4,216 matches
-
care i-a făcut semn să-l încalece, continuându-și calea. Merseră ei cale de-o zi, apoi de două până când au găsit pasărea. Numai că aceasta era la Verde... Scuze, Carol II. Andrei a încercat să fure pasărea dar țipătul acesteia trezi întreg palatul. Ca pedeapsă, Carol al II-lea l-a pus pe Andrei să găsească un cal, mai viteaz decât cel pe care-l mâncase lupul și atât de voinic încât să ducă pe crupa sa nu două
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ținuta. Hmm, după câte îmi dau seama se pare că așteaptă pe cineva... Dar, n-a mai apucat să-și mai ridice privirea de la ceasul argintiu, deoarece, cu o viteză supraomeneas că, am alergat spre ea. Speriată, a scos un țipăt înăbușit, încercând să se desprindă din strânsoarea mea, dar oricât de mult s-ar fi zbătut n-ar fi reușit să scape. I-am ridicat capul și imediat mi-am înfipt colții în gâtul ei. Simțeam cum viața fetei se
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de asemenea și a mea. S-a întâmplat ceva? am murmurat, venind mai aproape. Ai ridicat ochii spre mine, mi-ai zâmbit ca o mireasă atât de dulce, și ca un glonț te-ai prăbușit. Am împietrit. S-au auzit țipete și oameni au venit lângă tine și mi te-au cules ca pe o floare, te-au dus undeva. Mi se sfărâma ceva în mine. Priveam locul unde ai căzut, ca o frunză slabă, bolnavă. Am înmărmurit la auzul cuvintelor
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe plajă fredonând. Pe cer încă mai străluceau câteva stele învinețite rămase din puzderia de peste noapte. Marea cânta straniu, prelung și neînțeles. Ascultam cântecul valurilor. Aerul era pictat în nuanțe posomorâte și o liniște ca de gheață mai înfiorătoare decât țipetele lungi, ascuțite și sfâșietoare ale lunii, stăruie încă pe boltă. Chiar și vântul părea să tremure în tăcerea ca de mormânt, ascunzându-se prin scorburile palmierilor de pe plajă sau prin scoici. Pescărușii albi luminau bolta întunecoasă, umbrele lor înotau în
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Mi-am pus placa de surf pe nisip și prosopul pe ea alcătuind un pat. Ce-i drept, mai puțin confortabil și m-am întins urmărind cerul. Apoi am închis ochii și nu i-am mai deschis mult timp. Primul țipăt mă trezi din somn, al doilea îmi îngheță sufletul. M-am ridicat de pe placă și am scrutat plaja cu privirea. Un alt țipăt mă făcu sfâșietor să mi îndrept privirea spre apă. Și l-am văzut. Exact acolo, la o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
am întins urmărind cerul. Apoi am închis ochii și nu i-am mai deschis mult timp. Primul țipăt mă trezi din somn, al doilea îmi îngheță sufletul. M-am ridicat de pe placă și am scrutat plaja cu privirea. Un alt țipăt mă făcu sfâșietor să mi îndrept privirea spre apă. Și l-am văzut. Exact acolo, la o depărtare considerabilă de țărm, un băiat înconjurat de apă și de sânge. Primul cuvânt care-mi ieșise de pe buze îmi făcu părul măciucă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Iacob pe spate și făceau glume pe seama potenței lui. Zeii le zâmbeau. Dar exact când pântecul Leei se rotunjea pe sub tunică, Rahela a început să sângereze. Într-o dimineață, cam la trei luni de la nuntă, a sculat pe toată lumea cu țipetele ei. Lea și Zilpa s-au repezit la ea și au găsit-o suspinând, înfășurată într-o pătură plină de sânge. Nimeni nu putea s-o facă să se simtă mai bine. N-o lăsa nici pe Ada să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
zeiței, întrebându-se dacă ar trebui să-i dea niște ofrande, deși el jurase să nu venereze decât un zeu, zeul tatălui său. Rupea smocuri de iarbă și dădea din cap de disperare, până când n-a mai putut să suporte țipetele Rahelei și s-a refugiat sus, pe cea mai înaltă pășune. Peste două zile Ruben avea să fie trimis să-l cheme înapoi. Deocamdată însă Lea, Zilpa și Bilha, toate trei își luaseră deja rămas-bun de la Rahela, pentru că era limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
oraș, Laban a vândut cei doi câini pe o sumă derizorie pe care a și pierdut-o apoi la un joc de noroc. Pierderea celor doi câini l-a înnebunit pe tata. În noaptea în care Laban s-a întors, țipetele, blestemele și înjurăturile s-au auzit până târziu. După aceea, tata nu și-a mai descrețit fruntea. Iar pumnii nu i s-au descleștat decât după ce a găsit-o pe Lea și i-a povestit toate detaliile acestui ultim scandal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a acuzat că ar fi de fapt tatăl denaturat al femeii. Și l-a scuipat în față. În culmea furiei, omul s-a repezit la gâtul ei și ar fi omorât-o dacă n-ar fi sărit vecinii alertați de țipetele ei. L-au alungat până la urmă, iar Inna ne-a arătat vânătăile de pe gât. Bărbatul ceruse o despăgubire de la tatăl Innei, dar Inna nu avea tată, nici vreun frate sau soț. Trăia singură de când murise mama ei. Moștenind căsuța familei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să-l prind, picioarele mi-au alunecat și am căzut pe spate. Iuda m-a prins și m-a tras, eu eram cu fața în sus, vedeam cerul și am simțit că apa mă ținea cumva la suprafață. Ah! Un țipăt scurt mi-a scăpat. Un demon al apei, m-am gândit eu. Un duh al apei mă ținuse la suprafață. Dar Iuda m-a tras înspre mal și m-a așezat pe pietre și am pierdut brusc acea ușurătate miraculoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dat seama că omul ne era rudă cu siguranță. Era Elifaz, fiul cel mare al lui Esau și vărul meu, care semăna atât de mult cu Iuda că a trebuit să-mi duc mâna la gură ca să nu scot un țipăt de uimire. Era la fel de roșcovan și de arătos ca Iuda, doar că un pic mai înalt, la fel de înalt ca Ruben. Avea de altfel gesturile lui Ruben atunci când vorbea, cu capul puțin aplecat într-o parte, cu mâna stângă în șold
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Wenrero era și ea om ca toți oamenii. Eram fermecată. Le-a mulțumit mamelor mele pentru vasul cu măsline, brânză și pâine proaspătă care-i fusese lăsat. Înainte de a mânca, a spus o rugăciune într-o limbă care suna ca țipătul de uliu. Am râs la auzul ei, crezând că glumește din nou, dar femeia cu părul roșu mi-a aruncat o privire plină de mâinie. M-am simțit de parcă aș fi luat o palmă și obrajii mi s-au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
alăture, să danseze cu ele. Ada s-a făcut nevăzută în acea noapte și mi-a luat și prietena, legată pe spinarea unui măgar, ca pe un sacrificiu încă nesacrificat, cu o cârpă în gură, să nu i se audă țipetele. În cele câteva zile care mai rămăseseră până la plecarea noastră, am evitat-o pe Bunica și m-am ținut pe lângă mamele mele. Tot ce îmi doream era să plecăm de acolo, dar în timp ce ne pregăteam să ne întoarcem la Succoth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
consoleze. Bărbații care serveau și cei câțiva nefericiți care n-apucaseră să fugă la țară dintre zidurile orașului n-au mai fost așa de norocoși. Ei au simțit cuțitul din plin și mulți au urlat de parcă i-ar fi omorât. Țipetele lor au înțepat văzduhul toată dimineața, dar au încetat în jurul prânzului. Ziua s-a făcut nemilos de fierbinte. Nu se simțea nici o adiere de vânt și nu se vedea nici un nor și chiar și între zidurile groase ale palatului aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
la soare. Nici până în ziua de azi nu știu dacă Shalem chiar mi-a spus acele vorbe sau dacă n-a fost doar un vis liniștitor. Dar restul știu că a fost cu adevărat. Mai întâi s-a auzit un țipăt de femeie. Ceva groaznic trebuia să i se fi întâmplat acelui biet suflet, m-am gândit eu, încercând să nu mă mai gândesc la acel sunet ascuțit, sfâșietor, pătrunzător, prea teribil ca să fie real, un sunet ca dintr-un coșmar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
un coșmar. Sunetul acela sălbatic venea de undeva de departe, dar era atât de supărător și de insistent că nu-l puteam da la o parte, așa că m-am gândit că trebuie să mă trezesc din coșmar ca să scap de țipăt. Se auzea din ce în ce mai tare, până când mi-am dat seama că aveam ochii deschiși și că sufletul acela chinuit nu era dintr-un vis și nu era nici departe. Urletele erau ale mele și acel sunet nepământean venea din gura mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ridicaseră cuțitul chiar și asupra bebelușului lui Așnan, iar biata lui mamă sângerase până la moarte încercând să-l apere - brațul ei care încercase probabil să pareze lovitura toporului, zăcea retezat. Dintre toți bărbații din casă, doar Nehesi scăpase. Când începuseră țipetele, el alergase în camera regelui și ajunsese chiar la timp ca s-o protejeze pe Re-nefer de Levi și de unul dintre oamenii lui. Regina se apăra cu un cuțit împotriva lui Levi și Nehesi intrase chiar atunci. El îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
noapte cu luna pe jumătate și aproape am zâmbit. Plăcerea s-a terminat în clipa următoare, când am simțit o atingere ușoară pe degete. Am sărit în picioare, pentru că mi-am amintit sabia lui Nehesi și mi-am înăbușit un țipăt. O umbră mică se învârtea în cerc în jurul meu. Pasărea cânta în continuare, dar acum parcă o făcea ca să-și bată joc de bucuria pe care o simțisem o clipă mai devreme. M-am uitat cu groază cum umbra a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mea și a deschis ușa, de sus până jos, așa cum mai văzusem că se face și înainte. A pătruns înăuntru să mute umărul copilului. Durerea era atroce, de parcă stăteam pe soare. Într-o clipă, copilul a ieșit. Dar în locul unui țipăt de veselie, a fost primit cu tăcere; avea cordonul în jurul gâtului, iar buzele îi erau vinete. Meryt s-a precipitat. A tăiat cordonul din jurul gâtului, și-a luat tuburile și a supt moartea din gura lui, suflându-i viață în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dintre colegii tăi. Un nor a trecut peste fața lui Re-mose și mi-am amintit băiețelul care plângea când găsea câte un pui de rață mort în grădină. Dar fiul meu nu mi-a povestit despre răutățile colegilor, nici despre țipetele batjocoritoare care îl însoțeau peste tot în primul an de școală: „Unde e tatăl tău? Tu n-ai tată”. Re-mose nu vorbea despre singurătatea lui, care crescuse când devenise cel mai bun din clasă, iar profesorul îl remarcase și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe care o are de făcut. La revărsatul zorilor, au început durerile acute. As-naat a încercat să rămână tăcută, așa cum se cuvenea să facă o doamnă de viță regală, dar natura o făcuse zgomotoasă și curând a umplut văzduhul de țipete la fiecare crampă. Am cerut apă rece ca să răcorim fața mamei, paie curate și conuri de lotus ca să împrospătăm atmosfera și cinci servitoare care să se așeze în jurul stăpânei lor și s-o încurajeze. Câteodată e mai ușor pentru cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lotus ca să împrospătăm atmosfera și cinci servitoare care să se așeze în jurul stăpânei lor și s-o încurajeze. Câteodată e mai ușor pentru cei săraci, m-am gândit. Chiar și cele fără familie locuiesc în cartiere așa de înghesuite, încât țipetele unei mame în durerile facerii adună alte femei care vin ca gâștele chemate de o conducătoare în zbor. Dar cele bogate sunt înconjurate de servitoare prea temătoare față de stăpâna lor ca să se poarte ca niște surori. As-naat n-a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
așezare ca cea de la Salem, cu o duzină de corturi și câteva focuri pentru gătit. Dar aici era un sat întreg; zeci de femei cu capul acoperit se mișcau încolo și încoace, cărând urcioare cu apă și lemne pentru foc. Țipetele copiilor acopereau murmurul de voci vorbind în limba mea, răstită și cântată în accente care îmi erau și nu-mi erau familiare. Dar mirosul a fost cel care mi-a umplut ochii de lacrimi: ceapă prăjită în ulei de măsline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și când am căzut peste ea, cu mâna întinsă, am simțit cum mâna mi-o ia razna, am simțit apoi sub palme doar chiloții și, în mijloc, locul ăla moale și fierbinte, și atunci Iza, foarte-foarte tare, a dat un țipăt ascuțit, mi-a țipat de-a dreptul în ureche, iar mie mi s-a umplut tot trupul de țipătul ăla ascuțit, am adulmecat, mai viu ca niciodată, acel miros de fată mare, și am văzut cum sendvișul meu galben se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]