspectiva omului care o stăpânește și o transformă (...) Miciurin apare ca un adevărat demiurg, schimbând înfățișarea firii, acolo unde trece pasul său. Un om cu barba albă ca faldurii cămeșii Ce amintește merii în floare și cireșii. El umblă zi și noapte necunoscând răgazul Siberia străbătând-o, taigaua. Caucazul... Aurel Rău este și creatorul ciclului Drumul
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
dezvoltarea lor de mai târziu, i-ar sprijini în lupta împotriva propriilor slăbiciuni și împotriva defectelor altora, în lupta pentru stârpirea a ceea ce e cenușiu și mediocru în literatura noastră. Există numeroase probleme ce se cer dezbătute, probleme legate de înfățișarea realistă și curajoasă a vieții, de întruchiparea eroului zilelor noastre, a figurilor tipice ale vremii; apoi probleme ale limbii literare, ale construcției și conflictului, ale individualității poetului liric, în sfârșit probleme ale unor întregi genuri literare, ca acela satiric, sau
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]