4,105 matches
-
facultate intră numai pe baza cunoștințelor căpătate la liceu. S-a înscris la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, facultatea de științe, secția Fizică-Chimie, pe care o absolvă cu calificativul de „Magna cum laudae”. Este remarcat încă din studenție de academicianul ștefan Procopiu ca un student cu mintea limpede, cu mare perspectivă în învățământul superior. Își susține doctoratul în anul 1958 cu subiect sub îndrumarea profesorului dr. ștefan Procopiu, care i-a fost și președinte la examenul de doctorat. Este trimis
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
anunțând că „poporul sovietic a păstrat cu grijă toate aceste opere de artă care reprezintă o mare valoare istorică și artistică. Guvernul, U.R.S.S. și poporul sovietic au privit întotdeauna aceste valori ca un bun inalienabil al poporului român însuși“. Academicianul G. Oprescu preciza în Cuvânt înainte la culegerea de Studii asupra Tezaurului restituit de U.R.S.S., publicată de Editura Academiei R.P.R., în 1958 (p. 10): „...Întregul nostru Tezaur rămăsese intact, ...el fusese păstrat cu grijă de guvernul sovietic, ... fiecare operă
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
ca să ia totul în primire, în mod solemn, așa cum era cerut de importanța gestului Uniunii Sovietice și de valoarea lucrurilor restituite și ca să marcheze, în același timp, dragostea și prietenia ce există între popoarele noastre. Comisia guvernului romîn, condusă de academicianul Mihail Ralea, a luat cunoștință imediat de Tezaurul romînesc, prezentat de comandantul Kremlinului, generalul Vedenin, și expus în cîteva săli de la Kremlin. Am făcut parte din acea comisie și pot mărturisi că rareori în viață am simțit o mai puternică
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
și Îmi cunoștea preocupările. Având de tratat “Creștinismul la români” și știindu-mă ortodox, m-a Întrebat: Cine au fost Întâi, ortodocșii sau greco-catolicii? Fără să mă gândesc prea mult i-am răspuns rapid: Ortodocșii. Domnule elev, s-a enervat academicianul, nu ești popă, ci vrei să devii om de știință. Urmează știința și mai puțin popia. Mi-a fost suficient pentru a rata tot examenul oral și să mă clasific, În final, doar al XX-lea. N-avea importanță. Media
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
am fost admis. Mi se Împlinea o mai veche dorință. Audiasem În Sibiu numeroase conferințe ale profesorilor universității clujene și de fiecare dată eram entuziasmat de conținutul lor. Și astăzi conferințele profesorului Liviu Rusu le consider la fel de atrăgătoare ca ale academicianului Tudor Vianu din București, exemple de documentare, interpretare și claritate În exprimarea frumosului, chiar dacă uneori ideile celor doi titani erau lipsite de convergență. Vizualizarea frumosului se poate face din diferite unghiuri: “Frumosul natural nu este identic cu cel artistic” afirma
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
de ce un medic trebuia, În mod obligatoriu, să cunoască și marxismul, dar un marxist nu era obligat să cunoască medicina. Medicii care n-au cunoscut marxismul nu știu să fi generat mișcări biologice de tipul "miciurinismului". Parcă Îl aud pe academician N. Lupu, răspunzând academicianului, V. Mârza (marxist) la o ședință solemnă de la Academie: Cred tot ceea ce spuneți, când Îmi veți demonstra că a ieșit un pui dintr-un ou de găină, care n-a fost călcată de cocoș. Abia a
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
În mod obligatoriu, să cunoască și marxismul, dar un marxist nu era obligat să cunoască medicina. Medicii care n-au cunoscut marxismul nu știu să fi generat mișcări biologice de tipul "miciurinismului". Parcă Îl aud pe academician N. Lupu, răspunzând academicianului, V. Mârza (marxist) la o ședință solemnă de la Academie: Cred tot ceea ce spuneți, când Îmi veți demonstra că a ieșit un pui dintr-un ou de găină, care n-a fost călcată de cocoș. Abia a fost stăpânită rumoarea din
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
de poezie perenă . Noi, modernii, nu știm dacă vom fi luați vreodată în serios. Eminescu a probat existența unor forme de poezie perenă adaptând în limba română strofa safică în "Oda în metru antic", și la ce i-a folosit? Academicienii cretinologi vor glosa în continuare pe marginea acelorași inepții vechi de sute de ani... Sunteți, între poeții vremii noastre, un caz: apreciat și de critica literară dar și de public. Pentru cine scrie Cezar Ivănescu? Mai credeți în existența cititorului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
transă o dată cu mine... Dacă nu aș crede, nu aș mai scrie... Credeți în împărțirea pe generații a poeziei române actuale? Cărei generații aparțineți de fapt? Nu cred în această prostie didactică, operațională, inventată pentru uzul minților debile (universitari, critici literari, academicieni, soldați, popor, curve) incapabile să priceapă unicitatea. Prin magicul prezent continuu care e literatura, cred că sunt dintr-o generație cu Sapho, Arhilocos, Pindar, Lucian Vasiliu și Constantin Virgil Bănescu... Fac parte din generația 2000: moralitatea unui adevărat artist se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în raport cu sărmanele mele înzestrări, încât nu sunt în stare să devin prozator, și pace. Așadar, am luat deja premiul Nobel, sunt primul scriitor român care pățește așa ceva și trebuie să țin un discurs, așa e protocolul, ce, te pui cu academicienii și încă academicieni suedezi dătători de Nobeluri!? Spunea cineva, într-o însemnare de călătorie, că sunt câteva lucruri pe care nu le poți smulge dintr-un loc, nu le poți muta dintr-un loc în altul: e vorba de mirosurile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
înzestrări, încât nu sunt în stare să devin prozator, și pace. Așadar, am luat deja premiul Nobel, sunt primul scriitor român care pățește așa ceva și trebuie să țin un discurs, așa e protocolul, ce, te pui cu academicienii și încă academicieni suedezi dătători de Nobeluri!? Spunea cineva, într-o însemnare de călătorie, că sunt câteva lucruri pe care nu le poți smulge dintr-un loc, nu le poți muta dintr-un loc în altul: e vorba de mirosurile din bucătărie, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să intre în joc spre a com-părtăși la tot felul de scenarii funambulești etc. Așadar, am luat deja premiul Nobel, sunt primul scriitor român care pățește așa ceva și trebuie să țin un discurs, așa e protocolul, ce, te pui cu academicienii și încă academicieni suedezi dătători de Nobeluri!? Primele fraze ar suna cam așa: (după formula de adresare, despre care mă voi interesa din timp cum trebuie să sune)... mulțumesc juriului pentru onoarea pe care mi-o face, dar nu pot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
joc spre a com-părtăși la tot felul de scenarii funambulești etc. Așadar, am luat deja premiul Nobel, sunt primul scriitor român care pățește așa ceva și trebuie să țin un discurs, așa e protocolul, ce, te pui cu academicienii și încă academicieni suedezi dătători de Nobeluri!? Primele fraze ar suna cam așa: (după formula de adresare, despre care mă voi interesa din timp cum trebuie să sune)... mulțumesc juriului pentru onoarea pe care mi-o face, dar nu pot să nu semnalez
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
tine este în construcția "Apostrofului"...? 200 de numere tipărite. 18 ani din viață. 130 de cărți apostrofice. Peste 30 000 de ore lucrate pentru Apostrof. Concluzie: sunt nebună. (Revista Conta, nr. 6, 2011) Luca PIȚU Profil. Luca Pițu și câinii academicieni comunitari Cică dracul a venit pe lumea asta, mai pe la început și a vrut să care în Iadul postnatal sufletul femeii. Femeia n-a zis nu, însă a pus o condiție: să facă bine dracul și să-i frece un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ai "marginii" însă din categoria celor care nu s-au împăcat niciodată cu conformismul nivelator al valorii iute "oficializată". Că nu poți defila cu Jarry, cu Queneau, cu Sade... pe bulevardul cultural central fără să riști să te latre câinii academicieni comunitari. (AAG) Luca Pițu anchetat de Adrian Alui Gheorghe (Cameră obscură. Inculpatul stă în fața unei mese lunge, cu capul între palme. Anchetatorul i-a pus în ochi un fascicul de întrebări. Anchetatul oftează. Știe că nu mai are încotro, a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
da 215 Aurel PANTEA Când scriu, nu mă interesează nici o altă prezență, în afară de acțiunea spirituală ce instaurează poemul 220 Marta PETREU Fiecare transcrie ceea ce îi iese din abisurile de necontrolat ale ființei 225 Luca PIȚU Profil. Luca Pițu și câinii academicieni comunitari 231 Luca Pițu anchetat de Adrian Alui Gheorghe 233 Ioan Es. POP Literatura poartă cu sine, în modul cel mai neostentativ și mai discret cu putință, conștiința autorului ei 253 Christian W. SCHENK Întreaga mea operă stă sub semnul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
al teritoriilor românești cari optaseră în 1918 pentru alipirea la România și în urmă [fuseseră] confirmate prin tratatele din 1919. Istoricul, urmat de un apel către toți românii, era subsemnat de 50 de personalități marcante din țară (15 generali, 5 academicieni cu președintele, 5 consilieri, toți foști ministri cari nu participaseră la guvernele din dictatură etc.). Regele, adresându-se la Dinu: „De ce nu ai primit președinția Consiliului când ți-am oferit o în septembrie 1939?“ (Dinu nu spusese la nimeni această
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
care, într-un moment de sinceritate, pe când mă bucuram de oarecare amiciție din partea sa mi-a șoptit odată în franceză (iarăși reticență... iarăși discreție) ) "par délicatesse j'ai raté ma vie"; prin delicatețe, și-a ratat, oare, viața, într-adevăr, academicianul Jules Nițulescu? Răspunsul devine, în sine, nedelicat. Ce viață ratată, ca academician, ca profesor adulat de intelectualitatea celui mai "intelectual oraș" românesc? Totuși, cine l-a cunoscut, cine i-a citit sonetele și fragmentele de jurnal (nepublicate, din modestie), cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
din partea sa mi-a șoptit odată în franceză (iarăși reticență... iarăși discreție) ) "par délicatesse j'ai raté ma vie"; prin delicatețe, și-a ratat, oare, viața, într-adevăr, academicianul Jules Nițulescu? Răspunsul devine, în sine, nedelicat. Ce viață ratată, ca academician, ca profesor adulat de intelectualitatea celui mai "intelectual oraș" românesc? Totuși, cine l-a cunoscut, cine i-a citit sonetele și fragmentele de jurnal (nepublicate, din modestie), cine i-a văzut visătoarele acuarele (nici ele expuse) poate înțelege că, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
dar această judecată cu care, într-adevăr, a fost tratat, era nedreaptă. Era doar modest, simplu, uman, un adevărat aristocrat al unui spirit într-adevăr de elită și poate excesiv de modest. A trebuit să descopăr, în ziare uitate, că Domnul Academician Nițulescu, pe când era căpitan de rezervă, medic în gara Roman, a intervenit energic în salvarea a mii de evrei care agonizau în macabrele trenuri ale morții, eliberându-i cu un curaj temerar. Jules Nițulescu ar trebui să constituie subiectul unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de profesorul Gh. Rojniță, care a profesat între 1882 și 1900. Ulterior, o serie de succesive supliniri au împiedicat formarea unei școli medico-sociale în sensul deplin al noțiunii, în pofida unei orientări, limpede schițate, în acest sens. Începând cu Mihai Ciucă, academician, profesor de igienă între 1922 și 1934, Facultatea de Medicină din Iași se impune ca o importantă școală medico-socială care, în puțin timp, se va face cunoscută pe plan internațional. Profesorul dr. Mihai Ciucă s-a născut la Săveni, lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
electrofiziologie, ergonomie, electroencefalografie etc. Și a pus bazele laboratoarelor de fiziologie, fizică, biofizică și secției de cercetări din cadrul Academiei. Mult, desigur suficient pentru o viață, mai ales completându-se cu realizările celor care au urmat (astăzi sub eminenta îndrumare a academicianului Ion Hăulică). Mult pentru o viață, dar nu tot. Sensul vieții lui Rășcanu este cumva dincolo de aceste îndepliniri. Nu a fost un maestru în arta didactică, nu a fost un scriitor, nici un orator, nu a clintit istoria științei cu opere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
eseuri și memorialistică, talentul de excelent scriitor fiind pe măsura retoricii sale de neuitat. Trahomul, virozele oculare, neurologia oculară, cataracta, metode noi și concepte noi în chirurgia oculară, endocrino-oftalmologia și multe altele l-au făcut cunoscut, l-au consacrat ca academician, medaliat al multor Academii. Nimeni nu îl poate uita", spunea bătrânul fost deținut. Pe bună dreptate, pentru că Vancea a depășit cadrul strict al profesiei, reeditând imaginea oarecum supraumană a "magistrului" clasic. Îmi amintesc de o bolnavă din S.U.A., extrem de avută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Au intrat în legendă amenințările cu emigrarea făcute în câteva rânduri. El nu mai suportă să fie tratat cum este tratat, el va emigra în... Portugalia, va mătura străzile Lisabonei și le va face lună, lună le va face, el, academicianul român ajuns în țări străine măturător, cum va scrie pe o pancartă pe care și-o va agăța de gât: „academician măturător“. Asemenea enormități le debita inflamat în fața unor înalți funcționari de partid, îngroziți de ce le auzeau urechile, faptul întâmplându
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
el va emigra în... Portugalia, va mătura străzile Lisabonei și le va face lună, lună le va face, el, academicianul român ajuns în țări străine măturător, cum va scrie pe o pancartă pe care și-o va agăța de gât: „academician măturător“. Asemenea enormități le debita inflamat în fața unor înalți funcționari de partid, îngroziți de ce le auzeau urechile, faptul întâmplându-se în incinta Comitetului Central. Eu însumi am fost odată martor, de față mai fiind Jebeleanu, Horea și Adrian Păunescu, la
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]