3,744 matches
-
în somn. XIII Câteva zile mai târziu, Liduvina intră într-o dimineață în camera lui Augusto și-i spuse că dorea să-l vadă o domnișoară. — O domnișoară? — Da, aia, pianista. — Eugenia? — Eugenia, da. Hotărât lucru, nu doar dumneavoastră ați înnebunit. Bietul Augusto începu să tremure. Și pe deasupra se simțea vinovat. Se sculă, se spălă în pripă, se îmbrăcă și fu gata de orice. — Am și aflat, domnule don Augusto - îi spuse cu solemnitate Eugenia după ce se văzură -, că mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
alta. Am fost cucerit de-atâtea ori!... Dar asta, cu felul ei de-a nu ceda, de-a păstra totdeauna distanțele corecte, de-a fi cumine, în sfârșit, fiindcă, dacă e vorba de cumințenie, nu-i alta ca ea, mă înnebunise totuși binișor, da’ ce zic, de-a binelea rău. Ar fi făcut până la urmă din mine tot ce-ar fi vrut. Și-acum, dacă o să mă părăsească, o să-mi pară foarte rău, dar o să fiu iarăși liber. — Liber? — Liber, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
așa cu mine! Fatalitatea ești tu; aici nu încape altă fatalitate decât tu însăți. Tu ești cea care mă tragi și mă ridici și mă împingi și mă faci să mă-nvârtesc ca un titirez; tu ești cea care mă-nnebunești; tu mă faci să-mi nesocotesc cele mai ferme decizii; tu faci ca eu să nu fiu eu... Și-o cuprinse cu brațul pe după gât, o atrase spre el și-o strânse la piept. Iar ea, calmă, își scoase pălăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nostru, s-a îmbolnăvit atât de grav, atât de grav, încât am crezut că moare. Și-a pierdut mai tot sângele din vine și-a rămas albă ca ceara, îi cădeau pleoapele... Am crezut că o pierd. Am simțit că înnebunesc, m-am făcut și eu livid ca de ceară; îmi îngheța sângele în mine. M-am dus într-un ungher al casei, unde să nu fiu văzut de nimeni, am căzut în genunchi și m-am rugat lui Dumnezeu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
holbează cu toții la mine, râzând sau compătimindu-mă?... Și ideea asta nu-i oare ea însăși o nebunie? Oi fi nebun de-a binelea? Și-n cazul ăsta, chiar dacă oi fi, ei și ce? Un om inimos, sensibil, bun nu înnebunește decât dacă e un dobitoc absolut. Cine nu e nebun e sau prost, sau escroc. Ceea ce nu înseamnă, evident, că escrocii și proștii n-ar putea înnebuni. Ce-am făcut cu Rosarito - gândi el mai departe - a fost ridicol, pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ăsta, chiar dacă oi fi, ei și ce? Un om inimos, sensibil, bun nu înnebunește decât dacă e un dobitoc absolut. Cine nu e nebun e sau prost, sau escroc. Ceea ce nu înseamnă, evident, că escrocii și proștii n-ar putea înnebuni. Ce-am făcut cu Rosarito - gândi el mai departe - a fost ridicol, pur și simplu ridicol. Ce-o fi crezut despre mine? Dar ce-mi pasă ce crede despre mine o fetișcană ca ea?... Sărăcuța! Însă... cu câtă naivitate se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ești tată...? — Faptul de a fi tată, în cine nu-i nebun sau smintit, trezește lucrul cel mai teribil din om: simțul responsabilității! Eu îi încredințez fiului meu moștenirea perenă a umanității. Meditația asupra misterului paternității te poate face să înnebunești. Și dacă majoritatea taților nu înnebunesc, explicația este că sunt proști... sau nu sunt tați. Bucură-te, așadar, Augusto, de împrejurarea că prin fuga ei ai scăpat poate să fii tată. Eu unul ți-am spus să te căsătorești, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
tată, în cine nu-i nebun sau smintit, trezește lucrul cel mai teribil din om: simțul responsabilității! Eu îi încredințez fiului meu moștenirea perenă a umanității. Meditația asupra misterului paternității te poate face să înnebunești. Și dacă majoritatea taților nu înnebunesc, explicația este că sunt proști... sau nu sunt tați. Bucură-te, așadar, Augusto, de împrejurarea că prin fuga ei ai scăpat poate să fii tată. Eu unul ți-am spus să te căsătorești, dar nu să fii tată. Căsnicia e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nici adormit, iar acum îți spun că nu ești nici mort, nici viu. — Explicați-vă odată, pentru numele Domnului! Explicați-vă odată! - mă imploră el consternat -. Căci văd și aud asemenea lucruri în după-amiaza asta, încât mă tem să nu înnebunesc. — Bine-atunci: adevărul e, iubite Augusto - i-am spus cu cea mai blândă intonație cu putință -, că nu te poți omorî pentru că nu ești viu, dar nici mort, pentru că nu exiști... — Cum nu exist? - exclamă el. — Nu, nu exiști decât ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a vindecat medicina“. Pe mine cina nu mă poate ucide. — De ce? — Pentru că nu trăiesc, nu exist, ți-am mai spus-o. Liduvina se duse să-l cheme pe bărbatul ei, căruia-i zise: — Domingo, mi se pare că domnișorul a înnebunit... Spune niște lucruri foarte ciudate... chestii din cărți..., că nu există... Ce știu eu! Ce e, domnișorule? - îi spuse Domingo, intrând -. Ce-ați pățit? — Ah, Domingo - răspunse Augusto cu glas fantomatic -, n-am ce face: simt o groază nebună să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
până la noi. Pentru pretorul Festus, Sfântul Pavel era un maniac; multa învățătură, lecturile multe îi suciseră mințile, indiferent dacă i le uscaseră sau nu, ca lui Don Quijote cele din cărțile cavalerești. Și de trebuie oare ca tocmai lecturile să-l înnebunească pe om așa cum au făcut cu Pavel din Tars și cu Don Quijote de la Mancha? De ce trebuie să înnebunești mâncând cărți? Sunt doar atâtea moduri de-a înnebuni și tot atâtea de a te prosti. Deși cel mai obișnuit mod de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dacă i le uscaseră sau nu, ca lui Don Quijote cele din cărțile cavalerești. Și de trebuie oare ca tocmai lecturile să-l înnebunească pe om așa cum au făcut cu Pavel din Tars și cu Don Quijote de la Mancha? De ce trebuie să înnebunești mâncând cărți? Sunt doar atâtea moduri de-a înnebuni și tot atâtea de a te prosti. Deși cel mai obișnuit mod de prostire se trage din citirea cărților fără a le mânca, din înghițirea literei fără a ți-o asimila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cele din cărțile cavalerești. Și de trebuie oare ca tocmai lecturile să-l înnebunească pe om așa cum au făcut cu Pavel din Tars și cu Don Quijote de la Mancha? De ce trebuie să înnebunești mâncând cărți? Sunt doar atâtea moduri de-a înnebuni și tot atâtea de a te prosti. Deși cel mai obișnuit mod de prostire se trage din citirea cărților fără a le mânca, din înghițirea literei fără a ți-o asimila făcând-o spirit. Proștii se hrănesc - se hrănesc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și-a încercat, după ce și-a făcut din nou cruce, să adoarmă, să înceteze a se mai visa. Imposibil! Din când în când trebuia să se scoale ca să bea apă; îl bătu gândul că bea din Sena, oglinda. „Oare am înnebunit? - își repeta -, dar nu, căci când cineva se întreabă dacă e nebun, atunci nu este. Și totuși...“ Se ridică, aprinse focul în șemineu și arse cartea, reîntorcându-se după aceea în pat. Și izbuti în cele din urmă să adoarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Florența sa a putut vedea Dante cum Italia era slujnică și locantă a durerii. Ahi, serva Italia, di dolore ostello.] Cât despre ideea de a-l face pe cititorul romanului, pe Jugo de la Raza al meu să spună: „Oare am înnebunit?“, trebuie să mărturisesc că cea mai mare încredere pe care o pot avea în judecata mea sănătoasă mi-a fost dată în momentele când, observând ce fac și ce nu fac ceilalți, ascultând ce spun și ce trec ei sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
justiția, să se sufoce în ceea ce se numește principiul autorității, adică principiul puterii, sau ceea ce se numește ordine. Nu pot tolera nici ca o burghezie timorată și ticăloșită de o spaimă de moarte - nesăbuită - a incendiului comunist - coșmar al celor înnebuniți de spaimă - să-și lase casa și averea pe mâna pompierilor care i le distrug mai mult decât incendiul însuși. Asta când nu se-ntâmplă ca acum, în Spania, unde pompierii sunt cei ce provoacă incendiile ca să trăiască din stingerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
s-a căsătorit cu Filip I cel Frumos, arhiduce de Austria; în 1504, după moartea reginei Isabel, a fost proclamată regină a Castiliei. Unul din fiii săi a fost Carlos I al Spaniei, urcat pe tron în locul mamei sale, care înnebunise, și devenit apoi și Carol Quintul al Germaniei; alt fiu a fost Ferdinand al II-lea, împărat al Germaniei. Se referă probabil la Juan de Aragón y Castilla (1479-1555), fiu al Juanei celei Nebune, care a murit de tuberculoză, neputându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
buzunare, prin lenjerie și prin căptușelile hainelor mult prea groase pentru dimineața copleșitor de caldă. Deodată, o femeie a început să bocească. Își voia copilul. Unde era copilul ei? Femeile strigau. Bărbații s-au repezit spre pasarelă și se uitau înnebuniți la apa învolburată de lângă motoare. Un strigăt s-a auzit de la celălalt capăt al docului. E aici! E aici! Femeia a alergat spre copilul ei, l-a luat în brațe, l-a lăsat jos, l-a scuturat, l-a îmbrățișat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
jurnalul. Nu puteam. Eram ca un băiețel cu un viciu secret, cum fusesem pe atunci, când stăteam în patul îngust ca un coșciug, ghemuit, nepăsându-mi dacă părinții mei mă auzeau dincolo de peretele umed, dacă aveam să orbesc sau să înnebunesc sau o să îmi crească păr în palmă, pentru că oricum aveam să fiu mort înainte să se întâmple toate astea. Chiar și când nu citeam cartea, mă gândeam la ea. Aceasta este natura unui viciu secret, ar fi remarcat doctorul Gabor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pierdut mințile în acea după-amiază, dacă nu ar fi fost fetele. Madeleine se înșelase când mă acuzase de iresponsabilitate. De fapt, a folosit un cuvânt mai dur, dar era supărată și nu știa ce spune. Dacă nu aș fi fost înnebunit de grija fetelor, nu aș fi simțit că mă cuprinde disperarea când nu am mai găsit mașina și restul nici nu s-ar mai fi întâmplat. Am început să traversez parcarea. Trebuia să recunoști meritul companiei. Nu erau doar reducerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
care o fac de plăcere, nu sunt de-ajuns ca să îi țină lipiți de scaune. Au nevoie de un tată care ia pâinea de la gura fiului său. Au nevoie ca tata să îmi ia pâinea de la gură. —Și? — Și mă înnebunește așa de tare că nu pot să fac nimic să împiedic asta. Dădu din cap. Tufișul în flăcări tremură în aerul închis. — Acum înțelegi ce este cu minyan-ul. Am închiriat o cutie poștală într-un oficiu poștal din orașul vecin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
al lui Böll. Să folosim mereu, intenționat și cu bună știință, numai pronumele „ei“. Ce părere ai? — Uite cum stau lucrurile, spuse Țvi Kropotkin plictisit, la ei asta s-a terminat deja, În timp ce la noi continuă, ăsta e motivul. —Ai Înnebunit? Îl Întrerupse Fima Într-o explozie de furie. Tu te auzi ce spui? Ce vrea să zică asta, la ei s-a terminat și la noi continuă? Ce dracu’ Înseamnă la tine, În general, cuvântul „asta“? Ce s-a terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Chiar așa: Îmi plânge. Uneori nu Înțeleg pentru ce mă mai Învârt pe aici, ca zăpada de anul trecut. Mă duc. Mă Întorc. Scriu. Șterg. Completez formulare la birou. Mă Îmbrac. Mă dezbrac. Telefonez. Îi deranjez pe toți și Îi Înnebunesc de cap. Îl enervez pe taică-meu intenționat. Cum mai e cineva În stare să mă suporte? Cum se face că tu nu m-ai trimis Încă la toți dracii? Învață-mă cum să mă Îndrept. Nina spuse: —Taci Fima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cu pumnii În piept sau să celebreze cea mai mare victorie teologică din toată istoria lor. Din partea mea, să numească mânăstirea lor de la Auschwitz „Dulcea Răzbunare a lui Iisus“. Pentru ce să alergăm noi acolo cu proteste și placarde? Am Înnebunit de tot? Din contră, ar fi chiar foarte bine ca un evreu care pleacă acolo pentru a se apropia de memoria victimelor să vadă În jurul lui o pădure deasă de cruci. Să audă din fiecare colț doar sunetele clopotelor. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fără tine e destul de greu aici. Ești un om dificil, Efraim. Dificil și enervant. Și nu sunt foarte convinsă că nu ești și tu unul din factorii care Îi creează lui Dimi o stare de confuzie. Încet, dar sigur ne Înnebunești și copilul. După o clipă adăugă: — Și e greu să-ți dai seama dacă e un fel de stratagemă sau dacă e doar din cauza pălăvrăgelii. Vorbești Întruna și de atâta vorbărie poate chiar te-ai autosugestionat că ai sentimente. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]