3,823 matches
-
Ăă.. da. Mersi. Of, la naiba. Nu-mi prea place să recunosc că s-ar putea ca Jemima să aibă perfectă dreptate. Dar ar fi fost mult mai ușor dacă aș fi putut pur și simplu să spun Încîntată „Vai, ador mașinile de epocă !“ Oricum. Nu contează. În timp ce-mi dau apa pe gît, În fața mea apare ca din senin o farfurie cu ardei copți. — Uau ! spun plăcut surprinsă. Îmi plac la nebunie ardeii copți. — Știu. Jack pare destul de mîndru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pentru tine. Eu nu mă prea Înnebunesc după ardei, adaugă Jack, În clipa În care În fața lui apare o farfurie cu scoici, altfel aș fi mîncat și eu. Mă holbez la farfuria lui. O, Doamne. Scoicile astea arată de mori. Ador scoicile. — Bon appetit ! zice Jack bine dispus. — Ăă... da ! Bon appetit. Iau o gură de ardei copți. SÎnt delicioși. Și a fost extrem de drăguț din partea lui că și-a amintit. Dar nu mă pot opri să nu mă uit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
să fie fericit, s-a împlinit: romanul s-a dus dracului, zace în dulapul redactorului. Despre Teona, din ziua cînd a văzut-o în Mercedes, nu mai are nici o veste. Iar el, Mihai Vlădeanu, tatăl unei fetițe pe care o adoră, cutreieră țara în trenuri de noapte, pline de frig. A lăsat în urmă o femeie cu adevărat de excepție, singura, poate, asemeni Teonei. Nici acum n-a putut să aibă curaj. Dar de curaj e vorba?!" se întreabă el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
tracasat cu toate nimicurile, mi-a povestit ce grozavi sînt alți soți, care "se descurcă", au relații, ce soț adevărat e nu știu care... Și tot de-astea. Iar dacă, la culcare, fetița nu vrea să adoarmă, mi-o pasează mie... Uneori adorm și eu. Alteori mai am putere să stau treaz, să mă ridic din pat după ce-a adormit fetița și să mă așez la masa de scris. De ce nu-ți iei concediu, să pleci la țară? Vino la mine odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
excursie și nu s-a mai întors, înțelegi?! În fiecare seară, cînd merg să dorm acasă, înnebunesc cîte puțin; puțin îmi pasă că m-au trecut pe post de brancardier! Măcar de-ar fi fost o mamă grozavă... Fetița mă adora. Cred că și ea, micuța, acolo, departe, cu o mamă care nu se descurcă, pentru că nu știe să facă nimic bine... Iar mie mi s-a interzis să mai operez... Între cei doi se instalează o tăcere grea, tulburată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Mamaia, dar e imposibil. Imposibil pentru el. Duminica de azi face parte din întîlnirile de acomodare cu soarele. Doar cînd hotărăsc să mănînce, merg mai în deal, la umbra unui stejar. Apoi se întorc la soare. Și Mihai și Petre adoră somnul la soare, cu obrazul lăsat în bătaia razelor. Aseară au fost împreună de-au văzut un film. L-au discutat azi îndelung și au ajuns la aceeași concluzie: pe firul unei suave povești de dragoste, se poate face radiografia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
amărăciune. Și să mai spună cineva că nu există dreptate pe pămînt! rîde Mihai, s-o scoată pe Doris din starea de prăbușire. Fata aceea tot nu-i putea suferi pe bărbați. Acum, măcar, are motiv. Din cîte știu, își adoră soțul. Chiar și cînd vine la serviciu cu vreo vînătaie la ochi. Mihai lasă privirea în jos și oftează. Vezi, Doris, murmură el ca o răbufnire înfrîntă cu greu, chestiile astea mă interesează în măsura în care îmi permit o analiză profundă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
prin grad, nu prin fel, precum și lipsa circulației și schimbului de impresii prin o limbă și o literatură comună tuturor, singura care face din populație o națiune. ["PĂGÎNUL, ÎNCHINĂTORUL DE IDOLI... "] 2264 Păgânul, închinătorul de idoli, chiar creștinul ignorant își adoră pietrele și bețele; și-n loc de a le considera numai ca semne, ca simboluri ale sentimentului religios, pe care spiritul omenesc nu e-n stare a-l exprima altfel, el ia semnele drept ceea ce ele reprezintă, drept realități și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și bețele; și-n loc de a le considera numai ca semne, ca simboluri ale sentimentului religios, pe care spiritul omenesc nu e-n stare a-l exprima altfel, el ia semnele drept ceea ce ele reprezintă, drept realități și le adoră ca pe niște ființe reale. Și noi adorăm semnele noastre, și anume vorbele noastre. [ Daca] vom examina pe un om asupra stării cunștințelor lui în privirea celor mai însemnate obiecte divine sau umane, vom constata că e un închinător de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
considera numai ca semne, ca simboluri ale sentimentului religios, pe care spiritul omenesc nu e-n stare a-l exprima altfel, el ia semnele drept ceea ce ele reprezintă, drept realități și le adoră ca pe niște ființe reale. Și noi adorăm semnele noastre, și anume vorbele noastre. [ Daca] vom examina pe un om asupra stării cunștințelor lui în privirea celor mai însemnate obiecte divine sau umane, vom constata că e un închinător de vorbe, el va cita vorbe fără idee și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
un om asupra stării cunștințelor lui în privirea celor mai însemnate obiecte divine sau umane, vom constata că e un închinător de vorbe, el va cita vorbe fără idee și 930 {EminescuOpXIV 931} fără însămnătatea pe cari spiritul său le adoră și le erige în idoli; ele se deosebesc de idolii săpați cu dalta în lemn sau în piatră numai prin împrejurarea că sânt tipărite cu cerneală pe hârtie albă. (... ) [" TOATE GENERA ȚIILE... "] 2264 Toate generațiile de oameni câte s-au
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
polițist să Înțeleagă toate aceste contradicții? — Iisus Hristos În persoană! — Nu, domnule White. Pierce Morehouse Patchett. — Lux te-a modificat și pe tine ca să semeni cu Veronica Lake? Lynn Își mîngîie părul. — Nu. Am refuzat. Pentru chestia asta Pierce mă adoră. În realitate sînt brunetă, dar În rest așa arăt eu. — Și ce vîrstă ai? — Luna viitoare fac treizeci de ani și o să-mi deschid un magazin de Îmbrăcăminte. Vezi cum se schimbă vremurile? Dacă ne Întîlneam peste o lună, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
o mistică a supunerii și să-l aleagă liber pe cel care îi propune idealul ascultării. Pentru că între cel care dă și cel care ia libertatea există o complicitate, cel care dă se recunoaște în cel care ia și el adoră în acesta tocmai chipul pierdut al libertății sale. Pentru că sursa libertății lui s-a mutat în altul, altul este în chip firesc zeificat. El îl numește Führer pe cel care îi conduce viața și care, în locul lui, îi dă un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
distanța dintre români nu mai e acoperită de "scrisori groase", ci de talk-show-uri. Sinteza românilor ― în varianta sloganului tâmpit de la Antena 1 ("țineți aproape!") ― se face astăzi în jurul câtorva ziariști guralivi, obraznici și agramați. Am cunoscut cândva un scriitor megaloman. Adora puterea. Mi-a povestit la un moment dat, cu chipul brusc transfigurat, cum apropiindu-se prima oară de Ceaușescu, a simțit că aerul din jurul acestuia începea să vibreze "de la 20 de metri". M-am întrebat ce s-a întîmplat cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
numai indigenul Ierohim, care Îi plăcea cel mai mult lui Julius - la urma urmei, ar fi putut chiar să lege o prietenie cu Burt Lancaster, de exemplu - numai Ieronim supraviețuise și rămăsese Încremenit În fundul dormitorului Îngândurat și mândru. Vilma Îl adora pe Julius. Urechile lui mari și benghiul de pe obraz treziseră În sufletul ei o duioșie infinită și un simț al umorului aproape la fel de fin ca al doamnei Susan, mama lui Julius, pe care servitorii o cam criticau În ultima vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-l Înscrie la școală. Și... Julius, darling, SÎntem foarte grăbiți, fiindcă prietenii ne așteaptă să facem o plimbare cu iahtul. Scrisoarea ta e o bijuterie, nu altceva. Am citit-o cu toții. Am citit-o și unchiul Juan. Bobby și Santiaguito adoră pe unchiul Juan Lucas. Și tu o să-l iubești la fel de mult, darling. E foarte important pentru noi. Te sărută cu dor, Mămica Douăzeci de minute mai tîrziu, Susan, Juan Lucas Santiaguito și Bobby navigau la bordul iahtului La Mouette, invitați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
numai Într-un film. Îl văzu pe Santiago, bărbatul ei, În clipa cînd se apropia de ea pentru prima dată, la o petrecere pe care o dădeau la Sarrat, la nord de Londra, incredibilii prieteni John și Julius... L-a adorat... — Cine e arhitectul? Întrebă, Într-un efort triumfal, fericită, asemeni atletului care trece primul linia de sosire, urmat Îndeaproape de ceilalți concurenți. ...I se părea minunat că și-l amintise astfel apropiindu-se de ea zîmbitor, Îndrăgostindu-se de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de coada lui Susan, ducesa lui, În toate părțile. În realitate, sărmanul de el avea sufletul Împărțit Între Juan Lucas & Comp. și Susan. Acum erau doi, fiindcă și arhitectul care avea să le construiască noua casă o urmărea și o adora. Un tînăr strălucit, era la modă, dar n-avea Încă destulă experiență. Lastarria nu dădea o ceapă degerată pe tînărul acesta strălucit și Lima creștea fără nici o noimă fiindcă arhitectul nu știa cine-i Lastarria. Cu toate că ar fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
us all about it, Santiegou. Pe toate voia să le știe străinul ăsta. — Duhnește a whisky, dar nu se observă deloc că a băut. Și apoi miroase a parfum de damă. Băiatul ăsta știe ce face! Susan simți că-l adoră pe Juan Lucas și-i făcu un semn arătînd spre arhitect, În timp ce toți Îl felicitau pe Santiago și-i spuneau că merită un automobil propriu. Lester Lang al III-lea Îi oferi o țigară și-i promise că data viitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la stînga!, pînă ce te prindeau din urmă și, dacă nu erai Încă admis În bandă, te trînteau la pămînt. Era epoca În care veneai mereu acasă cu genunchii zgîriați și În care dacă nu deveneai tu idol trebuia să adori unul. Totuși, Pepa nu era un idol potrivit pentru Julius, care se ascundea tot timpul de el și nu era de loc dispus să-i cedeze creionul rezervor primit de la Cinthia, fiindcă pentru a intra În bandă ți se cerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe săptămînă, așezați În fața pianului parfumat, ea Își mușca buzele, dar imediat după aceea zîmbea și-i cerea să Înceapă din nou. Și Julius parcă Își găsea inspirația, trăgea În piept mirosul detergentului cu care se ștergea claviatura și o adora; o sorbea din ochi, Îi căuta zîmbetul, ea Îi arăta clapele zîmbind, „hai, Începe“, Îi spunea... My Bony lies over the ocean My Bony lies over the sea My Bony lies over the ocean Oh bring back my Bony to
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Începe“, Îi spunea... My Bony lies over the ocean My Bony lies over the sea My Bony lies over the ocean Oh bring back my Bony to me!... ...Și ce parfum se desprindea din camera aceea și ci-o mai adora. CÎnta din ce În ce mai ușor, cu tot mai multă simțire. Măicuța cu pistrui l-a pregătit foarte bine și el a exersat neobosit, spre disperarea lui Juan Lucas, care se plîngea de vacarmul pe care-l stîrnea mucosul cu muzica lui, pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
picioarelor, Încît se loveau de pedale, cînta la pian și din gură În același timp, ușor de tot, de parcă ar fi vrut să găsească și aici, În pianul de acasă, parfumul acela... Oh bring back my Bony to me!... ...O adora pe Cinthia, le adora pe măicuța Mary Agnes și pe necunoscuta Bony. Pentru recitalul de la serbarea de sfîrșit de an, Julius Învățase pe dinafară My Bony, Susan era sigură că nu va greși nici o notă. Nu se uită de jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de pedale, cînta la pian și din gură În același timp, ușor de tot, de parcă ar fi vrut să găsească și aici, În pianul de acasă, parfumul acela... Oh bring back my Bony to me!... ...O adora pe Cinthia, le adora pe măicuța Mary Agnes și pe necunoscuta Bony. Pentru recitalul de la serbarea de sfîrșit de an, Julius Învățase pe dinafară My Bony, Susan era sigură că nu va greși nici o notă. Nu se uită de jur Împrejur ca să-și dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe Julius despre prietenii pe care nu-i mai avea de mult și se făcu de rîs față de prietena ei, dar n-avea nici o importanță. El nici n-o mai corecta, Învățase s-o cunoască pe maică-sa și o adora așa cum era, frumoasă Întotdeauna și cu capul În nori. În sfîrșit, Baby Richardson se hotărî să plece, era cît pe-aci să cadă cînd s-a ridicat În picioare, mărturisi plină de distincție că se simțise minunat și de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]