8,846 matches
-
gustoase ca și fisticul și migdalele, ciuperci de tot felul culese de la baza copacilor, lăsate să se usuce și păstrate pentru astfel de ocazii. Platourile principale erau Încărcate cu trestie foarte tânără. Iar la capătul celălalt al mesei lungi și Înguste erau castroane cu rădăcini și felii de ouă murate, larve prăjite și mult lăudatul pui. Felurile de mâncare fuseseră condimentate și colorate cu toate prafurile din bucătăria primordială: ingrediente colorate din pudră de creveți și șofran, chili fărâmat grosolan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
acum vă spun că Domnul Atotputernic le-a trimis-o lui Loot și Bootie, din moment ce n-avea nici un motiv să mi-o trimită mie. Așadar, pe această scândură pluteau Loot și Bootie, iar eu doar mă țineam de o margine Îngustă, cu vârful degetelor, atentă să nu-i răstorn. Și-atunci am văzut Întregul sat purtat În jos de râu ca un Întreg și am avut o viziune - sau poate era o amintire - toată lumea era la treierat În prima zi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mare aici. Nu, nu are legătură cu faptul că a crescut prețul pământului din cauza boomului economic. În fabricile astea lucrăm cu mașinării mari și, chiar dacă ai vrea să te extinzi, în oraș nu prea poți. Traficul e infernal, străzile sunt înguste și se întâmplă ca mașinile mari să nu poată intra. Toate mașinile care vin aici sunt ale noastre. E convenabil să se strângă într-un singur loc firme din același câmp de activitate. Firma noastră, în afară de hârtie, se ocupă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
De aceea nu a fost un șoc. Îmi era indiferent dacă sunt în oraș sau la țară. Îmi aduc aminte clar un lucru din ziua cu atacul. Soția mea mă duce mereu cu mașina de acasă până la stație. Eun drum îngust și cu multe curbe. Mașinile cu gabarit mai mare nu pot circula pe acolo. Nu-mi dau seama de ce, dar în dimineața aceea un camion a blocat drumul. A încercat să iasă de acolo, dar nu putea. Eram foarte nervos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Detectivul îmi punea întrebări, iar eu dădeam din cap și ziceam: «Îhî, îhî.» L-am văzut în camera de jos. La etajul întâi este Poliția și la parter este morga. Acolo e și parcarea. Am mers acolo. Era o încăpere îngustă, de doi tatami. Soțul meu era întins pe o masă și acoperit cu o pânză albă. Era dezbrăcat complet și avea pânza aia deasupra. M-au avertizat: «Nu ai voie să-l atingi sau să te apropii!» Avea ceva pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
specifice vârstei și astfel se dezvoltă. De aceea se întâmplă tot felul de norociri, pentru că îi văd pe adulți. Chiar m-a iritat. Mie îmi plac pomii și asta m-a scos din sărite (râde). Cum pot crede oamenii aceștia înguști la minte că dacă îi supraveghează îndeaproape vor crește niște copii fără cusur. Vă închipuiți cât de greu este să fie mereu cineva cu ochii pe tine. Murakami: Unii dintre intervievații sectei Aum au fost sinceri și mi-au mărturisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
striviți de ea. 19. Oridecîteori va trece, vă va apuca; căci va trece în toate diminețile, zi și noapte, și numai vuietul ei vă va îngrozi. 20. Patul va fi prea scurt, ca să te întinzi în el, și învelitoarea prea îngustă, ca să te învelești cu ea. 21. Căci Domnul Se va scula ca la muntele Perațim, și Se va mînia ca în valea Gabaonului, ca să-Și facă lucrarea, lucrarea Lui ciudată, ca să-Și împlinească lucrul, lucrul Lui nemaiauzit. 22. Acum, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
-o pe Ea. Moartea. îmi dă târcoale, draga de ea. Se spune că dacă o visezi, e cu noroc. Trăiești o sută de ani. Așa noroc, nici la dușmanii mei... Se făcea că mergeam de când lumea pe un pod suspendat, îngust și lung de nu-i vedeai capetele. Deodată mi-a apărut în față. Venea spre mine: tânără, înaltă, trupeșă și frumoasă de-ți lua ochii. Era îmbrăcată toată în alb, numai dantele și purta pe umăr o umbreluță albă de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
freca obiectele cu moloz și păcură să le ia rugina și apărea a doua zi cu ele în piept, lucind în soare. Avea un chip radios, rânjind știrb la drumeți, cu pleoapele mereu căzute peste globii ochilor, lăsând o fantă îngustă prin care se strecura cu greu zeama urduroasă a uităturii. Împotriva frigului, își purta tot timpul anului labele picioarelor înfășate, până sub genunchi, în ziare strâns legate cu fâșii de gutapercă muiate într-un amestec puturos de rachiu de drojdie
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mișcându-ne în direcția asta ajungem chiar la rostul cărților, al literaturii în general și este o altă temă. Mă întreb dacă tot cercetând scrisul în litera lui nu îi ratăm spiritul, dacă nu ne robim noi înșine unui orizont îngust, restrictiv, pecetluind substanța operei între două coperte ce reprezintă, la urma urmei, niște limite relative, convenționale, pentru că o carte trebuie să sfârșească materialmente undeva la p.100 sau la p.1000 rămânând să "lucreze" în conștiința epocii cu obligatorie condiție
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mărturisești spăsit, că tu ai făcut de fapt o simplă glumă, despre o cioară și absolut nimic altceva. Cred că face toate paralele, ca să te uiți atunci la pterodactilul cu pricina, cum se umflă în pene și în mintea lui îngustă te consideră un prost incorigibil, fiindcă spui glume cu ciori, fără să amintești de Kepler, Kant, Hegel, Schoepenhauer și alții din neamul lor. Este de groază, ca să glumești vreodată cu asemenea tipi, fiindcă nu știi cu cine îți pui în
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Căci meschinul - scârnavă bază - În toți și toate are-o lele. Caut ades și eu sub tâmple Nu la-ntâmplare, ci anume Bătrânul eu ca să se umple Cu ce-i mai sfânt dat pentru lume. 9 iulie 2004 PE HAT ÎNGUST SUB STINSĂ STEA Cu suflet viforit de rele, Cu ironii cu fals surâs De care foarte mulți au râs, Averi au strâns în vremuri grele. Cu eu cutremurat de spaimă, Cu voia de-a avea mai mult - Tendință fântânind ocult
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
ce are e o zgaibă, Că-n cinste-a stat mereu la post. Mulți știu și chiar spun pe de rost Că-n fapt a vrut doar el să aibă. Ieri, moartea l-a cuprins de-a pururi Pe hat îngust sub stinsă stea Pe când avutu-și socotea Cu șapte mi de preambuluri. Și-ndată-au năvălit ca hunii Acei ce-n taină l-au pândit, Și tot ce-o viață-a dobândit Pieri-n clipa repeziciunii. 12 iulie 2004 REFLECȚII
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
minciuna peste tine Și încet ca, putred, mărul Tinde ca să și domine. 17 august 2004 N-AM CERȘIT SĂ URC SPRE GLORII Nu cu șpagă sau plocoane, Ori supliciu de canoane, Nici prin mijlociri de fuste, Azi mai scurte și înguste; Nu prin lovituri de tobă Ori prin ligușiri de robă; Nu prin umblet prin saloane Ori prin lacrimi de cucoane; Nu printr-un potop de vorbe Ori amestecat de ciorbe; Nu cu sunet de trompetă Ori sugestii cu pipetă, Am
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
religioase au folosit din plin simbolismul Punții primejdioase sau cel al Porții strâmte. În mitologia iraniană, Puntea Cinvat este trecută de răposați în călătoria lor post-mortem: pentru cei drepți este lată de nouă lungimi de lance, dar pentru nelegiuiți este îngustă "precum tăișul unui cuțit" (Dînkard, IX, XX, 3). Sub Puntea Cinvat se află prăpastia fără fund a Infernului (Vidîvdat, III, 7). Tot pe Puntea aceasta trec misticii în călătoria lor extatică spre Cer; pe aici a urcat, în spirit, Arda
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Cinvat se află prăpastia fără fund a Infernului (Vidîvdat, III, 7). Tot pe Puntea aceasta trec misticii în călătoria lor extatică spre Cer; pe aici a urcat, în spirit, Arda Viraz.13 Viziunea Sfântului Pavel ne vorbește despre o punte îngustă "asemenea unui fir de păr", care leagă lumea noastră cu Paradisul. Aceeași imagine o întîlnim la scriitorii și la misticii arabi: puntea este "mai subțire decât un fir de păr" și leagă Pământul de sferele astrale și de Paradis. La
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a sugera dificultatea cunoașterii metafizice și, în creștinism, a credinței. "Anevoie se poate călca pe tăișul unui brici, spun poeții, pentru a arăta cât de greu este drumul către cunoașterea supremă" (Ka†ha Upanishad, III, 14). "Strîmtă este poarta și îngustă este calea care duce la Viață, și puțini sânt cei care o află" (Matei, 7, 14). Cele câteva exemple privitoare la simbolismul inițiatic, funerar și metafizic al punții și al porții ne-au arătat cum anume existența zilnică și "mica
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de premiant întîi. Era un băiat de care începuse să se vorbească nu numai în Vimieiro, ci chiar în Vizeu. Atât profesorii cât și colegii ghiceau, în copilandrul palid, cu chipul ușor lungit, cu ochii limpezi și calmi, cu fruntea îngustă dar înnobilată de meditație, - un viitor stâlp al credinței și Bisericii Catolice, atât de greu încercate. Oliveira era un elev care se distingea printr-o seriozitate lipsită de pedantism. Făcea totul cu metodă. N-a cunoscut crizele câtorva adolescenți iluștri
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cu groază, că erau din poporul cel mai sălbatic ce există între neamurile războinice: obrazul închis la culoare, fețele late, cu nasul turtit și obrazul însemnat de cicatrici încă de la naștere, ca să-i scape de barba sâcâitoare, ochii alungiți și înguști, enigmatici, precum și armele ce le purtau pe caii lor scunzi, spătoși, nemaipomenit de robuști nu lăsau nici o îndoială; cu siguranță, aceea era vizita cea mai puțin plăcută ce o putea primi. La drept vorbind, nu aveau un aer amenințător, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spunea câte ceva, ocolea mereu subiectul. Dar asta numai până termină de ronțăit ultima pulpă de purcel și o azvârli câinelui, care, în seara aceea, contrar obiceiurilor sale, se ținea la o distanță prudentă de masă. Străpungându-l, cu ochii săi înguști și pătrunzători, pe stăpânul casei, hunul se lăsă pe masă, încrucișând brațele. — Zi-i să mai aducă niște bere, spuse, arătând către nevastă. Avem de vorbit. — Am hidromel, dacă vrei. Nu, porcăria aia o lăsăm pentru voi, ăștilalți. Bere, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nordică, se înălța deasupra unei zone întinse, acoperite cu iarbă, ușor în pantă, bătută de tramontana; pe latura opusă, zidul înconjurător se termina cu un turn de supraveghere, cu temelia înfiptă într-o stâncă uriașă de ardezie, de unde domina valea îngustă de dedesubt și torentul vijelios ce curgea pe fundul ei, pe lângă care șerpuia un drumeag bătătorit. Un loc izolat, așadar, înconjurat amenințător de munții Jura, ale căror coaste, îmbrăcate în desișuri de conifere și mesteceni, coborau în vale aici în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
către capul coloanei. Cărarea era suficient de largă încât să poată trece pe-acolo doi oameni pe cal, unul lângă altul, dar era toată o șerpuire abruptă și pietroasă. Urcând împreună cu războinicii săi, Balamber vedea deschizându-se sub el valea îngustă, doar puțin mai largă decât o uliță, întortocheată, înghesuit între stânci și pâlcuri de conifere. Deasupra lor atârnau piscuri imense de ardezie, la baza cărora îngrămădiri de pietre mai mult sau mai puțin fărâmițate - semn evident al caracterului friabil al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în fond, are mai mult de șaizeci de ani. Dacă el cade, suntem pierduți cu toții. Fiind un străvechi burg celtic, Aureliana nu avea planul regulat al cetăților romane: era, mai degrabă, o întrețesere de străzi, unele mai largi altele mai înguste, cu multe ulicioare și puține piețe principale. Ajuns în spațiul deschis de sub bastioane, Rutilius o apucă hotărât pe una dintre multele străduțe ce se întâlneau acolo, luând-o apoi pe una ceva mai largă. Câțiva soldați și voluntari, în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se așteptau ca el să facă ceva. Se dădu jos, în drum, și apoi așteptă indecis. Nu știa nimic despre motoarele electrice și nici despre alt fel de motoare. Se încruntă și ridică șovăitor capota. Apoi studie nedumerit forma lungă, îngustă, aerodinamică ce se afla dedesubt. Nu existau cabluri vizibile și nici motor electric, doar tubul din metal cenușiu de vreo patruzeci și cinci de centimetri în diametru. Craig întinse mâna nervos și atinse metalul. Instantaneu își smuci mâna înapoi, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
memoria lui, dar nu un abis. Poziția lui fusese ca cea a cuiva care se balansează într-un picior pe marginea unei prăpăstii fără fund. Acum era ca a unui om care stă cu picioarele larg desfăcute, încălecând un șanț îngust, totuși adânc. Era adevărat că șanțul trebuie umplut dar, chiar dacă nu era, el ar fi putut merge mai departe, fără acea senzație oribilă de clătinare în întuneric de-a lungul marginii unei prăpăstii. O amețeală puternică îl cuprinse pe Craig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]