3,543 matches
-
el, în întregime, cu micile Taberne spre care ești invitat de greci vorbăreți și ispititori, cu studenții care cântă pe străzi, pentru câteva drahme pe care, cu drag, turiștii le pun în pălăriile așezate lângă ei, este elegant, curat și așezat, având, de fapt, aceeași destinație. Aici ți-e teamă cu fiecare pas pe care-l faci, te-nconjoară brusc zeci de copii sau tineri cărora nu le poți ști intențiile, este murdar, aglomerat lipsit de strălucire sau poezie. Ce-a
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Pauză. Unul lucrează, doi stau și restul au dispărut. Nu mai poate lucra nici ăla de făcea ceva, c-a venit unul mai deștept să-i dea indicații. Păsărelele cântă, vântul suflă și pictorii pictează. Astea se întâmplă constant și așezat. Fără vorbă multă și fără oboseală. Oare mâinile lor, mințile lor, corpurile lor încordate n-au nevoie de o pauză? Parcă nu. E prea frumos ca să te oprești din lucru și nici nu mai contează pentru cine lucrezi. O faci
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Dacă n-ar fi drujba, care face un zgomot infernal tăind lemnele, ar fi chiar liniște. Trebuie montate băncile din bușteni de brad că poate înaltul oaspete o să vrea să se așeze pe vreo una din cele multe confecționate și așezate astăzi prin curte. Dar toate cele de mai sus pălesc în fața următoarei relatări. În jurul prânzului, înainte de a ne așeza la masă, una din pictorițe apărută peste noapte și fără a fi nominalizată inițial în tabără, acceptată doar pentru meritul de
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
directori, președinți de asociații artistice profesionale, profesori, cercetători etc. Am fost pus și eu în fața unor atare situații chiar de la începutul prezenței mele la Berlin. Prima oară la un dejun cu un director de la DEFA Berlin, de altfel un om așezat și inteligent, care, pus probabil de "alți tovarăși" să mă încerce, mi-a reproșat, între felul întâi și doi, că România stă "cu fundul în două luntre" în politica sa externă și cu "ai noștri", dar și cu "imperialiștii". I-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
I-am spus ca o să-l țin sub "atenție" și că dacă se mai întâmplă o să informez "mai sus"! Cel "de seara" era șoferul meu, omul de 2 metri, fost șofer la ministru. Și el, și soția erau doi oameni așezați și muncitori. Mă împăcam bine cu el și-l apreciam, fiind singurul șofer care "citea" îl lăsam la volan cu o carte în mână și când terminam vizita îl gaseam tot cu cartea în mână, ceea ce în "breaslă" era mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
lume cu istorie mai recentă întâlneam în vizitele noastre la Feria Hippie de Ipanema, unde artizanii expun duminica lucrări din argint, aramă, cupru, piele, pietre semiprețioase, tablouri, sculpturi, țesături. Am cumpărat din Ferie multe lucruri frumoase, pe care le păstrăm așezate peste tot în vitrine, și tot de acolo am adus cale de 12000 de kilometri pielea culoarea ambrei croită special, cu care am îmbrăcat o canapea și două fotolii, pe care când mă odihnesc , închid ochii și mă trezesc la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
diplomatice cu cele literar-istorice, fiind prezent la întâlnirile "junimiste" de la Casa "Pogor", la lansările și expozițiile de la Casa "Mihai Eminescu" din Grădina "Copou" sau la alte "soarele" simandicoase. Încet, încet, lumea de aici, mai altfel decât "neoeuropenii" din Capitală, mai așezați, mai atenți, mai politicoși și, de ce n-aș spune-o și mai culți, începe să ne caute și să ne prețuiască, eu fiind, de altfel, într-o urbe cu jumătate de milion de locuitori, singurul ambasador "de carieră". Leul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ospiciu, tot ceea ce a cerut a fost un scaun pe care s) stea. În timpul conversației, Îmi amintesc c) odat) am auzit despre Leibniz c) putea sta nemișcat timp de trei zile, gândindu-se. Cand Il v)d pe Rips stând așezat, Incep s) Înțeleg cum, f)când calculele În minte, ar putea g)și r)spunsul la o problem) nerezolvat). Este Ins) de neimaginat c) acest tan)r ușor distrat ar fi capabil s) Își toarne pe el benzin) și s
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
plutind, Verde că un smarald. De la fereastra mea ce d) spre nord v)d noul Sears Tower- nu că smaraldul, ci verde-cenușiu În lumina asta. Seam)n) cu o histogram) subțire și este mai Înalt decât o duzin) de aisberguri, așezate unul peste altul. M) face s) m) gândesc la sute de mii de aparate de radio japoneze, puse claie peste gr)mad), așteptând s) fie Inc)rcate pe vapoare. Știu cum s)-mi Inc)lzesc spiritul În acest oraș. Îl
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
auzeai suflându-și nasul În holul rece, unde trecea de la o oglindă la alta cu un buchet mai mult verde, umed, foșnitor, de mărgăritare sau ținând În pumn un buchețel fragil cu albăstrele de culoarea cerului. Dacă Mademoiselle era cumva așezată prea departe, la capătul imensei mese, și mai ales dacă În fața ei avea Întâietate vreo rudă săracă aproape la fel de grasă ca ea („Je suis une sylphide à côté d’elle“ spunea Mademoiselle ridicând din umeri În semn de dispreț), atunci
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ciocolată de după-amiază În aer liber, așezată la capătul unei alei mărginite de mesteceni, tei și arțari, pe acel loc neted presărat cu nisip, din grădina propriu-zisă care separa parcul de casă. Parcă văd fața de masă și chipurile oamenilor așezați acolo, contaminându-se de animația jocului de lumini și umbre de sub fabulosul frunziș mișcător, fără Îndoială exagerată de aceeași predispoziție spre o comemorare pătimașă, de permanentă revenire, care mă face Întotdeauna să abordez acea masă de ospăț din exterior, din
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Probabil că încă de pe atunci, din perioada clujeană a cunoștinței noastre, suferea de unele scrupule și suspiciuni exagerate care, cu timpul, s-au accentuat și, amestecându-se cu însușirile devenite ticuri și manii (un prosop de care te-ai folosit așezat „frumos” pe tăblia patului, „să se usuce”, o scandaliza ca un grav atentat la sănătatea și viața - pe care o dorea cât mai lungă firește - a mobilei respective) au făcut din ea o persoană destul de bizară. Atunci, pe la sfârșitul anilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
început discuțiile. Mereu timorat în fața marelui scriitor, cu el personal n-am schimbat întreaga seară aproape nici un cuvânt. Doar o singură dată am intervenit cu o scurtă replică în discuția pe care, în acel moment, o purta cu câțiva colegi așezați mai aproape de el. N-am izbutit însă să sparg gheața, deoarece am rămas cu impresia că replica mea nu l-a satisfăcut. Descurajat, m-am închis și mai mult în mine; pe de altă parte, influențat probabil de crisparea mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
logic ar fi fost să apară, din moment ce... Cu câtva timp în urmă, vecinul de sus, de la trei, ne informase că în bloc sunt șoareci și mă asigurase că el însuși, cu mâna lui, prinsese vreo nouă, în chiar sufrageria lor, așezată exact deasupra capului meu. Citeam ce citeam și fulgeram colțurile încăperii, din ce în ce mai îndrăzneț, căci încrederea în spusele vecinului începuse cam de multișor să se clatine... Lectură cu pândă de șoareci! Am terminat de citit toată proza lui Dostoievski fără a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Dacă trebuie, voi plăti, n-am încotro. Probabil că am „furat” și mi-am însușit prea mult din fericirea generală provocată de Revoluție. Am „furat”, vorba unui mare scriitor, mai mult decât îmi permitea condiția - de veșnic perdant, de ins așezat mereu împotriva curentului. * Într-o seară, la câteva săptămâni după Revoluție, mă uitam la televizor - principala mea ocupație din acea perioadă. Evident, mă uitam nu la filme, câte s-or fi dat pe micul ecran pe atunci, și cu atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ins legat fedeleș, ajuns la cheremul oricui, expus privirilor înspăimântate, scârbite sau chiar critice, ale tuturor. Să nu mai fii în stare să alungi o muscă, să nu mai poți să ridici măcar un deget! O, dacă ai reuși, frumos așezat (de alții, ca un prunc neajutorat) în sicriu, cum te afli, să ridici doar un deget, nu neapărat amenințător, ci așa, ca și cum te-ai amuza să te uiți la el, să ți-l contempli! Cum s-ar schimba atunci, brusc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de nații, printre care, pe lângă moldoveni, găsim urmași ai cazacilor zaporojeni, bulgari, ruși, sârbi, albanezi, greci, armeni, evrei, dar și nemți și chiar elvețieni! Aceștia din urmă, provenind din Elveția franceză, au fost chemați de un oarecare conte Paravicini și așezați, între 1824-1828, lângă Akerman (Tighina), unde au întemeiat localitatea Șabo, lângă un târg cu același nume locuit de ucraineni. La începutul secolului nostru erau cam o mie de suflete. În ce-i privește pe coloniștii nemți, aceștia au venit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
limbi pe care eu încerc disperat să le apropii, să le fac prietene. În suedeză, adjectivele nu spun mare lucru, în schimb verbele sunt „specializate”, se spune exact cum stai, de exemplu, un verb special dacă stai în picioare sau așezat, limba este exactă în ceea ce privește situarea în spațiu și în timp. În limba română și, în general, în limbile romanice domină incertitudinile, și atunci adjectivele au un rol special, ele sunt precum umbrele în pictură, dând nuanțe neașteptate, profunzime, chiar valori
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de care este vorba, mi s-a părut și mai degajat, lipsindu-i poate emoția unui examen, cum a fost cazul cu primul rol. Siguranța discursului dramatic și, nu în ultimul rând, căldura și sonoritatea timbrului său de bariton bine așezat fac din tânărul interpret un cântăreț de perspectivă. Bineînțeles că, o dată cu vârsta, glasul său generos se va așeza și mai mult, dacă nu se va abuza în folosirea sa în roluri ce nu i se potrivesc. Este genul de glas
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
două hectare bine ascunse după un gard și el nou! Cât despre autorii incendiului de la dărăpănătura de școală din Necrasovca Nouă, nimeni nu știa nimic, desigur în afară de doi: Petrică și președintele comitetului școlar comunal, un țăran lipovean cu minte bine așezată chiar și la șotii de folos. Bietul Petrică își doarme somnul de veci în curtea bisericii de la Belaevca, în apropierea Odesei. Cine a crezut că va muri de glonț el care crescuse între țărani de diferite naționalități, el care era
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
ăștia dacă află. - Nu-i bai. Altfel o să-i omoare băutura. și am ascuns sticlele. Le-au căutat în mai multe rânduri și negăsindu-le m-am bucurat să văd că irișii ochilor au căpătat blândețe, gesturile au devenit mai așezate. La sfârșit, când au apărut și cele două sticle mau înconjurat flăcăii. - Sărut mâna, doamnă învățătoare. Să mai veniți la Horă. Războiul împotriva tifosului exantematic a mers până în 1945, prin iulie. Așa, printre multele întâmplări, am reușit să am și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
existența lor Încep cu aproape 1000 de ani În urmă, când feudalul bizantin Kekaumenos aduce prima atestare scrisă asupra aromânilor pe teritoriul Greciei de azi cu precădere În Thessalia, Pind și Macedonia. El Îi consideră daci ca ramură a tracilor, așezată mai Întâi În proximitatea Dunării, de unde au coborât În sud În locurile unde se găseau În vremea sa și unde au continuat să viețuiască până În zilele noastre. Autorul stabilește identitatea dintre vlahi și traci, care populau un areal Întins Între
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
trecut. Aceștia erau parametrii în care se petrecea acțiunea. Și multe personaje, totdeauna multe personaje, uzate de viață, de alcool și de visuri ratate. Mi-a plăcut totdeauna acest gen de societate dubioasă; o prefer chiar, mărturisesc, societății de oameni așezați, realizați, mulțumiți de ei. Îmi trebuie oarecare îndrăzneală pentru a recunoaște această preferință; dar... "asta este"... Mă aflam deseori în locanta aceea... Nu mai știu dacă există încă... Acolo oamenii se așezau la orice masă unde găseau loc, fără nici o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cafenelelor cu un pahar de apă, uneori însoțit de o bucată de rahat. Desele incendii, cronice, care devastaseră cartierele pitorești ale Constantinopolului încă nu făcuseră la Salonic, și el atins de flagel, aceleași pete întunecate în orașul vechi. Casele, bătrîne, așezate strîmb, cu verande de lemn sculptat, se învecinau în labirintul străduțelor cu un arc de triumf roman și cu biserici vechi cu o mulțime de coloane ca la templele păgîne, cum era bazilica Sfîntul Dumitru, mîndră de a fi adăpostit
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
1905, împăratul, încă în putere, nu ceda nici o parte importantă din munca sa nepotului, continuînd să păstreze pe lîngă el în posturile de comandă pe vechii tovarăși din tinerețe, cărora le arăta afecțiune (în măsura în care suveranul, sub platoșa unui egoism bine așezat, putea încerca pentru cineva o adevărată afecțiune...). În fruntea Marelui Stat Major, de exemplu, și în pofida tentativelor Arhiducelui Moștenitor dornic să întinerească Înaltul comandament și să scoată în față militari de valoare recunoscută chiar genii ale strategiei, cum era cazul
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]