3,329 matches
-
umilința Din inimă lacrimi și jale În casă fără parale. Rămasă văduvă‐n lume Lupta să‐și păstreze‐ un renume Copiii frumos să și‐i crească și rostul să și‐l împlinească. Mama cu greu făcea față Nevoilor legate cu ață Copiii, nevoia, durerea, I‐ au fost în viață averea. Dar soarta și viața banală I‐ au dat moștenire și‐o boală De‐ atunci boala străbună Îi roade ca o nebună. 145 Bătrâna se stinge‐n durere Bolnavă și fără avere
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
zburător La cei peste ocean. Viața‐ și urmează drumul său Mereu tot înainte, Părinții tăi au soarta lor, Drumul către morminte. Poate că și acest moment E ultimul în viață. Căci caierul e pe sfârșite, Prins într‐ un fir de ață. Mama și tata Bucium, 24 X 2006 RECUNOȘTINȚĂ șI RECOMPENSĂ Anii vin și trec în zbor Lăsând loc oamenilor, Pentru cei care muncesc și‐n viață se străduiesc. Femeia din datuʹ firii Este mama omenirii Vrednică și mare‐n fapte
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
stătu cuminte la probă, calmă și răbdătoare, ca o bunicuță în miniatură. Pot să cos și eu, mămico? Nu te duci înapoi la joacă? Vreau să învăț să cos. Atunci, hai să te învăț să festonezi, spuse mama în timp ce băga ața în ac. Uite, ții materialul cu mâna stângă, treci acul prin el apoi faci o buclă cu ața, împungi din nou acul și-l treci prin buclă. Vezi, apar ca niște dinți de ață, să ai grijă să faci împunsăturile
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
Nu te duci înapoi la joacă? Vreau să învăț să cos. Atunci, hai să te învăț să festonezi, spuse mama în timp ce băga ața în ac. Uite, ții materialul cu mâna stângă, treci acul prin el apoi faci o buclă cu ața, împungi din nou acul și-l treci prin buclă. Vezi, apar ca niște dinți de ață, să ai grijă să faci împunsăturile egale. Fetița luă în primire acul și ața și se aplecă asupra lucrului în timp ce mama se așeză la
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
să festonezi, spuse mama în timp ce băga ața în ac. Uite, ții materialul cu mâna stângă, treci acul prin el apoi faci o buclă cu ața, împungi din nou acul și-l treci prin buclă. Vezi, apar ca niște dinți de ață, să ai grijă să faci împunsăturile egale. Fetița luă în primire acul și ața și se aplecă asupra lucrului în timp ce mama se așeză la mașina de cusut. Am terminat ața, spuse după un timp. Ia să văd ce-ai făcut
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
stângă, treci acul prin el apoi faci o buclă cu ața, împungi din nou acul și-l treci prin buclă. Vezi, apar ca niște dinți de ață, să ai grijă să faci împunsăturile egale. Fetița luă în primire acul și ața și se aplecă asupra lucrului în timp ce mama se așeză la mașina de cusut. Am terminat ața, spuse după un timp. Ia să văd ce-ai făcut tu aici. Ei, dar e chiar frumos, bravo! Vrei să mai coși? Da. Fetița
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
-l treci prin buclă. Vezi, apar ca niște dinți de ață, să ai grijă să faci împunsăturile egale. Fetița luă în primire acul și ața și se aplecă asupra lucrului în timp ce mama se așeză la mașina de cusut. Am terminat ața, spuse după un timp. Ia să văd ce-ai făcut tu aici. Ei, dar e chiar frumos, bravo! Vrei să mai coși? Da. Fetița stătu toată ziua în preajma mamei, învățând să mânuiască acul. Când totul fusese terminat, privea cu drag
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
de roșii erau cam rare și răzlețe. Ce să facă ea să nu mai pară locul așa de pustiu? Luă un snop de bețe de floarea soarelui, înfipse câte unul lângă fiecare fir de roșie, apoi căută un ghem cu ață și le legă cu grijă. Acum parcă arăta mai bine, era mândră de munca ei. Când se întoarse în curte își dădu seama că nu închisese bine poarta de la ocolul rățuștelor iar acestea ieșiseră afară. Alergă după ele, reușind cu
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
Nu-ți mai vârî nasul, Un’ nu-ți fierbe oala”, Dar oala mea-i ca vasul Gol, precum e coala. * În sânge de la Miel divin Vreau astăzi să-mi spăl viața, Curat la suflet să devin Acum, când scurtă-i ața. 18 iunie 2004 Pot să stau într-un fotoliu Când în suflet este doliu? Pot să stau în pat făr’ grijă Când în trup e-a morții schijă? TEMPLUL MEU CU NOAPTE DENSĂ Timpul în salonul zece Cu fiori prin
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
Vreți ca neputința voastră să capete superioritate Vă priviți nedeslușit ca printr-o densă ceață Lăcomie tranformată mai apoi în afinitate Secunde arse dintr-o insignifiantă viață Țipați că dor rănile voastre, de mult cicatrizate Uitarea rezistenței asemănătoare firului de ață Se simte atunci când sunteți meschine și versate Totuși cu toții facem parte din această lume înșelătoare, hoață... Mințim... Mințim... precum un carismatic zâmbet Mințim... pentru că nu mai avem suflet Mințim... emanând același haotic vuiet Mințim... și nu mai avem timp de
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
pe-un rege din Egipet. Parcă-l văd pe astronomul cu al negurii repaos, Cum ușor, ca din cutie, scoate lumile din chaos Și cum neagra vecinicie ne-o întinde și ne-nvață Că epocele se-nșiră ca mărgelele pe ață. Atunci lumea-n căpățână se-nvîrtea ca o morișcă De simțeam, ca Galilei, că comedia se mișcă. Amețiți de limbe moarte, de planeți, de colbul școlii, Confundam pe bietul dascăl cu un craiu mâncat de molii Și privind păinjenișul din tavan
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ruga aceasta pentru că nu știu să-Ți fi cerut vreodată mai mult. Rugă Lipește-mi, Doamne, aripa căzută Și înflorește-mi ruga cu flori de liliac. Când azi îmi simt speranța că-i pierdută, Mă prind de-un fir de ață din propriu-mi zodiac. Când voi pleca genunchii pentru rugă, Trimitemi din cer, Doamne, îngerul păzitor, să îmi pună tristețile pe fugă, și-n locul lor, o aripă de veșnic călător. Să-mi caut liniștea cândva pierdută și s-o
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
golul perfect, își frecă palmele. Câteva fulgere bătrâne căzură cu trosnet sec pe podea. Mioara îi întinse pânza din cer foșnitor. Pregăti trusa de ace, mare cât un sac cu crose de golf. Și pentru că bătrâna aștepta, Mioara îi vârî ață în acul de aur cu care fuseseră peticite atâtea găuri din Univers și înțepeni cu privirea la firimitura umană. Prima împunsătură fu deosebit de curbată, o curbă lungă care nu se observa decât dacă mergeai spre ea, ca în Bărăgan, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
al arătătorului tasta de sonare a spațiului intergalactic din scăfârlia plăpumăresei. Se ridică brusc privind fix la insecta insalubră din fața sa. Fără un cuvânt, deschise ușa larg, lăsând timpul să intre vâjâind în cameră și, pășind printre nămeții vârstei, porni ață spre Cimitirul "Sfânta Maria" de pe Calea Galați. Virusul își făcuse datoria. Eliza se duse țintă la cavoul familiei, deschise lacătul ruginit de o sută de ani și, coborând cele unsprezece trepte, se întinse cuminte în cripta mucegăită de atâta așteptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
aer și targa pe role, Neștiind că din umbră, de după perdele, Pândesc, cu privirea slinoasă, călăii. Cântecul liftierelor din spitale Aici în cabina cu aer lăptos Mereu ne mișcăm: când în sus, când în jos Sus, chirurgii cos morții cu ață, Jos, noi le punem cearșaful pe față. Rude fierbinți, contra cost, ne-nsoțesc. La morți luăm ortul, viii plătesc! Viața ne este o stare de grație! Un joc cu potul numit satisfacție! Guvernanții sortiți mereu să se schimbe Hoitul pe la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
departe de turmă, Tot liftul i-așteaptă până la urmă. Viața și moartea le știm pe de rost, Timpul prezent îl șuntăm spre "a fost". Doar noi între noi ne împingem în față Și nu credem că viața-i legată cu ață Un lanț de familii sudate atent Ce știu să trăiască și să fure decent Vă rugăm să vă nașteți cât mai mulți cu putință. Veți afla în curând ce-nseamnă căință. V-așteptăm să muriți, dragii noștri, curând! În cadență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lor. Sânii opulenți ai elevelor de la gimnaziu, datorită fast-food-urilor, se puteau vedea în mărimea lor nenaturală, prin mulțimea de en-gros-uri și supermarket-uri, îmbrăcămintea proștilor satului, plecată de la in, lână și bumbac, fiind acum compusă din plastic 99% și 1% ață răscoaptă, 88% vâscoză și 12% tentativă de lână, iar mintea, 57% alcool, sare, zahăr și grăsimi și restul până la 100% muzică rap și informații sportive. Orașul semăna cu un mârlan mândru de condiția lui! Pregătirea se desfășura încet, dar rezultatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de longevitate, după somn și optimism, erau sexul, mișcarea... Asta cu sexul o știam, pe toate le știam, doar că n-am copii, să las în urma mea ceva, pentru ce să mai țin minte toate regulile alea, nu mă trage ața... hâm, mai mult decât Teatru, Teatru, Teatru, nu am ce să... Se lasă jos, spre pământul care le știe pe toate, le rabdă și le judecă, spre pământul care își trage viața din moarte. Mirosurile se amestecă aspru și crud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
directorul, am îndrăznit: - Bine dom' director, dar toată ziua? Gândeam că ... - Știu Gelule ce gândeai, dar vezi tu, n-ai decât să te superi pe mine, cu toate că nu poți să spui că nu v-am înțeles că sânteți tineri, dar ața cum prietenia-i prietenie, băutura-i băutură, dar ți țcoala-i țcoală! Hai, zi că nam dreptate! Știam de la început că avea dreptate, dar de, credeam că dacă ne tutuiam adesea ți îi cântam „Soția prietenului meu” la un pahar de
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
de vreo trei degete, voind să le arunce, conductorul a deschis sticla, mirosind instinctiv. Apoi deschizând încă una din cele vreo zece care erau pline, ne dumiri: -Băi frate, da’ aici e palincă! Și noi care credeam că doamna numai ața, de dragul lui George, sembăta cu apă chioară ... îN SLUJBA CULTURII Cu toate că absolvisem o facultate de psihosociologie, la repartiție nefiind decât vreo câteva posturi de specialitate în toată țara, restul am devenit profesori de cunoștințe socialpolitice, CSP, sau cum ne plăcea
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
pe braț cu afecțiune, iar eu Îi zâmbesc pierit. Sunt. Foarte ! Ideea e că probabil, Într-o zi, chiar o să ajung să Îmi placă jazzul. N-am nici o Îndoială. Mă uit cu duioșie cum se Îmbracă, Își curăță dinții cu ața dentară și Își ia servieta. — Ai purtat cadoul de la mine, spune cu un zâmbet mulțumit, uitându-se la chiloții mei, aruncați pe jos. — Îi... port destul de des, zic, cu degetele Încrucișate la spate. Sunt superbi ! — Îți urez o zi frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de desen și-i Învățase toate denumirile Înscrise pe ele. Prima pereche de pantaloni lungi i-a fost cumpărată din atelierul de croitorie al domnului Stavarache, un bătrânel surd, dar vioi care ținea În permanență Între dinți, un fir de ață albă pentru Însăilat. S-a privit atunci În oglinda afumată și pătată de vechime și s-a văzut dintr-odată un om important, un mic dictator care poate manevra după ambițiile lui , supușii. A fost primul semn al Încrederii depline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
am prins-o mergind cu un tip la chef <victor37>: mie îmi spusese că se duce cu ma-sa la țară, în secuime <victor37>: ceasul rău, m-am întîlnit cu ma-sa, mergea la lucru <maya32>: <victor37>: m-am dus ață la ea. Se pregătise de chef, purta doar un sal negru, de mătase. Era în doliu... <victor37>: cînd m-a văzut, au apucat-o pandaliile. Mi-a zis să ies din casa ei <maya32>: chiar așa? <victor37>: cred că i-
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
de Înălțimi diferite, puse cap la cap, acoperite cu mușama și mușamaua, și ea, acoperită cu o cârpă nu prea curată. Curate sunt doar coșurile În care licăresc lumânările Înfipte În prescuri, printre biscuiții lemnoși, bucățele de imortele, legate cu ață roșie, vinul pus În sticlele de Cico și cununa rumenită, ca un cozonac, a parastasului și bomboanele mici, roz-verzi-frez, așezate pe zahărul alb al colivei. Ochii lor, licărind fumegos sub broboadele negre. Ce faci? Plângi? — Nu plângi? -- Al cui ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cu tot ce Înseamnă viață! La ora prânzului, toată lumea se așeza la masă. În străchini de lut, se punea borșul rece, se spărgea o ceapă În ștergarul de cânepă și se mânca cu mâmăliga care se tăia felii cu o ață mai groasă. Nicio mâncare pregătită și servită la restaurant nu se putea compara cu acest festin, cu aceste bucate servite În mijlocul naturii. Aveau ceva din vigoarea câmpului și din măreția universului. După ce se mânca și felul doi, fiecare avea voie
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]