7,946 matches
-
20 de ani și mai bine. Că dac-o mânca de-atunci era putredă cu tot cu curcă și cu mămăliga adiacentă,SCUZAȚI! Din care pricină și-amu-i flămândă și nemâncată! Altă vecină, trecând din întâmplare pi-acolo chiar începu și ea să țipe ca nebuna: - Fa, ești chioară sau te faci că nu vezi !? Uite-ți curca în boscheți : cum se ouă , săraca! E plouată ca tine de ieri de la hram! - Ia mai lasă-mă-n pace ! Ce n-are poiată? Ce caută
ALTE SOLICITĂRI ALE VIEŢII DE LA ŢARĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342069_a_343398]
-
vântul primăvăratic, într-o temerară întrecere de-a alergatul, cu picioarele goale, peste pământul lânced de la ploile din ajun: „...și...un, doi, trei...gata, fugim mâncând pământul, ținem brațele întinse și...zburăm pur și simplu, cel puțin asta credem în timp ce țipăm cât ne țin plămânii. Nu ne pasă de toate acestea pentru că nu le înțelegem. Nici nu vrem să le înțelegem. Ne trăim copilăria. Noi acum levităm. Privim de sus Dunărea pe care înaintează leneș în amonte un remorcher cu un
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
huruit. Țipete disperate se aud din spital, de pe stradă și de prin blocurile din apropiere. Lumini ca niște descărcări electrice luminează întinderile din noapte în timp ce huruitul se amplifică. Cei din salon se clatină pe picioare când în stânga când în dreapta. Asistentele țipă disperate neînțelegând ce se întâmplă. DOCTORUL :(strigă) Păstrați-vă calmul! Este cutremur! ASISTENTELE:(disperate) Aoleuuu! DOCTORUL: Nu părăsiți încăperea, scările sunt vulnerabile la seism! Nu intrați în panică! După câteva clipe dansul diabolic al clădirii se liniștește. Doctorul iese pe
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
Imperatorul” își ține ședința este invadată de acel stol de păsări ciudate. Acestea se transformă pe rând în cavaleri cu pelerine roșii și fecioare în voaluri roze cu părul lung, despletit. Nepoftiții musafiri plutesc pe deasupra scaunelor. Cei prezenți în sală țipă alergând printre scaune din fața straniilor năvălitori. IMPERATORUL :(surprins de aceste apariții) Cine sunteți voi să-l deranjați pe Imperator?... Am să vă arestez! Din rândul vampirilor unul urcă la tribună și rostește cu un glas puternic de se cutremură pereții
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
c-ai fost sub papuc toată viața. Caroseria pilotului de cursă lungă sări de pe fix la vreo 10 km de orgoliu fâlfâindu-și flapsurile fleșcăite în fața lui Mișu. - Io, bă!? Ia uite ce mușchi de avion am! Când vroia să țipe baba la mine îi trăgeam una de nu vedeam unde am aterizat. Îi zbârnia elicea când vroia junghiul meu. Spirt era ... sau carmol ... sau ... Dar, era bun și oțetu'. - Aoleu-oleu! Cred că numai flotări făceai în fața ei ... - Făceam! 14 în fața
ULTIMUL CUVÂNT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/342141_a_343470]
-
Unda de șoc a “exploziei” verbale îl luă pe Sile prin surprindere și căzu pe spate prin gesticularea mâinilor ce căutau un punct de sprijin. Nu se lovi rău, dar simți că victoria e uneori dureroasă. - Ce ai bă, de țipi? - își reveni Sile frecânduși cotul ușor avariat. - Nu mă pot concerta ... ăăă ... contesta ... Ptiu! Nici concentra nu pot zic neconcentrat ... Băă, Ronțăilă! Numai mutra ta o văd. Dă-te mai încolo! - Așa? - Mai încolo!... - Păi, aici nu mai văd. - Dar
ŞAH – PAT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/342140_a_343469]
-
deschidă și să pună capăt emoțiilor sale. Se gândea să închidă, când auzi ca dintr-o peșteră glasul Adrianei. Nu-și putea da seama de ce o aude așa de slab ca și când ar fi la celălalt capăt al pământului. - Alo, Adriana, țipă el în microfon. - Da, Sebi, eu sunt dar nu te pot auzi. Sunt în metrou și cum trenul aleargă prin tunelurile subterane, semnalul este foarte slab. Te aud cu intermitență. - Bine atunci, când ești la suprafață dă-mi un apel
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342104_a_343433]
-
socializează copiii și se împrietenesc fără niciun complex, față de cei mari. Parcă se cunoșteau de când lumea între ei și când o echipă marca câte un gol în poarta celeilalte echipe, simbolizată prin niște pietroaie, bucuria câștigătorilor era de nedescris după cum țipau, râdeau și ridicau mâinile sus simbolizând bucuria victoriei. Adriana era entuziasmată văzându-și băieții în mijlocul grupului gălăgios de mini fotbaliști. Cel mai mult o distra privind cum fetițele se luptau cot la cot cu băieții încercând să le fure mingea
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342104_a_343433]
-
venită pe lume într-o zi de iarnă, pe un ger cumplit. „În mijlocul manifestației, s-a auzit glasul servitoarei: »Domnule profesor, vă naște soția ! » Și tata s-a desprins de prieteni și colegi și a alergat spre casa noastră... Mama țipa cât o ținea gura, de durere, căci venise ceasul când pântecul ei nu mai voia să mă găzduiască... Și am apărut pe aceasă lume plângând... Așa plâng mai toți copiii, de durere, poate, când trec prin strâmtoare, sau de bucurie
UN CANTEC DESPRE MAMA INTRUPAT INTR-UN ROMAN-ESEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341730_a_343059]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > VERDE CRUD Autor: Oana Radu Publicat în: Ediția nr. 259 din 16 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului trup împărțit în două ventricule partea stângă sărată partea dreaptă speranță la mijloc firul de argint își țipă echilibrul mă oglindesc în viață ca un copac în apă vârf putrezit în pământ din rădăcini îmi cresc în cer muguri Referință Bibliografică: Verde Crud / Oana Radu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 259, Anul I, 16 septembrie 2011. Drepturi
VERDE CRUD de OANA RADU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341827_a_343156]
-
până-l înțelegi. Cu mult înainte de '89, coadă în spatele unei alimentare pentru aprovizionarea de după amiază. Un bătrânel își găsise loc pe o navetă răsturnată și-l luase somnul. La un moment dat un șobolan traversează curtea în fugă și femeile țipă speriate: - Omorâți-l, omorâți-l iar bătrânul trezit brusc ridică mâna și strigă din toate puterile: Întâi pe ea, întâi pe ea! A fost un blestem sau o premoniție? Nici atunci nu erau toate rele, nici astăzi nu sunt toate
LUMEA ÎNCOTRO? de ION UNTARU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341797_a_343126]
-
vise te-am desprins aseară În versuri calde să te-mbrac, Să opresc lacrima amară Și-n al tău dor să vreau să zac. Din amintiri am smuls o clipă Sufletul să nu-mi osândesc Dar miezul nopții-n pagini țipă Și-n zori de zi te regăsesc. Mi-e inima simbol de lacrimi Și sufletul șuvoi de vers, Renasc sorbindu-te din patimi, Minune-n al meu univers! Mi-e versul plin de-a ta ființă, Glasul avid de-al
REGĂSIRE de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341828_a_343157]
-
mă dumiresc eu ce se întâmplă cu mine, o cloșcă aflată prin apropiere, punând în seama mea toate intențiile agresive ale lumii înconjurătoare, a sărit cu vehemență să-și apere puișorii pândiți de un pericol imaginar. Știu numai că am țipat până când a venit mama să mă scoată din ghearele ei nemiloase. Când m-am făcut ceva mai mare, mă trimiteau părinții fie cu Joiana la păscut, fie să adun burean pentru hrana ei de seară, fie să o duc dimineața
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
Niciodată nu vom avea ce-avem acum, iubitul meu, acum, când nu avem timp pentru noi. De ce-ți pierzi timpul cu mine? mă-ntrebi și lacrimile-mi ustură poalele ochilor și-mi mușc mâna dusă la gură ca să nu țip și să trezesc veșnicia ce mi-o promiți refuzându-mi clipa. De unde-atâta timp în mine, Doamne, de-l irosesc pe iubire...? Oare-și mai pierde cineva prețiosul timp iubind ca mine? Referință Bibliografică: Timpul / Mirela Borchin : Confluențe Literare, ISSN
TIMPUL de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341992_a_343321]
-
biletul, nu mai exista dovada că Brigitté a scris ceva ofensator la adresa cadrului didactic. Când s-a întors să-și recupereze biletul, Minodora nu l-a mai găsit și a făcut, pur și simplu, o criză de nervi. Începu să țipe și să peroreze la adresa hoțului. Știa că Brigitté nu-l putea lua fiind prima care a părăsit clasa, cât timp încă avea biletul în mână. Atunci cine l-a sustras așa de repede? Era furioasă la culme. Cum toți elevii
UN PRÂNZ ÎN FAMILIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342220_a_343549]
-
ei plin de... verdeață!... atâta lăcomie, Doamne! și-atâta fugă după carne, încât, sub palma multor doamne, pocnesc, în draci, muguri de coarne! ce se întâmplă, Doamne, iartă, ce caut între cele sfinte?! eu știu că nudul este artă, dar țipă lutul, că-i... sorginte. dar eu, poet, alung ispita și, din obraz, ascund arama; să văd, în brațe, cum iubita m-o ține, când voi trece... vama. Referință Bibliografică: m-am săturat de toți, și toate!... George Safir : Confluențe Literare
M-AM SĂTURAT DE TOŢI, ŞI TOATE!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342340_a_343669]
-
clinti pe frumoasele războinice. Încet-încet, lui Muntha, îi pieiră puterile și la apusul soarelui își dădu duhul. Codanele mai așteptară încă o bucată bună de timp, iar când își dădură seama că balaurul este mort, săriră în sus de bucurie, țipând și cântând din toată inima. Acum se puteau întoarce acasă victorioase. Nimeni nu le va mai tulbură viața liniștită de trib. Coolangatta, ridică din iarbă cele două diamante și le arăta surorilor sale. Erau minunate și sclipeau că soarele. Gândi
AYEYE DAGUL ATYEYE de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342267_a_343596]
-
stăpânul. Se așeză cât mai aproape de el și începu să-i toarcă încetișor la ureche de parcă ar fi vrut să-i liniștească durerile. Peste o vreme marinarul își reveni din nou, dar nu putu să facă nici o mișcare fără să țipe de durere. Corabia, asemeni unei fantome, plutea în derivă, fără control, pe ape necunoscute. Mai trecu o zi, timp în care Panait se zbătu între viață și moarte, aiurind și suferind din cauza durerii. Piciorul i-se umflase și îl chinuia
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
fost deschise diferite puncte de ajutor financiar pentru sinistrați. Chiar și copiii își donează economiile din pușculița. Așa i-au educat părinții și profesorii de la scoala, să sară și să-și ajute semenii aflați la greu! De aceea nimeni nu țipă, nu urlă, nu varsă blesteme pe natură sau pe guvern. Caută să înțeleagă și să pună umărul la efortul de reabilitare a situației. Australianul este obișnuit cu greul. A trait, în condiții precare, într-un mediu geografic diferit de cel
ŢARA CONTROVERSELOR de GEORGE ROCA în ediţia nr. 40 din 09 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342527_a_343856]
-
mă copii, m-am luminat deodată la minte, țiuitul ăsta nu era altceva decât țipătul iedului înfricoșat. Da!... Că mi s-o întâmplat și mie odată să prin un ied cu mâna, încâlcit între niște vrejuri și taman la fel țipa, sărmanul de el, cerând ajutor. Și în timp ce eu îmi tot dădeam cu presupusul c-o fi așa, c-o fi altminteri, deodată s-o auzit tropot de copite și răspunsul celui așteptat să vină: beh, beh, beh! Da, minunea se
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
Am urcat în Loganul meu roșu, i-am dat cheie și am ieșit pe langă Piața Ion Meșter în stradă Câmpului. Am coborât pe Moților și am intrat pe Clinicilor. Am gasit cu greu unde să parchez. Doamne! Oamenii ăștia țipă că din gură de șarpe că nu au bani, dar nu-și dau fundul jos din autoturisme. Și ce mărci! Au bani de benzină și țigări scumpe, dar se vaită că nu au bani de mâncare. Am intrat în curtea
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A OPTA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342546_a_343875]
-
curte stratul de zăpadă o ajută să lustruiască tălpile ruginite ale saniei. Până ajunse la poartă deja săniuța aluneca ușor. Deschise poarta încet și se strecură afară. Fu întâmpinată cu o chiuitură și cu o rafală de bulgări. Începu să țipe plină de zăpadă dar nu se lăsă, se aplecă și strângând zăpadă în pumni începu să-i bată cu bulgări pe copiii deja uzi de zăpadă și atât de veseli. După prima repriză se formară echipe și începură să se
LUCIANA (FRAGMENT) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342641_a_343970]
-
la o adică. Nu înțelege prea bine ce s-a întâmplat dar îi este destul ce vede și o pornește iar pe scări, de data asta urlând de-a binelea: - Fugiți, mortul! Strigoiul,... Acolo sus... Femeile și copiii încep să țipe, ușile se trântesc cu zgomot în urma lor în timp ce Ghiță încearcă fără succes să își ajungă consoarta din urmă. Cine s-a aflat la ora aceea pe stradă văzând o femeie disperată alergând și strigând din răsputeri: "Fugiți,... mortul!" și un
FUGIŢI, MORTUL!!! de ION UNTARU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342661_a_343990]
-
Mai strigă o dată din răsputeri : aa-hooo! Ecoul înlănțuit rămase impasibil la efortul său sonor. Acum, firicelul de teamă ce-i șipotea printre gânduri se transformă într-un șarpe uriaș de frică ce i se încolăcea pe creier. Nu, nu, nuuuu! țipau gândurile sale agitate, sugrumate de șarpe. Știu care este drumul! Trec podețul o iau la stânga, ocolesc cișmelele, apoi la dreapta, până la tufișurile din răzoare. După aceea, urc la stânga peste deal până...Știu! Știu! Asta e mâna stângă și cealaltă e
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
a dispărut cișmeaua ? Și ce caută tufișul ăsta în fața mea ? Tăcând blând, tufișul îi scutură pe căciulă toată neaua după creanga lovită de el. -Ce ai cu mine, băiețaș, ce ți-am făcut ? -Au ! Cine vorbește ? Cine este în tufiș ? țipă speriat băiatul. -Tu ești, nătărăule ! Nu mai vorbește nimeni ! îi sâsâi șarpele fricii în urechi. Tot întunericul din jur tăcea.Și, nesuferitul de șarpe îi devora toate gândurile. Acum, nu mai știa care este stânga și care dreapta. Bezmetic, începu
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]