3,639 matches
-
în eternitate, nu-ți dovedeai geniul, nu deveneai Cineva. Abia după comiterea acestor asasinate, megalomanul se hotărî să incendieze Roma. De bună seamă, aceste istorii îi erau recunoscute Annei Paola Bonsignori, căci la 59 de ani, câți avea, italianca era învățătoare la Livorno. O învățătoare știe istorie - dar ea trăia în secolul nostru rezonabil, în care minunile sunt în număr mai mare de 7, pompierii își perfecționează zilnic munca, orașele au milioane de stingătoare, mii de polițiști, câteva balamucuri și alte
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
dovedeai geniul, nu deveneai Cineva. Abia după comiterea acestor asasinate, megalomanul se hotărî să incendieze Roma. De bună seamă, aceste istorii îi erau recunoscute Annei Paola Bonsignori, căci la 59 de ani, câți avea, italianca era învățătoare la Livorno. O învățătoare știe istorie - dar ea trăia în secolul nostru rezonabil, în care minunile sunt în număr mai mare de 7, pompierii își perfecționează zilnic munca, orașele au milioane de stingătoare, mii de polițiști, câteva balamucuri și alte milioane de televizoare care
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
templul din Efes și farul de la Alexandria la un loc. În asemenea condiții, ce mai poate face megalomanul exigent? Mai nimic. Anna Paola intră în catedrala din Milano și înfige cuțitul într-o călugăriță îngenuncheată în fața altarului. Prinsă de poliție, învățătoarea declară fără ocol: „Am vrut să se vorbească despre mine la televiziune!”. Ceea ce era „numai” intuiția extraordinară a celui mai nobil scriitor contemporan, cutezător nu până în pânzele albe, ci mai departe, până în infern, devine fapt difuzat la radio: în Statele Unite
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
o intimitate caldă, cu vesela bună și multe crizanteme, singurele pentru care n-am stat la coadă. Pentru câteva ore, am uitat că tata are iar hematurie, că Dorin pleacă săptămâna viitoare cu studenții la munci agricole, la depănușat, că învățătoarea lui Tomi, după prima săptămână de școală, m-a chemat să mi se plângă că băiatul are o „instabilitate motorie“ și îi deranjează orele (i-am dat o față de masă brodată de soacră-mea). Am povestit și am râs cu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
am avut probleme cu mâncarea. Un coleg bătrân spunea: „Copiii tăi sunt o reclamă bună pentru Republică“. Când a ajuns primul copil la școală, am crezut că trebuie să mă ocup zilnic de temele pentru acasă. La un moment dat, învățătoarea mi-a spus că, într-o zi, copilul s-a scuzat pentru temele nefăcute cu fraza: „N-am făcut temele pentru acasă. Mama n-a avut timp, trebuia să facă curățenie în casă“. Cu asta, s-a terminat acțiunea de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
se pregătea de măritiș, căci de mică îi spuseseră părinții că avea să se mărite la optsprezece ani cu un văr de-al treilea, ca să rămână averile în familie). Fetele de la pedagogic se pregăteau mai ales să devină educatoare și învățătoare imediat după liceu, prea puține plănuind să dea la facultate. Erau printre ele inteligențe ieșite din comun, pasionate de filosofie sau de chimie, de engleză sau franceză, de istorie sau geografie. În fiecare an, fetele de la pedagogic luau premii la
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cele mai intime oase. Încep să mă simt bătrână, obosită. Încetează și visele în care mama se trezește din boală ca dintr-un somn de o sută de ani și se duce la școală să o pună la punct pe învățătoarea ce așteaptă șpagă în schimbul coroniței de sfârșit de an. Îmi spun că pentru medici pachetele de cafea nu au același miros al inaccesibilului. Impulse: Aveam o colecție inedită de deodorante și de sticle de parfum goale. Făceam rost de ele
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
găsesc ghiozdanul și toată școala a intrat în alertă, încercând să-mi găsească ghiozdanul. Nu s-a găsit, am plecat acasă iar a doua zi am venit normal cu acesta în spate; în ziua precedentă plecasem la școală fără ghiozdan. Învățătoarea, doamna Amariței, bineînțeles m-a muștruluit, iar eu am devenit ,,celebru” în toată școala. Îmi amintesc că în clasa a II-a am primit premiul „II” premiu care consta, de obicei, în câteva cărți. Printre acestea se afla și o
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
școlii, născut la 1883 în Streza, absolvent a patru clase civile la Făgăraș, trei cursuri pedagogice în Sibiu. A mai funcționat ca învățător la școlile din Arpașul de Jos, Ucea de jos, Oprea și Streza înainte de unificarea acestora. Amelia Georgescu, învățătoare, născută în 1904 la Constanța. Absolventă a școlii normale din Constanța. A mai funcționat ca învățătoare în comunele Hurez, Șona. Paraschiva Scorobeț, învățătoare provizorie, născută în 1903 în Streza. Are trei clase de liceu în Sibiu și Școala normală din
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
în Sibiu. A mai funcționat ca învățător la școlile din Arpașul de Jos, Ucea de jos, Oprea și Streza înainte de unificarea acestora. Amelia Georgescu, învățătoare, născută în 1904 la Constanța. Absolventă a școlii normale din Constanța. A mai funcționat ca învățătoare în comunele Hurez, Șona. Paraschiva Scorobeț, învățătoare provizorie, născută în 1903 în Streza. Are trei clase de liceu în Sibiu și Școala normală din Sfântul Gheorghe și Beiuș. A mai fost încadrată ca învățătoare la Cârța și Găinari. Adrian Udriște
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
la școlile din Arpașul de Jos, Ucea de jos, Oprea și Streza înainte de unificarea acestora. Amelia Georgescu, învățătoare, născută în 1904 la Constanța. Absolventă a școlii normale din Constanța. A mai funcționat ca învățătoare în comunele Hurez, Șona. Paraschiva Scorobeț, învățătoare provizorie, născută în 1903 în Streza. Are trei clase de liceu în Sibiu și Școala normală din Sfântul Gheorghe și Beiuș. A mai fost încadrată ca învățătoare la Cârța și Găinari. Adrian Udriște născut în 1873 în Oprea Cârțișoara, a
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
din Constanța. A mai funcționat ca învățătoare în comunele Hurez, Șona. Paraschiva Scorobeț, învățătoare provizorie, născută în 1903 în Streza. Are trei clase de liceu în Sibiu și Școala normală din Sfântul Gheorghe și Beiuș. A mai fost încadrată ca învățătoare la Cârța și Găinari. Adrian Udriște născut în 1873 în Oprea Cârțișoara, a făcut trei clase reale în Sibiu, apoi cursurile Școlii Normale de pe lângă «Seminarul Andreian» din Sibiu, unde a obținut diploma de capacitate. A absolvit un curs de perfecționare
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
și a rupt podelele scenei improvizate, echipa de dansuri naționale cu suitele lor de Învârtite, Hațegane, Feciorești și Pe sub mână, în regia maestrului coregraf Gheorghe Tutor. Succesul tinerilor artiști amatori a fost debordant, aclamațiile spectatorilor consăteni nu mai conteneau. Tânăra învățătoare, domnișoara Silvia Grovu cu mai vârstnica ei colegă, doamna Maria Budac împreună cu directorul de atunci al școlii, domnul Nicu Budac, precum și cu primarul satului, domnul Ieronim Budac au reținut după spectacol întregul ansamblu pentru felicitări și pentru întocmirea unui plan
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
schija. Dănuț, de fapt Abagiu Daniel, cum i se va zice la anu’, cînd va merge la școală, era un copil tare simpatic (toate femeile din sat îi zîmbeau și-l cunoș teau - era doar nepotu lu’ doamna Bădescu, fostă învățătoare) și avea o soră mai mică, de numai doi anișori. Bineînțeles că nu o suporta pe surioară, pentru că era prea răsfățată, părinții îi făceau toate voile și mînca găinaț cînd era lăsată liberă prin curte. Da, mînca găinaț ; și din
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
atunci cînd o fac - cum a fost penibila scenă dintre mine și taică-meu - nu se încurcă cu ase me nea finețuri. Întîmplări din clasa întîi în clasă, ca prin minune, se lăsă deodată liniștea. Copiii, încremeniți, priveau toți către învățătoare, de parcă acum o vedeau pentru prima oară și desco pereau că este de fapt o arătare de pe alt tărîm. Arătarea le zîmbi și repetă ce întrebase. Nu avea nimeni curajul nici măcar să clipească ; o fixau în continuare cu insistență. La
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
bea se duce dracu’“. Cînd ajunseră la „și cei patruzeci de sfinți/ Stau toți cu furtunu-n dinți“, Dănuț se aștepta să se rîdă, pentru că lui i se părea foarte amuzant, dar nu rîse nimeni - copiii stăteau în continuare împietriți, iar învățătoarea zîmbea și se făcea că se uită pe geam. Băieții terminară refrenul, puțin cam descurajați, apoi, pentru că ea privea în continuare pe fereastră, rămaseră în picioare, neștiind ce să mai facă. Învățătoarea se desprinse cu greu și se întoarse către
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
rîse nimeni - copiii stăteau în continuare împietriți, iar învățătoarea zîmbea și se făcea că se uită pe geam. Băieții terminară refrenul, puțin cam descurajați, apoi, pentru că ea privea în continuare pe fereastră, rămaseră în picioare, neștiind ce să mai facă. Învățătoarea se desprinse cu greu și se întoarse către cei doi veri. I se adresă lui Dănuț : Cine te-a-nvățat cîntecul ăsta ? Dănuț, văzînd că ceva nu e în regulă, dădu bucu ros vina pe văru-său. — El. — Dar pe tine
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
văru-său. — El. — Dar pe tine cine te-a-nvățat cîntecul ăsta ? — Unchiu’ Dumi, răspunse Cristi cu curaj, știind că nu i se poate zice nimic - unchiu’ Dumi doar nu l-a învățat prostii ! Lui Dănuț îi plăcea foarte mult de învățătoare, de tovarășea, cum o vor alinta copiii peste un timp, cînd se vor obișnui cu școala. Era tînără, drăguță, mai ales cînd zîmbea și-și arăta strungăreața, făcea uneori glume și avea o rochie înflorată, nu ca educa toarea de la
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
-l prea luase în seamă și îi spusese să le lase pe catedră. Chiar din prima zi realiză totuși că-l simpatizează. Convingerea asta se întări peste un timp, cînd observă că tovarășea nu prea îl altoiește ca pe ceilalți. Învățătoarea avea degetele pline de inele și, cînd dădea cîte o palmă, nu era prea plăcut. Apoi, Dănuț era convins că ea îl admira și pentru că el se dovedea mai curajos și mai bărbat decît ceilalți. Cînd trebuia să și-o
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
admira și pentru că el se dovedea mai curajos și mai bărbat decît ceilalți. Cînd trebuia să și-o primească, el stătea drept, cu fața înainte, oferindu-și obrajii, și asta se vedea că-i face destul de mare plăcere tova rășei învățătoare, pentru că, după ce se pregătea puțin să nimerească bine, îi aplica o palmă pe o parte și, eventual, și cu dosul, pe cealaltă parte, și se mulțu mea doar cu atît. La ceilalți nu se întîmpla așa. Ceilalți se fereau, se
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
por tînd o asemenea nedreptate, se ridică în picioare și îi strigă cît putu de tare, ca să se facă auzit : — Da’ de ce să dirijeze Cristi și să nu dirijez EU ? Trebui să repete întrebarea de mai multe ori pînă ce învățătoarea să-l ia în seamă și să-i oprească și pe ceilalți. Ce vrei, dragă ? — Vreau să dirijez și eu. — Ei, poftim !... Învățătoarea aruncă o privire pe geam. În clasă se făcuse liniște. Se întoarse apoi către Dănuț. — Biine, hai
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
dirijeze Cristi și să nu dirijez EU ? Trebui să repete întrebarea de mai multe ori pînă ce învățătoarea să-l ia în seamă și să-i oprească și pe ceilalți. Ce vrei, dragă ? — Vreau să dirijez și eu. — Ei, poftim !... Învățătoarea aruncă o privire pe geam. În clasă se făcuse liniște. Se întoarse apoi către Dănuț. — Biine, hai, treci în față și dirijează și tu. Dănuț păși mîndru înspre catedră, gîndindu-se că le va arăta el acum. Cristi dirija obișnuit, ca
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
toți ceilalți. El va dirija în schimb de-adevăratelea, cum văzuse că făceau dirijorii de simfonii la televizor. Dar cum porni iarăși cîntecul, copiii începură să rîdă, de nu se mai înțelegea nimic din melodie. Ce era hărmă laia asta ? învățătoarea le ținea și ea hangul. — De ce te zbați așa ? îl întrebă cînd gălăgia se mai potoli. — Așa se dirijează. I-auziți, copii, așa se dirijează ! și iarăși rîsete. Dănuț nu mai înțelegea nimic. Hai, ăștia, ce știau ei ?, însă ea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
dirijează ! și iarăși rîsete. Dănuț nu mai înțelegea nimic. Hai, ăștia, ce știau ei ?, însă ea, ea mai văzuse așa ceva, doar era om mare... — De unde ți-a venit prostia asta ? Așa dirijez eu ? — Dumneavoastră nu dirijați cum trebuie, bîigui el. învățătoarea se uită iarăși spre clasă cu aerul că „i-auzi ce zice !“. Cristi dădu tonul și toți începură să rîdă care mai de care. Învățătoarea rîdea și ea. Cristi se ținea de burtă. — Care dintre ei vreți să vă dirijeze
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ți-a venit prostia asta ? Așa dirijez eu ? — Dumneavoastră nu dirijați cum trebuie, bîigui el. învățătoarea se uită iarăși spre clasă cu aerul că „i-auzi ce zice !“. Cristi dădu tonul și toți începură să rîdă care mai de care. Învățătoarea rîdea și ea. Cristi se ținea de burtă. — Care dintre ei vreți să vă dirijeze ? întrebă ea clasa. — Cristi ! Cristi ! strigară toți în cor. învățătoarea se purta tot mai ciudat cu el, ba îi făcea lucruri urîte, ba îi arăta
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]