3,955 matches
-
conștient că urma să prezidăm cenuși. Lumi buimăcite Își cerșeau bruma de dreptate, cîtă mai rămăsese de partea lor, cu ochii ațintiți spre dreptatea răpită sau cea absolută la care se visează de mii de ani. Procese ale mizeriei omenești adîncite de o organizare fără scrupule, suma unui regim ratat chiar de la proclamarea sa, ratat?, sau asta Îi este chiar natura pe care nu i-o observasem atunci, căci, deși promisese cea mai umană și dreaptă societate din cîte au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
după-amiaza, aprinsei lumînări și așezai flori la mormîntul Iuliei Valșar și al familiei Perussi; mîngîiai fotografia lui Keti. La venire, ca și la Întoarcere, aleile cimitirului erau goale. Pe nepoata venită În doliu atunci, slabă, plăcută la Înfățișare, cu ochii adînciți În orbite, palidă, n-am mai văzut-o niciodată. 3. Trecuse un an de atunci. Alaiul după-amiezii de vară intra victorios În odaie, ocrotit de razele roșiatice ale apusului. Lungile perdele străjuiau la ferestre o anume intimitate caldă, misterioasă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
maturizării rapide a băiatului, care în vâltoarea evenimentelor dramatice, se desprinde brutal de inocența copilăriei și înfruntă realitatea crudă a vieții. Înregistrarea actuală propune vocea artistului liric Ionuț Pascu, a cărui rezonanță vocală, remarcabilă prin nativitate și prin educație muzicală, adâncește profunzimea lecției de viață pe care un copil a primit-o în timpul secetei de după al doilea război mondial. Bagheta dirijorului Cristian Brâncuși conduce întreg ansamblul orchestral, decriptând o partitură de o sfâșitoare simbolistică, construită prin sinergia prozodiei versului susținută de către
Darul discografic al compozitoarei Carmen Petra Basacopol by Ruxandra Mirea () [Corola-journal/Journalistic/83435_a_84760]
-
doctorale publicat în 2013 de Editura UNMB. În cele ce urmează vom prezenta cea de a patra parte a Ciclului PHTORA denumita IDEOFONIE. În plus față de domeniile studiate anterior, problema libertății de formare a discursului muzical se amplifică și se adâncește atât pe plan structural cât și mai ales semantic. Am menționat în intervențiile anterioare, în treacăt până în acest moment, problematica specială, de fapt decisivă, legată de prezența persoanei în comunicarea muzicală, intitulată, în contextul dat, parametrul D. Vom iniția în
Logica lumilor posibile(XVII). Ideofonie(PHTORA IV) by Nicolae Br?ndu? () [Corola-journal/Journalistic/83652_a_84977]
-
juridic și fără întruniri regulate. Că nu-și propune nimic cu bătaie socială. În caz contrar, s-ar alege praful de ea cu aceeași viteză cu care s-au dus pe copcă atîtea fundații, colocvii și festivaluri culturale. Dintre masoreții adînciți cu onestitate în studiul operei lui Noica, Ion Dur este un caz deja cunoscut. Cărțile care i-au asigurat certificatul de noicolog sunt Noica - între dandysm și mitul școlii (Editura Eminescu, 1994) și Noica, portretul gazetarului la tinerețe (Editura Saeculum
În contra presei de estradă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8372_a_9697]
-
o imagine care se repetă în textul literar, sensul său se desprinde din context și ocupă o poziție esențială în textul liric, epic sau dramatic. Exemplu: "Frumoaso, ți-s ochii așa de negri încât seara (...) îmi pare că ochii tăi, adâncii, sunt izvorul (...) Așa-s de negri ochii tăi lumina mea.” ( L. Blaga- Izvorul nopții ) Elemente de prozodie Poetica este o ramură a teoriei literaturii care studiază creația poetică (poezia) și cuprinde un ansamblu de reguli privind alcătuirea operei literare. Prozodia
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
purtați de un stil retoric, bazat pe gradația ascendentă, cu invocații și imprecații. În Scrisoarea III, de exemplu, indignarea poetului împotriva politicienilor demagogi și corupți este atât de puternică, încât, după grandioasa evocare a vremurilor de glorie, antiteza romantică se adâncește prin tabloul sarcastic al contemporanilor. În această lume poetul ne introduce prin versul cu valoare de cadru: "Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii și irozii...”. Ideea acestui vers este dezvoltată cu o maximă tensiune critică, modalitatea principală continuând să fie
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
referință pe care școlarul le utilizează concomitent: cu simbolul, cu propoziția, cu clasa de obiecte și cu relațiile ce le leagă. Realul devine un caz particular al posibilului, pe această cale se lărgește tot mai mult orizontul cunoașterii și se adâncesc sensurile cunoștințelor asimilate. De asemenea, în această perioadă, se realizează o stabilizare relativă a trăsăturilor de personalitate. Se stabilizează sinceritatea, corectitudinea, simțul onoarei, spiritul de independență și responsabilitate. Preadolescentul dorește să fie considerat adult. Își corectează anumite trăsături, obiceiuri, deprinderi
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
și excitabilitate crescută, un oarecare dezechilibru, cu predominarea excitației asupra inhibiției; trăirile psihice sunt intense; reacționează la tot ceea ce se petrece în jurul său. Inegalitatea trăirilor afective îi determină pe unii cercetători să numească perioada preadolescenței ca „perioadă de criză“. Se adâncește procesul de interiorizare manifestându-se o tendință mai evidentă de întoarcere spre sine, de refugiu în lumea propriilor trăiri. În acestă perioadă a preadolescenței sentimentele morale, estetice, intelectuale cunosc o mare dezvolatare manifestându-se ca interese. Ele sunt stimulate de
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
pace, când nu era vorba de invazie rusească: a fost adresată Măriei Sale Preaînălțatului nostru Domn, ca o formulare de dorințe a căror realizare se căuta tot pe calea prevăzută de însuși Constituțiunea țărei. De atunci încoace opiniele noastre s-au adâncit și în orice caz repetarea acelei petiții ar avea acelaș spirit, dar nu se știe dacă ar mai conținea aceleași puncte sau și altele. Dar, dacă ea s-ar repeta, o spunem de mai-nainte, că aceasta s-ar întîmpla
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mima fanatismul și curând ne vor înlătura pe noi, cei mai buni, întîi pe cei care au avut neșansa să fi făcut politică înainte, apoi și pe ceilalți, a căror politică e să nu facă politică, și astfel se va adânci revoluția, care ne va arunca în excese cine știe pentru cât timp, cum s-a întîmplat totdeauna în istorie. Cum noi sîntem români și nu francezi, vom adera toți, va adera și el Petrică Nicolau, și eu, cu preocupările mele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tine peste tot, în mod ridicol, cum se întîmplă cu unele soții. Matilda însă nu era o proastă, avea gândirea vie, chiar dacă incertă în manifestări, cu urcușuri și coborâșuri spectaculoase, de la prostie la intuiții și adâncimi care te uluiau. Mă adâncii în reflecție și hotărâi ca niciodată să nu-i dau Matildei să citească ceea ce aveam să scriu, sau să abordez vreodată în vreo discuție cu ea acest subiect. A fost o hotărâre cu grave consecințe, pe care însă nu le
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mai departe vorbăria ăstuia?" îi șoptii. Tăcerea ei deveni atentă: spui tu ceva mai interesant? parcă îmi răspundea. "Bineînțeles, zisei. Cum trăiești tu cu gringalelul tău?" (ca să nu-i zic pe românește pipernicit - prudență cu femeile fatale!) Tăcerea ei se adânci, nu-mi răspunse. Îmi plăcea cum mânca, într-o totală absență, deși poftă avea. Tot așa își goli paharul. Numai când își aprinse a nu știu câta țigare, degetele ei deveniră vag nervoase, semn că gândirea ei insondabilă era la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ei umeri aplecați asupra rufei, veșnicele ei brațe ridicate în sus să le întindă pe frânghie, rufe curate prin care uitîndu-mă de lângă coapsa ei vedeam soarele în irizări albastre și aurii... această cută pură a obrazului care cu anii se adâncise fără să devie amară, acest păr castaniu niciodată coafat, strâns pe lângă tâmple într-un coc savant pe care nu-l văzusem niciodată desfăcut (cînd o surprindeam că și-l spală mă gonea cu o imperioasă voce), acești ochi mari, negri
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
adevărat legea care le guverna; fusese patron și presupuneam că alt subiect de discuție ar fi fost pentru el plicticos.) " Nu glumesc deloc! exclamă însă domnul Culala cu o ironie împrăștiată. Nici el nu știa dacă era cazul să-și adâncească sau nu ironia. Un salariu sigur și niște prime nemeritate nu sânt ele niște stimulente asemănătoare cu avantajele autoconducerii? continuă el. Hai bă, zice românul, care în general e un om cu simțul datoriei, în sensul că îi displace să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pereții chesonului în care se găsea; mai trebuie adăugat și faptul că activitatea musculară era mult redusă în timpul somnului. Acestea erau motivele pentru care agitația sa era mai cu seamă mentală. Ea nu era conștientă, desigur, de acest fapt. Persoanele adâncite în hipersomn nu sunt conștiente de nimic. La intervale regulate, totuși, o amintire tragică și înspăimântătoare se ridica la suprafața spiritului, precum apa din canale deasupra nivelului străzilor unui oraș. Și, când aceste imagini apăreau pentru a-i deranja repaosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
furnizate de imprimanta ordinatorului. Ceva ciudat se întâmpla în vreme ce ei lucrau. Erau prea ocupați ca să-și dea seama, dar Newt le atrase atenția. Vântul nu mai bătea. Deloc. O liniște stranie pentru această planetă se instaurase în exterior. Colonia se adâncea în tălăzuirea de ceață. Pentru Ripley era a doua ședere pe această lume, dar pentru prima oară nu mai auzea tânguiala fără sfârșit. Tăcerea era apăsătoare. Absența vântului reducea și mai mult vizibilitatea exterioară. Ceața se aduna peste centrul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de o fetiță care semăna cu Newt: o frumusețe cu un căpșor drăgălaș și cu bucle brune. Încerca în zadar să facă o legătură între această amintire și holograma bătrânei, a necunoscutei în care se metamorfozase fiica ei în vreme ce era adâncită în staza hipersomnului. Amintirea tatălui ei, era încă și mai îndepărtată. O felie de viață totuși atât de importantă, pierdută și uitată. O iubire din tinerețe, victimă a lipsei de maturitate, o scurtă explozie de fericire înăbușită de asprele realități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
studie pasajul. Ascensiunea va fi dură, dar rapidă. Extremitatea sueprioară a puțului era marcată cu un cerc de lumină slabă. Auzea vuietul vântului: niște sunete ca acelea produse prin suflarea în gura unei sticle. În pereții netezi ai conductei erau adâncite niște trepte strâmte. Coborî privirea. Puțul se înfunda la picioarele ei și se pierdea în beznă. Nu se mișca nimic. Nici o creatură nu se cățăra spre ei. Era salvarea lor. Puse piciorul pe prima treaptă și începu ascensiunea. Newt o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
suflecați deasupra genunchilor, fără să avansez vreun metru. Clădirile se despicau, tencuiala cădea, zidurile zburau în cuburi de praf, lovite de bile uriașe de fontă, în timp ce acoperișurile de țiglă trosneau sub brațul macaralelor. Maidanele cu zgură și iarbă se trezeau adâncite de cupe și lame dințate, copacii secționați, grădinile tasate, apoi răsturnate ca niște ogoare aburinde. Era ca și cum un nebun se apucase să șteargă tot verdele și cărămiziul din oraș. Undeva la intersecția dintre privire și-asfalt se formase o rană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Nanobacteriile se hrăneau cu orice le ieșea în cale, fără mofturi și fără pretenții: epidermă, fire de păr, bucăți de tegument, secreții, poate și mici informații electrice. Trăiau în colonii disciplinate, în așteptarea migrației. Ni le imprimam seara pe față, adâncindu-ne liniștiți în perne sau le luam de pe tastatura calculatorului, lipite de degete. Duceam mâna la nas sau la gură și nu vedeam decât unghii, burice și pielițe. Dedesubt, dacă puneai o lupă, colcăiau miliarde de-antene și ochi. Habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
medievale este trecerea de la oralitate la simpla „manufactură” a scrisului, apoi la „scriitură” și la compunerea scrisă. Literatura își păstrează în continuare sensul primordial, grafic și mai ales cel gramatical, cultural. Elogiul calităților și valorilor scrisului, începute în antichitate, se adâncește în tot Evul Mediu. Scrisul fixează, conservă, eternizează. Spiritul medieval este foarte sensibil la capacitatea de „memorizare” a scrisului. Se va numi literatură tot ceea ce nu trebuie să cadă în uitare. Relațiile medievale între cele două tipuri de expresii orală
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
ordin cantitativ trebuie adăugate numaidecât disproporțiile de natură calitativă (dotarea materială, livrescă și umană a unităților școlare) pentru a arăta cât de mult se înclina balanța în defavoarea învățământului românesc. Disproporția, oricum flagrantă, existentă în preajma Revoluției de la 1848, avea să se adâncească în perioada postpașoptistă, sub auspiciile inaugurării programului de maghiarizare demarat, într-un crescendo al intensității, în a doua parte a secolului al XIX-lea. În 1865 Dieta votează unirea Transilvaniei cu Ungaria, iar din 1867, anul Compromisului Austro-Ungar și al
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
dojeni prințul. Zău, nu reușești decât să mă chinuiești cu supravegherea și paza asta. Mi-e urât stând singur, ți-am mai spus de câteva ori, însă dumneata, cu datul permanent din mâini și cu mersul în vârful picioarelor, îmi adâncești și mai mult plictisul. Prințul făcea aluzie la faptul că Lebedev, sub pretextul liniștii de care avea nevoie bolnavul, îi gonea pe toți ai casei, însă el în persoană, în aceste trei zile, intra la prinț aproape în fiecare clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ieri că... (de altfel, n-am dreptul)... dar, dacă veți avea vreodată nevoie de un servitor credincios, vă stau la dispoziție. Nici unul dintre noi nu-i cine știe ce fericit, nu? Dar... nu vă iscodesc, nu vă iscodesc... Plecă, iar prințul se adânci și mai mult în gândurile lui: toți prorocesc nenorociri, toți au tras deja concluziile, toți parcă ar ști ceva ce el nu știe; Lebedev îl trage de limbă, Kolea îi face o aluzie directă, iar Vera plânge. În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]