69,898 matches
-
Dar n-are, firește, sfîrșit. Sînt evocate, pe îndelete, stagiile de externat și internat ale unui tînăr medic pe acea vreme, stadii esențiale pentru devenirea unui medic cu serioasă formație. Destinul a vrut ca dl prof. Dan Setlacec să-l întîlnească, în anii hotărîtori ai formației, pe marele profesor în chirurgie Hortolomei. Dar, înainte, i-a cunoscut îndeaproape pe alți mari chirurgi (Al. Cobăcescu, Amza Jianu, Gh. Olănescu, Marin Popescu-Urluieni etc.) în preajma cărora, ca extern, s-a format. Consideră însă că
Viața unui chirurg by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17110_a_18435]
-
numai de a propune un model derivativ, dar probabil și de a-i adăuga anumite conotații negative. Într-adevăr, deși cuvinte ca sofiot sau cipriot nu au nimic negativ, în uzul actual al sufixului descoperim o nuanță ironică, depreciativă (care întîlnește valoarea peiorativă a unui sufix asemănător din alte limbi romanice). Productivitatea actuală (relativă) a sufixului se observă în primul rînd în formarea unor derivate de la toponime românești - de obicei cu o conotație ironică, vag depreciativă. În principiu, sufixul se aplică
"Iașiot", "mangaliot", "sloboziot"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17127_a_18452]
-
și intangibili. Haosul este produs, în profunzime, și de lipsa reformei în teatru de mentalitățile greoaie și ineficiente care tronează încă, nefiind spulberate de forța unor legi, de o schimbare a fondului. Joacă nu joacă, toți actorii unui teatru se întîlnesc o dată pe lună la coadă la salariu. Oricum, este de invidiat o asemenea slujbă: nu faci nimic și ești remunerat pentru asta. Nu există box-office, competiție reală. Și nici măcar actorii importanți nu se revoltă împotriva acestor lucruri și ale multor
Balcanismul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17128_a_18453]
-
completă a ideii de literatură. Deci, ca "români", nu avem nici un motiv de complexare, de umilință". Aidoma unui poet simbolist, Adrian Marino se îmbată de un simțămînt al circulației exotice: "Recent, după reuniunea traducătorilor străini de literatură română, m-am întîlnit cu Laurențiu Ulici, care mi-a spus următorul: un vietnamez a citit versiunea japoneză a cărții mele și a "întrebat" de mine! Versiunea japoneză, făcută după versiunea franceză. Îți dai seama ce traseu sui generis, original, exotic și neobișnuit: România-Franța-Japonia-Vietnam
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
mustăcioară drăcească și ciupit de vărsat. Pe geamul pătrat al crâșmei, de odinioară, a lui Tomescu, scria cu litere de mână cu vopsea albă: DOI LEI BURTA DE VIN... Cât s-a întâmplat să călătoresc pe glob, nicăieri nu am întâlnit o asemenea măsură, pantagruelică. Eram prea mic, pe vremea aceea, pentru ca ochiul meu să înregistreze beții colosale, burți imense, umflate de vin... O singură dată, în Spania, la muzeul Prado, am văzut cu ochii mei ce nu știam decât din
La Monument by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15819_a_17144]
-
campaniile (el fiind foarte ocupat cu funcțiuni publice înalte), dar nici nu împuternicea un înlocuitor. Treptat, uzul i-a desemnat pe Stahl, Traian Herseni drept conducători de fapt ai cercetărilor monografice, iar pe Octavian Neamțu ca organizator. Seara, monografiștii se întîlneau în așa-numita "Sală luminată" (școala) unde dădeau seama de ceea ce au recoltat și primeau îndrumări. Cărțile lui Stahl Tehnica monografiei sociologice și a lui Herseni Teoria monografiei sociologice erau îndrumare teoretico-metodologice care au ajutat hotărîtor procesul de selectare și
Școala sociologică de la București by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15800_a_17125]
-
din engl bluff, apare ca pronunțat și șblafț - ceea ce îl (re)așează în poziția de englezism. Citatele actuale demonstrează de altfel chiar tendința de a reface ortografia etimologică; alături de bluf - "comisia anticorupție este un bluf politic" (RL 2082, 1997, 3) - întîlnim și forma bluff: "așa-zisa escrocherie ... este un bluff" (Ziua, 322, 1995, 1). Desigur, e foarte probabil ca termenul (din engleza americană, dar atestat în franceză din 1840) să fi venit la noi - și, sau mai ales - prin franceză: ca
Între franceză și engleză by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15828_a_17153]
-
trecînd-o". Oare nu este în articolul citat aceeași idee a vidului de gheață simbolizînd haosul care vrea să se extindă asupra oricărei tentative de naștere a unui cosmos, idee pe care am întîlnit-o în Memento mori? În loc de "pustiu de ghiață" întîlnim "deșert sufletesc"; în loc de "visul unei nopți de vară", de aspirație vană către frumusețile lumii solare, mediteraneene, de neputința de a realiza o lume a luminii, întîlnim incapacitatea de a "stăvili acest horror vacui", incapacitatea de "a-l umple prin muncă
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
unui cosmos, idee pe care am întîlnit-o în Memento mori? În loc de "pustiu de ghiață" întîlnim "deșert sufletesc"; în loc de "visul unei nopți de vară", de aspirație vană către frumusețile lumii solare, mediteraneene, de neputința de a realiza o lume a luminii, întîlnim incapacitatea de a "stăvili acest horror vacui", incapacitatea de "a-l umple prin muncă și cultură"! Între poezie și analiza politică concordanța este deplină. într-o inventariere cît mai completă a tipurilor de discurs pe care le producem sau le
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
toate riscurile. Care nu se abătură asupra ei cu "țârlâita", ca-n alte împrejurări, ci torențial, având în vedere contextul. Nu m-aș mira deloc dacă, într-o bună zi, Fănuș Neagu, pe care-l îndrăgesc de atât timp, ar întâlni-o, întâmplător, pe Luminița Marcu, tânăra de o franchețe și de o inteligență acute, hiper-cultivată, bine educată și care, în anii următori, cine știe, ar ajunge une grande dame de salon littéraire; nu m-aș mira, repet, dacă "bubuitorul" prozator
Franchețea naște ura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15846_a_17171]
-
Ionel Brătianu, triunghi care domina viața politică a țării. Carol se definea, tot mai mult, ca un antiliberal acrit. A fost trimis, în noiembrie 1925, în Anglia să reprezinte familia regală la solemnitatea unei importante înmormîntări. După funeralii, s-a întîlnit, la Paris, cu amanta sa Elena Lupescu, care îl subjugase total. De la Veneția Carol i-a trimis tatălui declarația de renunțare la toate drepturile sale succesorale. Renunța, din dragoste, a doua oară, la tron. Părinții erau profund ultragiați (cu deosebire
Un rege aventurier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15815_a_17140]
-
supuneau pe cei ce nu doreau altceva decît exercitarea, firească în lumea civilizată, a drepturilor omului: "S-a pus problema alegerii între libertate și prezența - alături de noi - a copilului. Am ales libertatea, cum a spus Arhur Köstler, care, după ce a întîlnit această mult dorită libertate, s-a sinucis. Matei a putut pleca cam după un an, datorită intervenției personale a președintelui Giscard d'Estaing, dar pentru soția mea a fost o dramă pe care i-am impus-o". Ajuns, în fine
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
însăși imaginea românului-standard, gureș până la amețeală, mahalagiu până la grețoșenie și mitocan cu sistem. Nu știu cum a fost posibil să se ajungă aici, nu știu unde a dispărut românul tolerant și generos, prietenos și blând. De fapt, nici nu țin minte să-l fi întâlnit prea des. în cantități masive se va fi aflat în manualele de istorie - și anume, în cele trei preferate de ministresa Andronescu. Tot ce constat e că ne înrăim și ne urâțim fără încetare. Dacă nici tragedia cumplită abătută asupra
Răbojul genetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15837_a_17162]
-
mai ales, oricît am încerca să practicăm politica disocierilor, același impact asupra noastră după ce aflăm că autorii lor au fost exact la antipodul celor propovăduite de ei? Iată cum ți se strecoară îndoiala și scepticismul în sînge, și, atunci cînd întîlnești printre contemporanii tăi, uneori exact acolo unde te-ai aștepta mai puțin, cîte o figură de un magnetism cuceritor prin concepțiile și sentimentele exprimate, nu poți să nu te întrebi ce tare personale o fi avînd omul din fața ta și
Opere și biografii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15838_a_17163]
-
semnificative în ele însele, ca puncte ale unei geografii culturale atinse cu pași înceți și atenți, se încarcă și cu valențele unui biografism special, cu efecte de miraculos: "Cel puțin cu unul dintre călătorii, sau pescarii de suflete,/ mă mai întîlnisem, în piața cu coloane de la Fatima,/ și chiar la statuia strălucitoare de lîngă stejar./ Pe altul îl știam de la Loreto, cînd plouase cu grindină,/ și noi am fugit căutînd adăpost, iar, în Domus Lauretanus;/ cu palmele desfăcute simțisem cum se
Poezie, bibelou de porțelan by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15840_a_17165]
-
alegerea e orientată de interesul narativ sau pur și simplu de implicarea afectivă a povestitorului. Elementul cel mai prezent în conștiința vorbitorului e desemnat prin ăsta, în vreme ce ăla presupune mai puțină focalizare: "ăsta ș= cel despre care vorbescț s-a întâlnit cu ăla șcel pe care l-am pomenitț". Iorgu Iordan, în Stilistica sa, a descris pe larg folosirea afectivă a demonstativelor familiare și populare; după părerea sa, pronumele de depărtare ar avea o valoare expresivă mai mare, mai ales în
Ăla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15844_a_17169]
-
martie 1945, soția recăpătându-și numele de Ada Botez. Prin căsătoria cu un maior, Hill, de la Ambasada Marii Britanii din București, se stabilește apoi în Anglia, devenind cunoscută sub numele de sculptorița Ada Botez. A revenit adesea în vizită în București, întâlnindu-se, uneori pe ascuns, cu fratele ei Călin Botez. La București venea și la mama ei, Mania Botez, care, după divorțul de Eugeniu Botez, în 1926, se recăsătorise cu un general Argeșanu. Locuia pe str. Ana Ipătescu (astăzi Lascăr Catargiu
Urmașii lui Jean Bart by Constantin Mohanu () [Corola-journal/Journalistic/15845_a_17170]
-
considerau ca postulat axiomatic țărănimea ca fundament al civilizației românești. Opiniile lor erau, așadar, apropiate de ale junimismului, cu precizarea că Slavici, ca și Eminescu, exprimau năzuințele țărănimii răzeșești și nu ale boierimii. Că năzuințele acestor două clase sociale se întîlneau în ostilitatea față de înnoirile capitaliste, se știe. Poetul, descoperindu-i darurile, l-a îndemnat să scrie. L-a recomandat - prin Negruzzi, - Junimii și, în primul număr din 1871, a debutat în Convorbiri literare cu comedia Fata de birău. În același
Integrala Slavici (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15871_a_17196]
-
repet, cei doi autori nu sînt comparabili estetic - fiecare reprezintă însă un trend important) propune scriitura ingenuă, în forță, nepretențioasă. În același timp, este departe de proza de consum, prea accesibilă, pretenția rămîne înalt culturală. Impactul tematic este decisiv: în loc să întîlnim mărturii directe despre comunism, aflăm aceste povești prin intermediul bunicii tinerei protagoniste. Nu se mai simte nevoia demonizării acelei perioade. Compromisul, funcția în acel regim își pierd din importanță. Mizele sînt mai �mici", dar universale: în locul crizelor de identitate, găsim crize
Debut ratat interesant by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15854_a_17179]
-
cum se spune și cu un bisturiu care creează posibilitatea de a despica o problemă pînă la os. Forța unei idei stimulează rapiditatea unor asociații cărnoase, spectaculoase. Personaje, opere, autori se strîng în jurul unui gînd, îl părăsesc pentru a se întîlni, în altă distribuție cu alți protagoniști, se consumă pînă la capăt în orice demonstrație. De multe ori, Ileana Mălăncioiu pare a scrie ea însăși o tragedie din care corul antic nu este alungat. Există în text repetiții, reluarea unui punct
Hamlet și cartea utopiei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15875_a_17200]
-
arhitectural care poate fi descifrată în intenția artiștilor, plasează toate lucrările în perspectiva certă a unui ambient urban bine definit și cu o puternică personalitate. Din acest punct de vedere, cea mai amplă dezvoltare spațială, în care dimensiunea arhitecturală se întîlnește cu o anumită scenografie a dispunerii, este lucrarea lui Panaite Chifu. Modulată, împletind orizontala cu verticala și cu traseele curbe, ea oferă privitorului unghiuri multiple de privire care sunt în măsură să elimine stimulii aleatorii de care va fi, inevitabil
Pe Argeș în sus (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15892_a_17217]
-
lui merite și însușiri care-l fac atît de deosebit de semenii lui? Noi cu toții, afirma Pascal, urîm adevărul și pe cei care ni-l spun". Așadar, pentru a întrona în lume domnia iubirii și nu a urii, dacă mă voi întîlni într-o vizită cu fostul meu coleg de serviciu (care între timp și-a deschis o băcănie în centrul orașului), pe care, de fapt, nu l-am simpatizat niciodată pentru că era profitor, hrăpăreț și prost crescut, trăgînd chiulul pe cît
Elogiul ipocriziei by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15872_a_17197]
-
mai pot însemna comentariile public asumate? Și-ar fi putut oare modifica, prin ani, atitudinea ostilă? Greu de crezut, dacă mă gândesc la ultima din însemnările sale asupra mea, din 16 aprilie 1973 (pagina 265). Autorul povestește cum ne-a întâlnit, la București, pe Dan Laurențiu și pe mine: "(...) Ilie Constantin s-a grăbit să-mi reproșeze că n-am scris despre volumul său de versuri (Celălalt). Mereu preocupat doar de sine, acest poet și critic. Nu-mi place factura lui
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
orice aș face, am să mă întorc acolo... * * * Odată fusesem invitat cu ceilalți membri ai Programului în casa unei familii bogate. Casa era construită în mijlocul unei păduri sălbatice. Prin pereții de sticlă se vedeau copacii, poienele, pădurea. Așa ceva nu mai întâlnisem. Să locuiești în mijlocul unei păduri, ca un om sălbatic, bucurându-te de confortul casnic cel mai sofisticat. Probabil că și asta declanșase în mine un resort ascuns... Fapt e că târziu de tot, noaptea, după cină, mă strecurasem singur afară
Imperativul categoric by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15890_a_17215]
-
în două a intelectualității românești postcomuniste, ci suspiciunea ori certitudinea celor mai mulți că se urmărește dispariția lor. Am citit în Jurnalul lui Sebastian pagina celebră despre felul în care un comunist ca Belu Silber și un legionar ca Mihail Polihroniade se întîlneau în aceleași medii din Bucureștii anilor '30, spre marea surprindere a lui Léon Pierre-Quint, un critic francez astăzi uitat, aflat în trecere prin țara noastră. Știam mai demult, din alte mărturii, că situația relatată de Sebastian nu era singulară. Sebastian
Cînd ne despart ideile by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15915_a_17240]