5,899 matches
-
dezastru ar fi fost dacă ar Îndeplini fiecare dorință nebunească! — Cred că unii dintre cei ce par niște nemernici sunt mai puri și mai integri decât cei care par perfecți, cu viețile lor aparent desăvârșite, zise Kitty. Pentru că nu se abat de la codul lor. Oamenii perfecți - precum majoritatea celor căsătoriți - se prefac tot timpul; se pricep atât de bine să joace teatru! — Deci crezi că Matthew e unul dintre acei oameni imperfecți care au o integritate aparte? o Întrebă ea zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
întrebat peste tot dacă au mai văzut câinele, dacă e cineva stăpânul lui, Am întrebat în câteva case, apoi am considerat că n-are rost să continui, De ce, E un interogatoriu, Nu, tată, e doar o încercare de a-ți abate gândurile, mă doare să te văd trist, Nu sunt trist, Atunci, descurajat, Nici descurajat nu sunt, Foarte bine, ești cum ești, acum povestește-mi de ce ți s-a părut că nu mai merită să întrebi, M-am gândit că, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de amabilitate cu care santinela de serviciu la telefon obișnuia să le răspundă rudelor gardienilor care locuiau în afara Centrului, și, în sfârșit, cu câteva cuvinte decorative, grăbite, menite să umple și să încheie discursul. Din fericire, trecerea pe lângă camionul incendiat abătu atenția de la un diferend gata-gata să devină o ceartă de familie, care, s-o spunem, nu va trece de o simplă amenințare, deși Marçal Gacho are intenția să reia subiectul când va fi singur cu nevasta, în dormitor și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
e același ca ieri, iar actorii, mâine, când se vor trezi din somn în culise, își vor pune piciorul drept pe urma piciorului stâng, apoi îl vor pune pe stângul înaintea dreptului, și, orice s-ar întâmpla, nu se vor abate din drum. În ciuda oboselii bărbatului, Marta și Marçal vor repeta, de parcă ar fi prima oară, gesturile, gemetele și suspinele de amor. Și cuvintele. Cipriano Algor va dormi fără vise în patul lui. Mâine dimineață, ca de obicei, își va duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
parte și în alta, pentru că, altădată, Cipriano Algor se uitase uneori ca să vadă dacă vede, alteori unde era sigur că nu va vedea. Se gândi să se întrebe cum interpretează această derutantă indiferență, dar o piatră din mijlocul drumului îi abătu atenția și pierdu ocazia. Călătoria spre oraș a decurs fără incidente, dar a suferit o întârziere provocată de un baraj al poliției care oprea mașinile din două în două ca să examineze documentele șoferilor. În timp ce aștepta să-i fie înapoiate, Cipriano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
era iubita unuia din cei doi piloți impertinenți care zâmbeau în fotografie. Ochii îi străluceau de plăcere văzând valurile mării care se ridicau tot mai înalte și se spărgeau cu furie de stânci. Vântul urla uneori, de parcă infernul însuși se abătea asupra țărmului, dar Laura nu era mulțumită. „Furtuna, zicea ea, nu e totuși pe măsura lor. E prea oarecare. Trebuie să coboare, să aștepte un uragan, un taifun în care vântul bate cu peste o sută cincizeci de kilometri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mai puteam să mănânc fructele care îmi plăceau, să mă întind la soare ori să dau târcoale unei femei frumoase. Și, n-am mai spus-o oare? de câte ori a trebuit să-mi refac moralul pus la grea încercare, m-am abătut printr-un cimitir. Acolo îmi repetam: „Daniel Petric, ești viu! Această singură calitate te așează deasupra tuturor celor care zac în pământ. Încât n-ai dreptul să te plângi. Nu există șansă mai mare decât asta. Bucură-te că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
trebuit mai întâi să-mi fac rost de haine, apoi m-am angajat pe o pubelă plutitoare, un charter fluvial cu tabla ruginită și lemnăria putredă, o epavă care făcea curse spre satele din savană unde o groaznică nenorocire se abătuse asupra populației. De câțiva ani nu plouase deloc, vitele mureau de sete și de foame. Noi transportam, în numele unei societăți filantropice, hrană destinată înfometaților, păstrând o parte pentru noi și vânzând-o în contul nostru; asta ne ajuta să înfruntăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în sfârșit, după lungile nopți de insomnie în care reușiseră să devină palizi, străvezii, blestemul reizbucnea. Bătrânii se rugau să vină nopți cu furtună, cu trăznete și tunete care să alunge bufnița. Numai atunci, când canonada fulgerelor și trăznetelor se abătea ca un apocalips asupra mării și asupra zidurilor azilului, se mai putea ațipi. Acele nopți mirosind a sulf erau singurele mai suportabile. Nimeni nu îndrăznea să se depărteze prea mult de azil fiindcă nimic nu mai era previzibil. Și toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Tăcerea lor mă strivea. Ca și cum mi-ar fi ghicit gândurile, unul dintre pescari luă în palmă o omidă care căzuse pe masa lui, o examină câteva clipe cu scârbă și apoi o strivi cu unghia de piciorul mesei. Am plecat abătut spre casa Martei. În odaia întunecoasă, mirosind a busuioc, am remarcat pentru prima oară că deasupra perdelelor murdare se găsea o icoană veche, cu vopseaua scorojită pe margini, înfățișând un sfânt. Fire de praf jucau în lumina care pătrundea prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
poartă numele primului martir englez, evanghelizator al insulelor britanice, născut chiar la Verulam, care a fost feuda lui Bacon. Saint-Albans, celt și fără Îndoială druid, inițiat ca și Sfântul Bernard“. „E puțin“, zise Belbo. „Așteptați. Acest prior de Saint-Albans e abate de Saint-Martin-des-Champs, abația unde va fi instalat viitorul Conservatoire des Arts et des Métiers!“ Belbo reacționă. „Nu zău!“ „Mai mult“, am adăugat, „muzeul Conservatoire a fost gândit ca omagiu adus lui Bacon. La 25 brumar al anului III, Convenția Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și 443 În orig. it. „Bine“, am spus, „să admitem că putem stabili un raport Între cele două fapte. Dar cum se trece de la Saint-Albans la Pendul?“ Am aflat asta În răstimp de câteva zile. „Așadar, priorul de Saint-Albans este abate la Saint-Martin-des-Champs, care, mai apoi, devine un centru filo-templier. Bacon, datorită feudei lui, stabilește un contact inițiatic cu druizii adepți ai sfântului Albans. Acum ascultați: În timp ce Bacon Își Începe cariera În Anglia, În Franța Guillaume Postel și-o Încheie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dar, dacă se petrecuse ceva, cineva făcuse o foarte conștiincioasă curățenie. Dacă se petrecuse. Nu-mi amintesc cum mi-am petrecut restul după-amiezii. Nu-mi amintesc nici măcar ce am văzut hoinărind pe străzi, constrâns din când În când să mă abat, ca să evit vreo ciocnire. Am telefonat la Milano, așa, de probă. Din superstiție, am format numărul lui Belbo. Pe urmă pe cel al Lorenzei. Pe urmă pe cel de la editura Garamond, care nu putea fi decât Închisă. Și totuși, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Fecioara este, evident, ipotetică, dar nimic nu-i este mai drag Diavolului, Wakefield este sigur de asta, ca sarea. Aroma cepei rumenite În unt, unul dintre parfumurile favorite ale lui Wakefield, Îl face să-i plouă În gură și Îi abate atenția de la Diavol. Le Întreabă pe Însoțitoarele sale care le este parfumul favorit. Milena spune că este mirosul creozotului și al traverselor de cale ferată În august și Wakefield poate să și-o imagineze, tînără pionieră, cu cravata strîmbă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pe aleile lăturalnice - bărbați care se-ntorceau de la cârciumă. Pentru urechile unui străin, cum era și Gaston de altfel, cântecele lor aveau un soi de melancolie orientală. Se asemănau cu cântecele arabe, triste, pe care le auzise în Aden. Era abătut. Îl dureau picioarele de atâta umblat și oboseala l-a pătruns din cap până-n picioare. Cu toate acestea, era mai îngrijorat din pricina câinelui. S-a oprit și a privit în jur, în căutarea vreunui local încă deschis, dar singurele lumini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
a doi băieți care băteau mingea în parcul de alături. Tomoe nu-și revenise încă din uimirea procvocată de hotărârea subită a lui Gaston de a pleca din Tokyo, și mai ales cu o asemenea destinație. Ea căuta să-l abată de la hotărârea luată, cu toată autoritatea pe care o are o soră mai mare când își povățuiește fratele mai mic. Renunțase la serivicu în ziua respectivă, deși promisese că se va prezenta la prânz. Încerca de mai bine de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cele șapte cuvinte de pe cruce. Din păduri de somn și alte negre locuri dobitoace crescute-n furtuni ies furișate să bea apă moartă din scocuri. Arde cu păreri de valuri pământul îmbrăcat în grâu. Aripi cu sunet de legendă s-abat înspăimîntate peste râu. Vântul a dat în pădure să rupă crengi și coarne de cerbi. Clopote sau poate sicriile cântă subt iarbă cu miile. [1925] * ASFINȚIT Peste-aceleași arătări și-aceleași case clopot de sear-aud. Și stau în cruce cu o
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
zare aleasă! Astfel intrarea și-o fac în oraș prin țipătul străzilor, nestânjeniți în cântare - greierii țării. Fetița mea singură, Ana lumina, în noapte i-aude, și-o clipă surâde lunii și mării. [1938] * UNICORNUL ȘI OCEANUL Sfios unicornul s-abate la mal, privește în larg, spre cea zare, cel val. S-ar da înapoi când unda 1-ajunge, dar taina cu pinteni de-argint îl străpunge. Pe țărm unicornul, o clipă cât anul, se-nfruntă-n poveste cu oceanul. E apă
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
1938] * COASTA SOARELUI lui Vasile Băncilă Frunză verde, dragele linele colinele strâng de sus luminile. Ape cântă, largele. Trec pe drum copitele și prin gând ispitele. Pasărea din iniște sparge bolți de liniște. Chiparoși ca fusele 'n toate cimitirele ne abat privirile către inimi - dusele. Neclintite-s morile, gândul, sarcofagele, frunza și catargele. Ard în lume orele. [1938] * ÎNTOARCERE Lângă sat iată-mă iarăși, prins cu umbrele tovarăș. Regăsescu-mă pe drumul începutului, străbunul. Cîte-s altfel - omul, leatul! Neschimbat e numai satul
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
compania căreia poți să te faci comodă și să te bucuri de un tratament cosmetic. Cu ea, te poți comporta ca o fetișcană, fără să te simți cîtuși de puțin vinovată. Iar cînd lucrurile ar merge prost, dacă aș fi abătută sau singură, sau cînd viața nu s-ar Îndrepta În direcția pe care mi-aș fi dorit-o, aș da fuga acasă ca să Îmi dea supă de pui sau tocană de vită sau friptură cu pîinițe de Yorkshire. Mi-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
față, ca și cum ar fi fost bolnav. Ne-a arătat un amănunt care trecuse neobservat: chiar sub ciotul destrămat al crăcii era un șarpe strivit și, puțin mai încolo, un cuib răsturnat cu două păsărele moarte. - O mare nenorocire o să se abată asupra unei familii longobarde de vază. Doi dintre fiii ei vor muri, și familia voastră va fi martoră, a prorocit Rachti. Longobarzii credeau că acel copac ar fi fost locuit de o ființă misterioasă, în timpul zilei atât de mică, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dar norocul ne-a părăsit. Animalele au început să dea din copite și să necheze, scăpându-ne din mână. Au devenit nervoși și cei aflați mai departe. Zăpăceala și zarva acelor nărăvași au atras atenția avarilor, făcându-i să se abată iute înapoi. Rotari a sărit pe un cal și a pus-o pe Gaila pe un altul. Timpul presa, și tot mai multe animale scăpau din mâna longobarzilor vlăguiți și sleiți de foame. Eu, Grimoald și Rodoald am reușit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-l asculte, și atunci Pinution a început să vindece oameni, în timp ce Apa, cântând și învârtindu-se în cearșaful său alb, s-a apucat să facă profeții; astfel, oamenii care mai înainte nu-i ascultau, acum îi prețuiesc și nu se abat de la vorbele lor; așa se face că de la Alexandria cuvintele lui Marcu răsună în Aquileia și s-au întâmplat numeroase convertiri; grație Sfântului Duh și datorită vindecărilor și profețiilor, și aici prima lege se unește cu cea de-a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
străduță îngustă. Pășea încet, greoi, iar eu mă nelinișteam văzând cum cerul se întuneca. El a simțit nevoia să mă asigure: - Nu-ți face griji că se înnoptează, Stiliano. Soarele nu asfințește niciodată pe strada Mesè. Dar să nu te abați de la ea, căci haite de păcătoși abia așteaptă să te prindă-n gheare. Am crezut că mă ironiza. La mănăstirea în care trăia am fost primit cu prietenie. Am putut să-mi fac nevoile și mi s-a oferit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
floare. Pentru prima oară am văzut împreunate în ochii unei ființe umane disperarea iubirii și hotărârea neclintită de a-și lipsi de ea iubitul. S-a adresat fiului ei: - Rodoald, du-l de-aici pe Stiliano, căci m-ar putea abate de la hotărârea mea. Tatălui tău spune-i că nimic nu s-a schimbat în inima mea și că mă rog în fiecare zi să fie marele rege dorit de longobarzi. Să vii să mă vezi cât poți de des, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]