8,709 matches
-
om îndrăgostit. E nesfârșită, năvalnică și tare ... Citește mai mult De ce ne place marea!? Fiindcă seamănă cu o inimă de om! E nesfârșită și se unește cu cerul la fel de albastru. Pe nisipul ei se desenează o inimă de om. La țărmul ei castele de nisip construite se dărâmă precum iluziile frumoase pe care le vezi pierdute printre lacrimi acolo pe nesfârșitul mării fie în amurg fie la răsărit. Adormi cu zgomotul talazurilor mării chiar dacă te gândești la iubită, totul e zbucium
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
un fenomen imposibil de prevăzut poți scotoci prin memorie și nimic nu pare mai plauzibil decât ieșirea din labirint. Probabil nicio apă normală pe subțirele fir al al nădejdii nu m-ar lăsa să dorm liniștit ca o scoică lângă țărmul unei mări trezite la viață. Referință Bibliografică: Probabil nicio apă normală / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2217, Anul VII, 25 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
PROBABIL NICIO APĂ NORMALĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376404_a_377733]
-
folcloric, binecunoscut publicului și ajuns la inima lui. Este și realizator de spectacole, de emisiuni tv, este interpret, este un artist care la fiecare apariție arată că interpretarea artistică, fie vorba chiar și de arta prezentării spectacolului folcloric nu are țărm, numai ascensiune. Nemăsurabilă a fost contribuția lui Georgel Nucă la farmecul spectacolului. I-au fost alături artistei Aneta Stan, cu iubirea pentru ea și dăruire publicului, artiștii: Angela Buciu (Maramureș), Ana Pacatiuș (Banat), Gheorghe Roșoga (Mehedinți), Georgel Nucă (Oltenia), Dumitru
ANETA STAN, 50 DE ANI DE CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376395_a_377724]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > SALVARE NOROCOASĂ Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 2337 din 25 mai 2017 Toate Articolele Autorului Când mă regăsesc în abandonul tău de ocară, o ancoră mă prinde de gât și mă trage spre un țărm abrupt pe care se rostogolește cerul. În tine nu există nicio funie pe care nebunia mea să urce, doar niște ochi topiți ca smoala care curg în adânc de se învolbură valurile. Marea e în revoluție de moarte, pescărușii țipă
SALVARE NOROCOASĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376410_a_377739]
-
Stând la masă Hasim îl privi printre gene pe tâlhar. Era într-adevăr el, cel care cu mulți ani în urmă îi prădase caravana venită din Yemenul Arabiei prin Rekemul trandafiriu, orașul său natal din Nabateea, cu destinația Gaza, pe țărmul mării. Lovitura dată de Baraba caravanei lui aproape că îl adusese în stare de faliment atunci, fiindcă investise cam tot ce avusese în aur de Arabia, în perle și mărgean, diamante și pietre prețioase din India, tămâie, smirnă, camfor, mirodenii
AL CINCISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376369_a_377698]
-
nr. 1865 din 08 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Îmi dezmiardă vântul lacrima tăcerii, Se usucă -n mine dorul cel flămând; Și gustă din pleoape pe arșița verii- Fie vorba bună-i -nsetată-n gând. Împinsă -pe un val lâng' un țărm de mare... Lacrima tăcerii se scurge din ploi Din lumini de gând cuprinse o zare Și -o-mparte -n cuburi de gheață și sloi. Vine o minune și un fir de rază, Să dezghețe dorul tăcerii din noi Singurul -n viață
ÎN SUFLETE GOI de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376441_a_377770]
-
limpezindu-leîmpărțind darul secret al iubirii.... III. SALVARE NOROCOASĂ, de Llelu Nicolae Vălăreanu , publicat în Ediția nr. 2337 din 25 mai 2017. Când mă regăsesc în abandonul tău de ocară, o ancoră mă prinde de gât și mă trage spre un țărm abrupt pe care se rostogolește cerul. În tine nu există nicio funie pe care nebunia mea să urce, doar niște ochi topiți ca smoala care curg în adânc de se învolbură valurile. Marea e în revoluție de moarte, pescărușii țipă
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
pustiu, de teamă mi se surpă cuvintele în gură, le înghit, scap teafăr și nu-mi vine să cred. Citește mai mult Când mă regăsesc în abandonul tău de ocară,o ancoră mă prinde de gât și mă tragespre un țărm abruptpe care se rostogolește cerul.În tine nu există nicio funiepe care nebunia mea să urce,doar niște ochi topiți ca smoalacare curg în adâncde se învolbură valurile.Marea e în revoluție de moarte,pescărușii țipă a pustiu,de teamămi
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
un fenomen imposibil de prevăzut poți scotoci prin memorie și nimic nu pare mai plauzibil decât ieșirea din labirint. Probabil nicio apă normală pe subțirele fir al al nădejdii nu m-ar lăsa să dorm liniștit ca o scoică lângă țărmul unei mări trezite la viață. Citește mai mult Din margine se aleargă spre altă margine,se scutură păcatele din oameni,se deschid porțile spre alte lumiși nimeni nu moare de foame.E foarte rentabil să te prefaci erouieșit din cercul
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
ce-au renunțat demult la mișcare.Prins între visul-oazăși ghețarul-casă,zăpadaîngheța în rânjetul meu.... XXIV. PĂMÂNTURI ȘI APE ÎNTRE PATIMI ȘI ISPITE, de Cristian Pop, publicat în Ediția nr. 1269 din 22 iunie 2014. Doar să-ți apleci urechea și țărmurile-ți vor spune despre orizonturi de vitejie, ca o fantomă cu toate pânzele sus. Pe-o mare nefiresc de albastră cu valuri te cheamă, îți cântă, șoptesc povești fermecătoare, incantații magice neînțelese. Departe, gene purpurii de văzduh, trombe de flăcări
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
mângâiere de giulgiu-nspumat învăluie o lume tăinuită-n adâncuri... între blândeți și rugăciuni de noapte. Un răgaz pământesc m-aruncă printre ancore, inele de parâme, statui, săbii și amulete stranii, măști ... Citește mai mult Doar să-ți apleci urecheași țărmurile-ți vor spunedespre orizonturi de vitejie,ca o fantomă cu toate pânzele sus.Pe-o mare nefiresc de albastrăcu valuri te cheamă, îți cântă,șoptesc povești fermecătoare,incantații magice neînțelese.Departe,gene purpurii de văzduh,trombe de flăcărispre orizontul altor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
o ruină. Printre gene-mi aluneca voit... o privire de-a ta. Oamenii legii au sigilat gravitația din curtea mea... Doar fulgii din aghiasmă aveau dezlegare să cadă, dintr-un cer dărăpănat, hodorogit, parcă intrat în insolvență. Preocupat să găsesc țărmul cu verdeață, gulerul ăsta alb... zâmbește pentru mine. Citește mai mult Mi-am cumpărat un guler de robă,pentru a masca zâmbetul ăsta ca o ruină.Printre gene-mi aluneca voit...o privire de-a ta.Oamenii legiiau sigilat gravitația
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
zâmbetul ăsta ca o ruină.Printre gene-mi aluneca voit...o privire de-a ta.Oamenii legiiau sigilat gravitația din curtea mea...Doar fulgii din aghiasmăaveau dezlegare să cadă,dintr-un cerdărăpănat, hodorogit,parcă intrat în insolvență.Preocupat să găsesc țărmul cu verdeață,gulerul ăsta alb...zâmbește pentru mine.... XXVI. CASTELUL, de Cristian Pop, publicat în Ediția nr. 1265 din 18 iunie 2014. se-adunaseră mulți oameni curioși totul se petrecea cu porțile închise unii își băgau ochii prin geamurile mici
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
Admit că viața ne desparte Deși ești așa de departe, Aproape te simt fiind în libertate, Tu lumină desprinsă din retină, Mă călăuzești printr-o iubire continuuă. Iubire, desfă-ți aripile să pot zbura, Azi m- am- nălțat pe un țărm, de lumină, Într-o clipă marea va devenii divină. Îmi încarc inima cu stropi de lumină, Cât sunt de mic, lângă strălucirea- Ți prea plină, Ieri, când în călătoria inimii, Devenisem un naufragiat însetat, Pe o insulă pustie, mă topeam
POEME DE SUFLET (1) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376521_a_377850]
-
abia ajung până la genunchi. Pinguini Gentoo (Pygoscelis papua). Ca niște bebeluși, merg în șir unul după altul, cu aripioarele întinse, pe cărare. Ori se târăsc pe gheață ca săniile. * Cerul este cenușiu, cețos. Apa e de-un albastru-verzui murdar. Pe țărm miroase a pește. * Am căzut până acum de două ori, călcând cu un tălpic peste altul (la fel ca atunci când încrucișezi schiurile!). * Pentru prima dată când pășesc pe continentul Antarctica. Am venit aici să văd, să cunosc, să mă conving
EXPEDIŢIE ÎN ANTACTICA (5) – CUCERIND ANTARCTICA de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376525_a_377854]
-
Lounge, se zărește PARADISUL ALB din Strâmtoarea Gerlache. Mormanele de zăpadă se reflectă în apă. Ies niște poze simetrice grozave * Din nou în “Zodiac”. Încerc apa cu mâna și este rece-rece. Ghețuri plutitoare luate de curent. Ghețari mari, lipiți de țărm. Ghețari mici, presărați pe apă. * Unii turiști poartă, în loc de un plasture în spatele urechii, o brățară la încheietura mâinii împotriva răului de mare. Un Indian are trei aparate de fotografiat (m-a depășit, eu am numai două), fiecare cu lentile super-zoom
EXPEDIŢIE ÎN ANTACTICA (5) – CUCERIND ANTARCTICA de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376525_a_377854]
-
ideii de colaborare internațională pe teme de observare științifică și meteorologie. Nagivăm cu 20 noduri. Mergem spre Insula Goudier, denumită după inginerul E. Goudier, de la Expediția Antarctică Franceză din 1903-05, condusă de Jean-Baptiste Charcot. Portul Lokroy, un port natural pe țărmul nord-vestic al Insulei Wiencke. Apoi Insula Wiencke, numită după Carl August Wiencke, un marinar norvegian care și-a pierdut viața în timpul expediției belgiene. Punctul Jougla, denumit astfel de aceeași expediție franceză, situat în partea vestică a Insulei Wiencke, la intrarea
EXPEDIŢIE ÎN ANTACTICA (5) – CUCERIND ANTARCTICA de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376525_a_377854]
-
frământările scad în intensitate, printr-o simplă atingere de gând a iubitei, în care poetul redescoperă mereu Edenul: Din floare de coral, / De mare tăinuită, / O sfântă-n St. Graal, / Dar încă neiubită. Zâmbește Dumnezeu, / De-atâta frumusețe, / Aici pe țărmul meu, / Cu soare-i dă binețe. (Versuri sărutate). Născut în capăt de țară, la Medgidia, în anul 1960 și stabilit în Arezzo Italia, Mircea Trifu are până în prezent peste 500 de poeme publicate și înmănunchiate între coperte de carte. Primul
PREFAŢA LA VOLUMUL DE POEZIE ' UN ÎNGER DE VIOARĂ ' DE MIRCEA TRIFU, ÎN CURS DE APARIŢIE LA EDITURA AIUS CRAIOVA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376535_a_377864]
-
visa în nopți de vară, când soarele va fi apus Și nu vom ști de fiecare, cine-a rămas, cine s-a dus. Cine mai sta la vatră sfântă s-aprinda candeli pe altare Ci s-a dus pe alte țărmuri cu păsările călătoare. Va naște vremea în tipare minuni peste minuni de-acu Dar bucuria revederii și dorul de prieteni, nu. Ne despărțim, prieteni, iată, dar voi trăiți cu mine-n gând Și ne-om întoarce la izvoare, așa cum am
PE, VOI, PRIETENI, VA MAI STRIG de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375857_a_377186]
-
Hârjonindu-se, cu strigăte de încântare, s-au apucat să strângă scoicile, îndesându-și-le lacomi prin buzunare. Apoi, când după o vreme, buzunarele se dovediseră neîncăpătoare pentru toată această comoară pe care mare nu înceta să o reverse pe țărm, s-au oprit privind lung imensitatea aceea de apă limpede ce se spărgea clipocind în valuri mici pe țărm. Unul după altul, fără încetare, lin, sau uneori împroșcând cu stropi strălucitori în lumina soarelui ce se răsfăța pe cerul fără
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
când după o vreme, buzunarele se dovediseră neîncăpătoare pentru toată această comoară pe care mare nu înceta să o reverse pe țărm, s-au oprit privind lung imensitatea aceea de apă limpede ce se spărgea clipocind în valuri mici pe țărm. Unul după altul, fără încetare, lin, sau uneori împroșcând cu stropi strălucitori în lumina soarelui ce se răsfăța pe cerul fără nori al unui februarie primăvăratec, fiecare val se oprea o clipă pe țărm, ca apoi ușor, cu o neînțeleasă
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
spărgea clipocind în valuri mici pe țărm. Unul după altul, fără încetare, lin, sau uneori împroșcând cu stropi strălucitori în lumina soarelui ce se răsfăța pe cerul fără nori al unui februarie primăvăratec, fiecare val se oprea o clipă pe țărm, ca apoi ușor, cu o neînțeleasă părere de rău, să se retragă înapoi în mare, târând după sine câte un pumn de nisip ca pe o amintire. Nisip, pe care alte și alte valuri care soseau în urma sa, îl reîntorceau
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
ca apoi ușor, cu o neînțeleasă părere de rău, să se retragă înapoi în mare, târând după sine câte un pumn de nisip ca pe o amintire. Nisip, pe care alte și alte valuri care soseau în urma sa, îl reîntorceau țărmului, înzecit. Pentru puțin timp, copiii au privit nemișcați, parcă ascultând neauzitele cuvinte pe care marea și vântul jucăuș ce trecea prin preajmă le șopteau și înțelegerea acestora, trecând de bariera auzului, le înflorea pe chipuri, bucuria. Undeva, la capătul digului
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
și atunci, cu un efort de voință, își încordase toate puterile, pentru a se smulge perfidului somn și se ridicase hotărâtă să reintre în răcoarea valurilor. Vremea frumoasă atrăsese multă lume la plajă. Ridicându-se în picioare, privi în lungul țărmului. Copiii alergau printre siluetele întinse pe plajă, câte o minge se rostogolea scăpată dintre mâinile neastâmpărate, iar pe teritoriul nimănui, între nisipul uscat, bătut de vânturi și apele mării, se ridicau deja castele cu pereții bine întăriți cu scoici, rod
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
mister sau este-o-nchipuire-n van? E bine-acolo între nori sau locuiți tot pământean? Sunteți o umbră? Sau culori? Sau oseminte-ntr-un ocean? Părinții mei, vă poposesc în sufletul fără ninsori. Cu frații mei vă împletesc Și vă-nvelesc cu țărm de flori. Mi-e dor, îmi este așa dor, căci vremile mă rătăcesc. V-aș căuta după zăvor, să vă sărut nepământesc. Noroc că timpu-i limitat și drumul este mai îngust. De sub veșmânt încorsetat, un strigăt va zâmbi vetust. Se
STYX de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375934_a_377263]