3,021 matches
-
ceea ce ar putea să ne conducă spre ipoteza Întețirii potențialelor de acțiune din cornul dorsal, urmată de persistența durerii. Căile spinale Încrucișate răspunzătoare de activitatea neuronilor „unității reticulare” au traseu ascendent (Bing, 1990) În partea laterală a quadrantului anterolateral, regiune știută ca fiind implicată În transmisia mesajelor dureroase, demonstrată clar dealtfel de efectele cordotomiei antero-laterale. Faptul că cele mai multe aferențe spinale ale subnucleului reticular dorsal Își au originea În partea ipsilaterală a măduvei cervicale superioare și un număr scăzut sosesc din segmentul
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
că nu s-a petrecut afară, ci între zidurile spitalului. În același timp, însă, aici, între aceste ziduri, îl găsește sănătos. Este o contradicție juvenilă sau o încercare neizbutită de a ascunde sub vorba „catastrofă” asasinarea lui Eminescu prin cărămida știută. El nu putea, apoi, să-l vadă pe Eminescu „în ajunul catastrofei” și imediat a doua zi să meargă iarăși să-l vadă „în strada Plantelor”. Eminescu a fost dus mai întâi la Mărcuța, lângă Mănăstirea cu același nume, în
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
-l în eufemisme. Dar este evident că ipoteza cea mai probabilă, dacă ar fi să ne intereseze asta, e aceea pe care o combate d. Potra și aceasta pentru simplul motiv că medicii au îngrijit pe poet printr-un tratament știut, care a adus totdeauna ameliorări și că Eminescu se plângea de a avea trupul murdărit ca al lui Iov. Mi-e silă să spun mai mult, dar lucrul e la putința de informație a oricui. De altfel, autorul broșurii e
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Ei pleacă în îndepărtate exiluri împinși de asupritorii de ieri, azi deghizați în democrați. Dar strigătul legionarilor nu a încetat. El vibrează ca un dangăt de clopot, ca o chemare la rugă din adâncul temnițelor, din desișul codrilor, din gropile știute și neștiute, din adâncul minelor de plumb. La 27 noiembrie 1940, după lungi cercetări, groapa comună a fost găsită și a început acțiunea de deshumare, dezgropare. S-a lucrat greu la spargerea betonului, într-o crâncenă încordare și sfântă durere
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
pe asasini cum să execute. Uciderea (crima) a fost favorizată și de toată magistratura militară, care a semnat acel comunicat oficial, precum că cei împușcați, în fapt ștrangulați, au încercat să fugă de sub escortă. Dar s-au comis și alte știute și neștiute crime. Astfel, Victor Dragomirescu, un strălucit membru al conducerii legionare, comandant legionar, a fost ars de viu, după grele torturi. Asemenea și Nicoleta Nicolescu, după torturi crâncene, în stare de semidecedat, a fost aruncată în cuptor, unde a
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
în monografia „Dodești - un sat de răzeși din Moldova de Jos”, rămasă în manuscris. Scrisorile ce urmează arată și un alt aspect a activității scriitorului. Este vorba de contribuția sa la întemeierea Muzeului Satului. Victor Ion Popa, fapt mai puțin știut, este unul din autorii ideii în sine cît și unul din principalii realizatori ai acestei originale și cu totul deosebite alcătuiri muzeistice, printre puținele din lume. În articolul memoriu „Patru ani în slujba capitalei” (rămas necunoscut), Victor Ion Popa dă
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93469]
-
fraze încheie cercul prin sinuciderea Prințului, care se aruncă sub roțile Orient Expres-ului, ce îl purtase de atâtea ori în cavalcada fastuoasei sale vieți. După această reușită romanescă, remarcată în epocă, scrisul lui T.-B. revine în matca bine știută. Dacă în romanul Scandal (1945) schițează psihologia politicianului onest, dar și a impostorilor ori a celor intrați în politică pentru a-și satisface vanitatea, evocând medii și o tipologie bogată, Primăvara apele vin mari (1960) și Pavilionul de vânătoare (apărut
TEODORESCU-BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
și-o făcut greșeala de i-o spus, că noi am zis că nu mai spunem nimănui. Și fratele meu, când o auzit, o venit repede și s-o interesat dacă-i adevărat. Da’ săracu’ numai pentru faptul c-o știut l-o-ncadrat la omisiune de denunț. Ce pedepse au primit ceilalți? Lu’ fratele meu, medicul, i-o dat trei ani, da’ la recurs i-o mai luat un an, și-așa c-a făcut numai doi ani de-nchisoare. Verișorii mei
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
numai el ne poate readuce la periodicitatea de lunar și că - hotărît lucru! - o va face. Intră, cică, în obiectivele programului său electoral. Cum să numesc asta decît naivitate! * Cine publică, în aceste zile, poezie, în reviste? în afară de cîteva nume știute, tot necunoscuți. La rîndul lor, recenzenții comentează volume submediocre, dar care corespund tematic perioadei. Sîntem în „vîrf de campanie electorală”, se dă întîietate „literaturii agitatorice”. Practicile extensive, lipsa de măsură își arată efectele negative și aci. Acceptîndu-i pe toți Felecanii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
meu de grupă și omul cu care „discut filologie”), dar după ce autorul i-a oferit un exemplar cu autograf din cartea sa, a fost mai blînd, apreciindu-l drept „om de treabă”. Nu lipseau de la festivitate „supiștii” unor asemenea reuniuni. Știută fiind darea de mînă a poetului, veniseră cu nevestele. La „Bucuriile muzicii” am ascultat o amplă prezentare a lui Leopold Stokowski. Născut în 1882, faimosul compozitor și dirijor (pe care l-am mai văzut în filmul „100 de bărbați și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nași. M-am simțit dintr-odată frustrat. „Moda” nepotistă, atît de răspîndită azi, e de vină. Cînd mi-am mărturisit stupefacția, L. s-a scuzat neconvingător. Botezul a avut loc acasă. Preotul era extrem de grăbit. Deși mi i antipatic din cauza știutei lui lăcomii, i-am urmărit atent slujba. Ca trecere de la starea de păgîn la cea de creștin, botezul echivalează - am înțeles - cu un legămînt, girat de nași, de a respecta niște norme de viață despre care fărîma de om habar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ajuns în ograda noastră eram obosit și-mi tremura întreg corpul. Dincolo de emoția personală, am înțeles atunci că oricine împrumută are semnele sale, cu care verifică cinstea celuilalt, că tot ceea ce primești trebuie să întorci întocmai. Ca „dobîndă”, la măsura știută, mama adăuga pe deasupra un pumn-două de făină. *Eu vin din epoca difuzorului, i-am spus după ce-mi înșirase ce „aparatură” grozavă are el. Am și scris cîndva o schiță cu titlul „Difuzorul”, inspirată de evenimentul instalării acestui obiect în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
zic, Nicolae Manolescu și un Victor Atanasiu sau un alt tenorino. Care sînt cauzele? Una e aglomerația de pe „ogorul criticii”: cam mulți inși fără patos și fără etos, în textele cărora nu găsești o singură frază cu timbru critic. Lucru știut: metodele, procedeele, gesticulația pot fi împrumutate, mimate. De aci impresia nedreaptă de epigonism, de uniformitate. O altă cauză e că, în nouă din zece cazuri, „critica nu e critică”, adică nu neagă, „e prea pozitivă”. Adesea - reproș real - în locul unei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și acea „legendă” care uneori îl avantajează, iar alteori îl dezavantajează pe B. Acum, neavînd ceva mai bun de făcut, e comisionarul fostului coleg de redacție. Puțin adus de un umăr, merge surprinzător de repede către ținte numai de el știute. Cînd am făcut această remarcă, mi-a răspuns ca din carte: „Dacă nu alergam și dacă nu visam, de mult eram pierdut. Mi-a plăcut însă să mă mișc și să visez”. În expresie, bătrînul e mai liric decît fiul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am întîlnit cu primul dintre ei. I am cerut, în numele adevărului, să-mi spună cum s-au întîmplat lucrurile, întrucît am auzit bănuiala că turma ar fi fost vîndută, nu cedată. Ceea ce mi-a povestit e, în mare, tot versiunea știută, dar pe care pînă acum n-am notat-o. Iat-o: „în 1944, mama (adică bunică ta), îmi spune el, și cu soră-mea Ileana au plecat în evacuare la Verești. Eu și cu frate-miu Costică am rămas în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
rătăcire mintală. Ce zici? O să-mi completez tabletele și cu bucățile de proză scurtă, poate și cu o piesă de teatru, să-mi rotunjesc volumul. Aș dori să-mi găsesc un ziar În care să mai amintesc de niște lucruri știute să nu se piardă chiar de tot. Au murit cei din generația de dinainte de a mea, cei din a mea, lumea nu mă mai știe. Am citit lucruri importante: Petre Pandrea: Crugul mandarinului, Günter Grass: În mers de rac, Andrei
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
B e d u n; sau: B e r d a c u; sau: B e r d a r u; sau: B e r d i a n. și așa mai departe. Norocul ar fi să vă evoce dvs. pe cineva știut, și astfel să avem vreo revelație. Greu de sperat, căci, precum vedeți, nici Gorovei Însuși „nu știe nimic și e fără poftă de vorbă”... 3. Pe fila cu Jenică Tatos (În treacăt fie spus, văzând acum din nou autograful, mi
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
este scopul meu În viață. Dorind să-l afle, i-am răspuns: pictura!. Ea a rămas pe gânduri, apoi m-a transferat la secția de limba rusă. Erau 4 secții În școală: franceză, germană, engleză și rusă și se cerea știută limba străină la nivelul unui traducător!. La secția de franceză am cunoscut o strănepoată a unui domnitor Ghica. Ne-a fost profesoară la rusă soția ministrului Învățământului (nu-i mai rețin numele). Din note proaste nu ne scotea. Cea mai
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Între care și o istorie a cooperației până la 1944 În România. Am Încercat să obțin tipărirea, dar nam reușit. Apoi o bibliografie a literaturii cooperatiste de la noi, care a avut același refuz. și Încă multe alte lucruri numai de mine știute, care ar fi păcat să se piardă (...). M-am gândit să le las, Împreună cu 18 lucrări ale mele tipărite până În 1947 și material documentar (ziare, reviste, extrase etc.) care vor fi de folos viitorilor cercetători, Galeriei de la Fălticeni. și aci
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
fapt a și cerut amânarea executării pedepsei, pentru a face tratament într-un spital. Aceștia toți sunt adventiști vegetarieni, care nu mănâncă niciun fel de carne și nu lucrează sâmbăta. Cum vor suporta ei închisoarea? Ce vor mânca ei acolo, știut fiind că nu li se gătește lor separat? Ei acum sunt arestați, își execută pedeapsa pentru că au răspândit Biblii și alte cărți religioase. Infracțiunea pentru care au fost condamnați este următoarea: Difuzare fără autorizație legală de scrieri cu caracter mistico-religios
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
oprit adunarea de alte semnături, impresionați fiind de numărul mare de oameni ce se strânseseră în curtea consulatului. Pentru a-i face pe oameni să se împrăștie, li s-a spus că apelul va fi transmis Congresului prin poșta română, știut fiind că așa ceva nu poate scăpa de filtrul Securității române. Prin poșta română au fost expediate doar trei xerocopii, de către Manolache Florian, Constantin Lucian și Proca Mircea. Originalul a rămas la Consulatul SUA din București. Securitatea română a descoperit doar
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
S-ar mai fi putut preciza că România este ultima dintre țările blocului răsăritean care face acest pas. Dar, timpul trecând în dulci răsfățări și duioase minciuni, iată-l sosit pe Ceaușescu, urmat de dulcea sa soție. El face drumul știut, de la un capăt la celălalt al tribunei sale, salută ca un boxer experimentat pe toată lumea și bâlciul începe. În dreapta lui, Elena Ceaușescu. Imediat după ea, Ștefan Voitec, mobila social-democrată necesară decorului. În stânga lui Ceaușescu, surpriză! Ion Gheorghe Maurer, albit și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ar fi putut naște o mișcare de recunoștință față de cel mai , avându se posibilitatea unor discuții antiguvernamentale. Acest lucru este cu totul de nepresupus, pentru că un jucător de bridge cu cărțile în mână nu mai are mintea pentru altceva, fiind știute concentrarea maximă necesară jocului și ritmul rapid (7-8 minute) afectate fiecărei done, după care se dă schimbarea și doi dintre cei patru jucători de la o masă trec la masa următoare, acestea nepermițând discuții auxiliare. 3. După cum se știe, Valentin Ceaușescu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Criza pubertății se consumase, paradoxal, În afara Poeziei. Cărțile rămăseseră, totuși, prieteni statornici, lucrând asupra „dublului” meu și a limbii sale. După intrarea la facultate, bibliotecile bucureștene acceleraseră mișcarea freatică a cuvintelor: din când În când, se auzea straniul glas interior, știut și totuși altul. Dublul ieșea, ca un scafandru hipnotic, din străfundul limbii Îngânate, fără voce, și devenind, iată, Vocea, În care nu mai poți evita să te recunoști. Tras spre adâncul magmatic al lui Proust, Învățam că Între persoana publică
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
franceze, o celebritate, locuia Într-o mansardă studențească spre care, până În ultimii ani, când se instalase ascensorul, se cățăra voinicește, ne povestea, de câteva ori pe zi, dar și după miezul nopții, când se Întorcea din lungile sale plimbări solitare știute deja de polițiștii cartierului. Nu aveam intenția să-l Întreb nimic, ci să-l las În voia firii și vorbelor sale, așa cum le alegea să fie. Aș fi fost, Însă, bucuros să discut cu el, dacă s-ar fi ivit
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]