3,183 matches
-
este amplificată și de faptul că o descoperi brusc, după ce rătăcești pe străzi înguste sau destul de aglomerate, cum sunt mai toate în zona centrală a Madridului. Când crezi că nimic nu poate rupe monotonia aceasta urbană și trăiești sentimentul că înghesui lumea pe stradă, intri în perimetrul pavat al pieței, care parcă te redimensionează în raport cu împrejurimile. Te simți deodată foarte mic, înghițit de spațiul încăpător în care ai pășit. Cred că alternanța aceasta de perspective îți dă acel fior care face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pentru că femeia s-a retras, zâmbind, la colegele de la casierie. O scenă ridicolă, pe care mi-o asum integral. Tac și număr cărțile autorilor albanezi, destul de multe... Librăria Mollat e fabuloasă. Autori și titluri care te intimidează. Cum să mai înghesui lumea cu scrisul tău? Săli și compartimente dintre cele mai bizare: chiromanție, alimentarea câinilor, creșterea florilor, vampirism, magie etc. CD-urile sunt mai scumpe decât la Madrid și Lisabona. Multe titluri celebre, volume pentru toate gusturile și buzunarele, în serii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nou-nouț, vopsit în galben-negru și cu blazonul casei pictat pe portieră. Deși un obiect butaforic, menit să stârnească apetitul turiștilor - asemenea unei lănci medievale atârnate de perete -, toată lumea este decisă să valorifice la maximum detaliile pitorești ale locului și se înghesuie să facă poze pe fundalul onorabilului vehicul. De partea cealaltă a porților, vizităm o pivniță uriașă, cu butoaie rânduite ca la paradă, lucind palid în lumina torțelor. Aici, o angajată a cramei ne ține o „prelegere” despre tehnologia preparării vinurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care studiază „prestația” Armatei Roșii la Königsberg. În rest, un sumar îmbâcsit cu proză istorică despre faptele de arme ale lui Barklay de Toli - unul dintre comandanții ruși din perioada războiului cu Napoleon - și pagini despre al Doilea Război Mondial. Înghesuit la finalul revistei, un text pe teme de lingvistică și toponimie, scris de un autor cu nume lituanian, Bartnikas, înșiră pe două coloane denumirile sovietice ale localităților din județ și numele lor originare, în lituaniană și germană. Observ că localitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
instinct decât de memoria traseului parcurs până la amfiteatrul cu happening-uri. Pofta de mâncare revine, nestăvilită, după trei ore petrecute în vânt, pe faleză. Berea însă s-a terminat (o fisură organizatorică!). Dacă mai vrei, plătești la bar. Lumea se înghesuie în spațiul strâmt cu tacâmurile. Orchestra se declanșează. Vaporul rupe parâmele. Încep dansurile, o defulare generală. Inconștiența voluptuoasă a unei nave ce pornește împotriva curentului, sub ploaie, dar, de data aceasta, nimeni nu mai este atras de peisaje, ci de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la gară, de prietenii noștri letoni. Facem o poză cu Andrei Bodiu și cu fetele din stafful local, pe fundalul roș-galben al trenului nostru, pe care scrie în spaniolă „Literaturos Ekspresas Europa 2000”. După dansul nebun de pe navă, fetele mă înghesuie cu întrebări. La insistențele lor, le promit să mai vin și anu’ următor la Riga, când vom dansa fără întrerupere, zi și noapte, și ne vom deda la orgii. Chiar dacă a plouat mai tot timpul, programul a fost excelent, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
prntre primii cu valizele în holul hotelului, dorind să se vadă plecat cât mai repede. VASILE GÂRNEȚ: În Gara Belarusă ne așteaptă o garnitură de tip sovietic, cu vagoane de clasa a doua, miliție pe peron... Călătorim patru în compartiment, înghesuiți în cușetele strâmte: eu, VITALIE CIOBANU, Nicolae Prelipceanu și Adrian Popescu. Aglomerarea aceasta a fost provocată și de zvonul - fals până la urmă - că nu ajung locurile pentru toți dacă ne instalăm câte două persoane în compartiment, așa cum am fost obișnuiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cealaltă aripă de hotel privesc ca în oglindă în camera mea. Când ies de la duș, găsesc strecurate discret pe sub ușă câteva oferte de masaj erotic și servicii sexuale. „Detectivul” azer a avut dreptate... VITALIE CIOBANU: Metropol e un bloc obișnuit, înghesuit între două clădiri la fel de anodine, la o intersecție de artere, deasupra cărora un uriaș ecran video își epatează privitorii. Urmăresc reclamele ce se perindă cu rapiditate și am senzația, pentru o clipă, că mă aflu în Time Square din New York
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
primire pe care am avut-o până acum se produce în Gara Friedrichstrasse din Berlin. Lume multă pe peron, muzică și exclamații, flori și baloane colorate. Nu poți, nu ai voie să te arăți obosit și plictisit. O mulțime indescriptibilă, înghesuindu-se pe peron, „încălzită” pesemne de campania de PR a celor de la LiteraturWERKstatt. Au fost 45 de zile în care opinia publică a fost alimentată cu mesaje de pe „frontul” nostru itinerant, 45 de zile în care oricine putea să urmărească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Berliner Ensemble Theater - o clădire aflată la numai cinci minute de mers pe jos, care era plină-ochi de lume când am ajuns și unde începuse deja festivitatea oficială de întâmpinare a Literatur Express-ului. Luăm loc la niște mese lungi, înghesuindu-ne unii în alții. Cred că sunt peste trei mii de oameni în sală. Vorbitorii se perindă la microfonul instalat pe un podium în centrul încăperii: mai întâi Claus Peymann, directorul teatrului, apoi Cristoph Stölzl, senator cultural al Berlinului, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
drept „originali”, dacă nu îi ridiculizează de-a dreptul. Astfel s-a întâmplat cu Eminescu la începuturile sale, când i se opunea modelul „clasic” pro-francez al unui Alecsandri, astfel i s-a întâmplat unui Bacovia, pe care marele Călinescu îl înghesuie printre minorii simboliști francezi, sau lui Nichita Stănescu căruia până azi nu i se descifrează motivele și limbajul său ce trădează afinități profunde cu un anti-materialism, cu un anti-naturalism tranșant, poezia sa, în vârful ei, fiind nu numai un atac
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
manuscris, am repetat de câteva ori, „este produsul muncii mele și proprietatea mea în consecință”. În acel moment a intervenit Pleșiță, pe care l-am cunoscut cu acea ocazie, tăcut până atunci și lăsându-i pe adjuncții săi să mă „înghesuie”, care, cu un surâs și jucând pe insul degajat, a declarat că „la urma-urmei, aveam dreptate”. Era un bărbat nu înalt, cu părul argintiu, cu o față oarecare, nu neplăcută și, cum erau cu toții în civil, nu mi-am dat
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cu o siluetă nealterată, iar aici ele sunt la ele acasă. Capitala Galileei este primul oraș creștin și cea mai veche cetate arabă din Israel. Arabii creștini aproape o treime din populație locuiesc alături de musulmani la poalele amfiteatrului unde se înghesuie casele, mici cuburi ocru deschis cu acoperiș roșu aprins. Colinele sunt populate de imigranți evrei, veniți din Rusia, în cea mai mare parte a lor, și vizibil mai înstăriți. Acolo este Nazaret Illit, industrial și modern, care nu numără decât
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
venind dinspre Ierusalim, te poți duce la Erez, poarta de nord, și de acolo la Rafah, poarta de sud, înspre Egipt. Când, în funcție de conjunctură, aceasta se deschide, ea e utilizată între două și patru ore pe săptămână (două sute de persoane înghesuite într-un autobuz de cincizeci de locuri, minimum douăsprezece ore de așteptare după o săptămână de demersuri). Venind dinspre Israel, micul Iisus va străbate calea îngustată cam în două ceasuri, dacă s-a putut în prealabil strecura cu părinții săi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
veghează zi și noapte un colonist înarmat. La primul și la al doilea etaj al unui imobil marcat cu drapelul alb-albastru israelian poate locui în continuare o familie de arabi. Pătrunzând într-una din aceste structuri labirintice în care se înghesuie unii peste alții coproprietari ostili care-și dispută fiecare metru pătrat, și urcând niște scări șubrezite, m-am trezit aproape nas în nas cu domul moscheii Al-Aqsa, situat la doi pași. Era locuința provizorie a unei familii de coloniști tineri
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fi fost cel puțin neplăcut să nu le satisfacă așteptările oferindu-le o recuzită pe măsura pungii fiecăruia. Voltairienii și misticii, care împărtășesc în secret disprețul față de aceste naive contrafaceri, amuzați și unii și alții de faptul că lumea se înghesuie să atingă, la Roma, picioarele Sfântului Petru, sunt animați de o aceeași nebunie trufașă: ei neglijează biologicul și handicapul de nevindecat al celor născuți prematur. Nu înțeleg nevoia copiilor lui Dumnezeu sau ai Rațiunii, cu trupșoarele lor bicisnice, vulnerabile, de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cuvânt al lui Jacques Berque, care se tot îndepărtează vertiginos de noi: "Tranziția de la sacral la istoric". El observase cum se efectuează această tranziție în lumea arabă aflată în plin proces de decolonizare, și era fascinat. În sfârșit, Prometeu îl înghesuia pe Profet în corzi. Azi, Prometeu e Profetul. Și nici măcar nu e vorba de o opțiune metafizică, este pragmatismul de ultimă oră ultima haltă înaintea găurii negre. Naționalismul panarab, Nasser, astea n-au prins. Naționalismul pur și simplu palestinian, simbolizat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de turmă era eternul corp de armată în marșul său spre Graalul fără capăt și fără sfârșit. Ghidul cu microfonul său, alături de șofer, este un Iosua cu comenzi electronice, iar pasagerii din autocar, pe jumătate adormiți, sunt tribul care se înghesuie în spatele profetului său. Inițiatică, pedagogică sau turistică, așa este formația de luptă, credula și neobosita falangă care traversează veacurile, și dacă vreo oiță rămâne din nebăgare de seamă în urmă, ea se simte dintr-o dată debusolată, privată de destinație, nemaiștiind
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
creștin sau musulman, nu poate refuza să-și pună semnătura în josul poliței. Efectul de seră, foametea din Sahel și uciderea pruncilor nou-născuți numărând puțini partizani declarați, acești cei mai mari numitori comuni galvanizează energiile tuturor prietenilor neamului omenesc care se înghesuie zor-nevoie la căpătâiul lui. Poți subscrie oricând, de Crăciun, la "chemarea pentru o pace dreaptă între părți", un castan al binecuvântării cu o solidă plasă de siguranță la poalele lui. În orice caz, dacă nu cumva este tentat de genul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
demn pentru o "practică devoțională". E o convenție bisericească printre multe altele. Un cod. Este nevoie de așa ceva. Care-i societatea care nu le are? Atâta doar că nimic nu semnalează ruperea contractului cu mulțimea, nu numai feminină, care se înghesuie în jur cu priviri rătăcite de înecat zăcând pe fundul apei. Trupul lui Isus n-a fost spălat pe această piatră, punct. N-am văzut în niciun moment ca vreun călugăr sau un preot să oprească femeile hohotind în plâns
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
atât bucurie, cât și întristare. Au existat dintotdeauna mai multe locuințe în casa Tatălui Ceresc. Trei islamuri, șase sau șapte iudaisme, vreo zece creștinisme. Și atunci e normal să aibă loc și certuri de familie, mai ales când toți sunt înghesuiți într-un același spațiu închis. La Sfântul Mormânt, fețele bisericești se ceartă din cauza facturilor de electricitate și a mirosurilor de bucătărie mai mult decât pe seama dogmei. Oamenii lui Dumnezeu rămân niște oameni. Important este ca ei să graviteze în jurul aceluiași
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
greșit eu, învățătorule, înaintea lui Dumnezeu, de-am ajuns la asemenea pedeapsă? Acuma nu mai am de ce trăi! Trebuie să mă pun jos și să mor. Altceva nu-mi mai rămâne de făcut așa de ticălos, de năcăjit și de înghesuit. Vai și iar vai! Rabinul stă cu un deget la tâmplă și cugetă. Pe urmă zice: Știi ce, omule? Dumnezeu ne-a lumina mai bine dacă așa va fi voia lui. Până atunci, eu te sfătuiesc să mai încerci ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de oră trenul se pune în mișcare. Apoi, vom afla că a fost ultimul tren care a plecat spre București. Rușii, nerespectând acordul, au intrat în dupăamiaza zilei în Chișinău. Până la Ungheni, nimic deosebit. Înainte de a trece Prutul, lumea se înghesuie la ferestre, așteptând traversarea râului, ce va despărți Basarabia de România, ca pe un moment istoric deosebit. Unii își fac cruce, altora le curg lacrimile, iar alții privesc imobili, nefiind în stare să schițeze vreun gest, datorită zbuciumului sufletesc care
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
cele altele prohibite, pe care aveam dreptul până atunci să le vedem doar cu ochii nu și cu mâinile... Impresia de „lume răsturnată” îmi interzicea orice gest. Dispăruse parcă și Doamna, zâna protectoare a jocurilor noastre. Era acum o alta, înghesuită într-o haină de iarnă, strâns legată la cap cu un batic gros și urât; repeta, pentru noii veniți, printre lacrimi: copii, luați de jos tot ceea ce puteți lua; aici, este ultima noastră zi, trebuie să fug să prind trenul
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
de zece ore, împreună cu colonia care cuprindea multe femei și copii. Ambasadorul Statelor Unite a încercat, fără succes, să obțină de la Zalkind, ministru supleant la Externe în locul lui Troțki, plecat la Brest-Litovsk, ca răgazul să fie prelungit. Colonia română a fost înghesuită pêle-mêle, la miezul nopții, într-un tren. Din motive misterioase, trenul a fost oprit în Finlanda, dar după trei săptămâni, ministrul, lăsând în urma sa cea mai mare parte a suitei, a fost autorizat să-și continue călătoria prin Torneo. Din
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]