11,260 matches
-
ca niciodată. Mă așez pe un scaun de plastic și rămân o vreme așezată, Încercând să-mi revin, Însă când, În cele din urmă, mă ridic, mă simt În continuare amețită. În timp ce pășesc, În jurul meu totul e neclar, ca un abur și nu-mi vine să cred că mă aflu aici. Trăiesc. Sinceră să fiu, n-am crezut că voi mai ajunge vreodată Înapoi pe pământ. — Emma ! aud că mă strigă cineva În clipa În care ies pe ușa de la Sosiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
că, oricât aș înflori acum povestea, tot mama trebuie să-l descopere pe Omul din baie, făcând turul apartamentului ca într-un film de acțiune, trebuie să intre în final peste el, și el, surprins în chiloți, să țipe, scoțând aburi prin toți porii, Închideți că se face curent! - Dumneata ce faci aici, cine ești? - Fac baie, e vreo problemă? - Păi, este o problemă. Cunoști de undeva casa asta? - Dacă era deșchis... - Și cum intri așa într-o casă străină? De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
departe de al chinezilor, despre care am citit oripilat cum oficiază ritualul farmaceutic al uscării frunzelor de ceai, întorcând frunzele cu mâinile goale la optzeci-o sută de grade). Apoi, chipul meu, pe care-l regăsesc, după baie și ștergerea aburului gros de pe oglindă, înconjurat de tuburi de pastă de ras folosite sau nu, continuă să arate sinistru. Am slăbit într-o săptămână, chiar gândesc că ar trebui acum să mă comport cumpătat cu mâncarea, trecerea de la înfometare la burdușire e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
să reluăm o legătură sau mi se pare mie? Sună-mă seara, după șapte, șopti scurt din vârful buzelor deja ridate. Nedându-mi timp să răspund, și-a sorbit ultima gură de cafea din paharul de plastic care încă scotea aburi, s-a înarmat cu teul, cu mapele, și-a vârât mâna ei nervoasă într-un buzunar al canadienei și a ieșit. Klava moștenise un apartament în blocul ALMO, deasupra magazinului Bucur, undeva la etajul treisprezece. Dacă nu știai cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de la 19.00, pe care de obicei le lasă să treacă pe lângă ea în așteptarea telenovelei. Tocmai îi atrăsese atenția un reportaj despre teatrul ambulant din sectorul șase, evacuat dimineață de primărie. Reporterița, înfofolită în haină de blană și scoțând aburi la fiecare răsuflare, povestește detaliile: Primăria vânduse de peste un an terenul unor străini pentru spații comerciale, ambulanții primiseră toate somațiile... În ziua când i-a ridicat pe Zina cu toată trupa să-i scoată din Capitală, cartierul s-a trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pe loc, întrebându‑mă încotro o fi nordul. Ceva strălucește peste drum și mă, întreb dacă o să plouă. Dar cerul e limpede și nimeni nu pare îngrijorat de o asemenea eventualitate. O fi o chestie specifică New Yorkului, cum e aburul care iese din trotuare. Așa. Să mă concentrez. Guggenheim. — Nu vă supărați, îi zic unei femei care trece pe lângă mine. În ce direcție este Guggenheimul? — În capătul străzii, zice, arătând cu degetul mare. — Aha, spun, confuză. Mersi. N‑are cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
imaginea în oglindă. Mă uit și mă văd amețită și fericită și o voce din minte îmi spune: să nu uiți niciodată această clipă. Să nu uiți niciodată această clipă, Becky, pentru că acum viața ta e perfectă. Restul este un abur de plăcere și beție, plutind spre uitare. Singurul lucru pe care mi‑l amintesc este imaginea lui Luke sărutându‑mi pleoapele, urându‑mi somn ușor și spunându‑mi că mă iubește. Ăsta e ultimul lucru de care‑mi amintesc. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Vai, Bex! — Asta e, zic, încercând un ton optimist. Probabil că așa e cel mai bine. Iau o gură de ceai și închid ochii. O, ce bun e. E așa de bun. Nu mai zic nimic un timp, lăsându‑mi aburul să‑mi încălzească fața; simt că mă liniștesc. Mai iau câteva înghițituri, apoi deschid ochii. — Nu sunt în stare să facă ceai ca ăsta în America. Am cerut o dată un ceai și mi‑au adus o... ceașcă cu apă fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
la vârfuri. Se trezește și descoperă că a renunțat să mai înțeleagă. Se simte ușoară și uimită. Se gândește să-i trimită ea însăși concubine lui Mao, cu tot cu oale cu otravă amestecată cu supă de ginseng și țestoasă înăbușită la aburi. 14 Ea citește în Literatura poporului eseul lui Fairlynn despre turul ei prin Orașul Interzis, avându-l ca ghid pe Mao. Mărețul nostru Salvator stătea lângă mine. Geamătul neconsolat al vântului peste Lacul Zhong-nan-hai devenea din ce în ce mai puternic. El îmi arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
subită. Nu mă pot abține să nu merg să văd proiecția. Când se termină, aplaud cu mulțimea, cu lacrimi în ochi. Trăiască tovarășul președinte Mao și multă sănătate tovarășei Jiang Ching! ovaționează toată lumea. În vis, aud fluieratul unui motor cu aburi în depărtare. Văd mulțimi care se mișcă precum niște valuri în lumina difuză a zorilor. Vaporul începe se o ia încet din loc. Mii de panglici de hârtie colorată flutură în țipetele de depărțire ale pasagerilor. Panglicile dansează în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
controlată. Asta e o tăcere organizată. Soțul meu se întoarce spre fereastră și privește afară. Lacul Zhong-nan-hai e scăldat în lumina lunii. Marea de copaci e drapată în raze argintii. Umbrele sunt de catifea neagră. Nu la mare depărtare, printre aburii ceții, se înalță pavilioanele Yintai și Pasărea Pheonix, unde fiecare fir de iarbă, fiecare lemn, cărămidă și țiglă deapănă o poveste. Aici a fost ținut ostatic împăratul Guang-xu de către împărăteasa văduvă. Mao vorbește pe neașteptate, așa cum face întotdeauna. Primul vicepreședinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
lucrurile să meargă. Dă-mi voie să-ți povestesc despre creațiile mele recente. Lasă-mă să-ți arăt secvențe de film cu operele și baletele. Operele sunt în regulă, zice Mao. Își ia un prosop fierbinte de pe un vas cu aburi și îl pune pe obrazul umflat. Sunt mulțumit de munca ta. Spectacolele par a fi bune. Dar nu te lăsa purtată pe ele ca pe un covor fermecat. Ăsta e avertismentul meu. În acest punct, mă pierde. Dar nu îndrăznesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
în largul meu dacè am urca în biroul ei și m-aș așeza în fața calculatorului, de ce a vrut sè-mi arate Muzeul?! Mè strèduiesc sè fiu atent la cuvintele ei, dar acestea, neascultètoare, i se evaporè de pe buze că într-un abur cețos ce mè învèluie cu fiorii dulci ai unei promisiuni deșarte, Grigorescu, culorile blânde de varè calmè, portretul unui vechil, nu-i rețin numele, controversă din jurul acestui tablou, eforturile pe care Muzeul le-a fècut că sè-l achiziționeze, Matei e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
în fața lui Șerban, sè nu dau o importanțè prea mare poveștii și, evaziv, prin omisiuni, sè-l fac sè creadè cè nu e, Nimic altceva decât o aventurè! Ne-am despèrțit chiar azi! Matei, se vede! Ești prins rèu! Nu mè aburi! Vorbește bèrbètește cu mine, ce dracu! Șerban, nu am ce sè-ți spun! eu, lèudèros, N-a fost decât sex! Atât! ating un subiect sensibil, lui Șerban îi sclipesc pentru o clipè ochii, În concepția prietenului meu sexul și politica sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Chiar dacè aș stă zece ore în cadă plinè cu apè și arome, chiar dacè mi-aș freca trupul cu sèpunul cel mai fin sau chiar cu leșie, tot n-aș putea face sè disparè mirosul nedefinit care, ca un abur imperceptibil, mè învèluie într-o membranè subțire de neguri transparente! Deși este incompetent în materie de parfumuri și nu ar fi capabil sè descifreze natură exactè și rafinatè a esențelor mirosului sèu, Matei l-ar recunoaște, totuși, dintr-o mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
referindu-se la pèr, agèțându-se de detalii concrete, Îmi place! Rostesc privind detașat tablă de șah, admirând coloana c care este în totalitate în stèpânirea negrului, Ce spuneai, mè întreabè cu buzele apropiate de urechea mea, rèsuflarea ei stârnind un abur fierbinte și senzual în lobul urechii mele ștăngi, ce spuneai de mirosul trupului tèu, Matei? împotrivindu-se în zadar, ar vorbi cu mine, sperând cè inițierea unui dialog între noi m-ar putea opri, Albul, lipsit de precizie mutè nebun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
se ține pe picioare de beat ce e, utilizând un idiom babilonic aproape incomprehensibil, dè replici vehemențe unei persoane care, apreciind dupè direcția întâmplètoare a gesticulèrilor sale, nu se aflè printre cei de fațè, dar pe care, acesta, stimulat de aburii alcoolului, o vede aievea, în carne și oase, dându-i târcoale, Interlocutorul invizibil al cetèțeanului turbulent pare sè-și schimbe încontinuu poziția, fie sèrind pe masa plutonierului major, fie deasupra vrafului de dosare așezate pe un dulap din colțul încèperii, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
salvat, o urmèresc din spate cum cerceteazè ecranul, punând, fèrè sè atingè, degetul, pe fiecare iconițè, gèsind! Da! Am gèsit! Dè dublu click, îi cer eu de pe coridorul Institutului, Ea executându-se, Da! apoi, tècere, Ce e? Matei, nerèbdètor, contemplând aburii lèptoși de pe acoperișurile joase ale clèdirilor din fața Institutului, Ea citind, I love you, încè de când au început sè aparè pe ecran primele litere, am știut ceea ce voia sè-mi spunè, șo easy to say love! Matei, ce e asta?! E ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
roșii, ca sângele proaspăt, palpită pe cărarea Încețoșată pe care Înaintezi cu picioarele tot mai moi, cu pantofii uzi de rouă. E o schimbare bruscă de sunete, de culori, de lumină. Verdele intens al brazilor urcă spre culmea Învăluită În abur, dedesubt verdele fraged al pajiștii, cărarea cleioasă pe care strivești smocuri ațoase de iarba-miresei cu bocancii care te strâng, atenție să nu aluneci! Atenție să nu... De câte ori n-ai mai mers pe aici, la fel, la fel, la fiecare pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Își scoseseră călcâiele umflate din pantofi și-și desfăcuseră pe furiș fermoarele, copcile, cordoanele deasupra stomacurilor umflate, arse de hiperaciditatea Îngrijită decenii la rând În cantine de instituție și ședințe de analiza muncii, Își potriviseră rochiile de ocazie ce scoteau aburi de colonie Jubileu și Femina spray pentru subraț și se Întorseseră iar la persoana incitantă, sacrosanctă a musafirului: celebrul În toată lumea Traian Manu! * -- ...Se spune că a fost cel mai inteligent din familie. Cel mai cultivat, de fapt. — Cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de șezut cu paie de ovăz sau cu flori de fân, îndurase îngrozitoarea manta spaniolă, împachetările, turnările de apă pe membrele inferioare și superioare, băile alternante în două putini, una cu apă caldă și alta cu apă rece, transpirațiile în abur, pentru purificarea sângelui, până și cumplitele masaje pe șira spinării făcute cu jeturi de apă rece aruncate, de la o anumită distanță, printr-un furtun legat la un butoi cocoțat în vârful unui prepeleac. Acceptase, îndurase toate acele tratamente barbare pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
agheasmă spre cer, spre pământ, spre începutul și mântuirea omului. Atunci Nicolae ridică olifantul. Scolioza lui era mai puțin vizibilă sub mantia roșie. Arăta ca un chipeș cavaler într-un moment de maxim avânt eroic. Dădu semnalul de pornire. În aburul răsuflărilor și prin ceața pădurii sunetele aveau ecouri prelungite, ca și cum ar fi trecut prin mai multe spații, din ce în ce mai rarefiate. Auzind semnalul, copoii ținuți în lese de copoiari se porniră să latre de-a valma. Guibert porni în urma tuturor. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
parte și să-și dreagă jenat glasul. Privi și prințul, însă el uită să mai plece, cu totul magnetizat de imagine. Undeva, la capătul unui șir de odăi, o femeie tocmai se pregătea să iasă dintr-un bazin. Învăluită în aburii băii, cu părul ud, cu mișcări lente, avea ceva dintr-un vis, dintr-o halucinație. Și totuși, pe măsură ce o privea, i se părea că recunoaște trăsăturile Marioritzei. Cel puțin asta crezu în primele momente. Poate că se înșela. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
înșela. Poate că era doar cineva care avea trăsături asemănătoare. Oricum, îl stăpânea deja certitudinea că acea femeie surprinsă în intimitatea ei, indiferent cine era, nu putea fi decât iubita de taină a pictorului. Între timp femeia dispăruse. Răzbeau doar aburii, un zvon de glasuri și râsul femeii. Și tocmai acest râs desenă în el conturul îndepărtat, dureros de drag, încă neșters al primei sale soții, Avet. Prezența ei acolo, în el, acolo unde nu se mai aștepta să o găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
stăpână, când spre stăpân. De obicei, asista la schimburi de cuvinte morocănoase, iritate sau plictisite. Ba chiar la certuri în toată regula. Nu-i venea să creadă că amândoi zâmbeau și se priveau ca doi însurăței peste buza ceștilor, prin aburii fierbinți ai cafelei cu lapte. În mometul următor, consulul scăpă ceașca din mâini, conținutul se vărsă peste fața de masă și câțiva stropi cafenii pătară fondul roz al covorului la care stăpâna casei, doamna consul Ledoulx, ținea cel mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]