6,798 matches
-
Sensuri de cuvinte îngână o temă șchiopătând de subiect. Corigent la limba română, înțelesul ei devine abject! Mai insistent bate la poartă, cel de profesie, informator. Pe ea să intre, n-o să poată! De limba română nu-i formator! Se agață de Eminescu, numele să-i răsune poetic! Chiar când din coadă-i sună ...escu, străin este de liric și epic! Degeaba vrei să fii etalon în exigențele poetice, când abia poți fi un epigon, iar textele nu sunt artistice! 15
REMEMBER EMINESCIAN -POEME OMAGIALE- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382034_a_383363]
-
la poalele unei stânci ce o chema spre înălțimi. Simțea un impuls de a escalada infinitul acelei granițe, de a trece dincolo de el. Era atrasă de uriașul munte de piatră ce-i măcina ființa ... La început urcușul părea ușor. Se agăța de imperfecțiunile materiei pentru a-i sorbi desăvârșirea. Ca niște noduli muntele stâncos și-a presărat făptura cu pietre. Dariana se ajuta în drumul spre eternitate de acele bucăți ivite din stâncă. Dacă la început calea stâncii era accesibilă, cu
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
mi le întindea stâncosul munte, și-a spus Dariana. Acum înțeleg. Mesajul visului era atât de simplu dar eu am refuzat să-l văd. Stânca pe care am urcat în fiecare noapte, cu fiecare vis, era stânca vieții mele. Mă agățam de iluzii crezând că astfel voi ajunge sus dar am greșit urmând această potecă. Ele nu erau altceva decât imperfecțiunile, greșelile vieții mele, greutățile pe care le-am depășit, îngrijorările, toamna de care nu mă puteam desprinde pentru a înflori
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
urmând această potecă. Ele nu erau altceva decât imperfecțiunile, greșelile vieții mele, greutățile pe care le-am depășit, îngrijorările, toamna de care nu mă puteam desprinde pentru a înflori din nou. Cu cât era mai ascuțită roca de care-mi agățam sinele, cu atât mai mult mă adânceam în neputință. Cărarea din înălțimi era netedă și eu doream să presar peste ea poveri. Hârtiile acestea alunecă pe luciul mesei ca mine pe culme. Ar fi trebuit să transform stânca în apă
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
înconjura grădina și a privit cu atenție spre copacul înflorit, pe urmă s-a așezat pe o piatră înaltă din apropiere pierzându-se într-o lume demult apusă. În urmă cu aproximativ cinci ani, cineva foarte drag ei și-a agățat mâinile în același copac și i-a cules flori de liliac. Atât de vie a revenit imaginea acelei clipe în sufletul Dariei, încât părea că s-a petrecut în acel moment. Copacul înflorit era în fața ei. Florile ce-i împodobeau
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
de galben, maro și roșu, îmbrăcând copacii în straie de gală. Pe jos covorul de frunze al toamnei se împletea prin iarba speriată că-și pierde apusa tinerețe, acuzând norii că nu au mai picurat de două zile nicio lacrimă, agățându-se cu disperare de orice scânteie de verdeață. - Niciodată nu am văzut atâta culoare, a șoptit Daria. - Natura și-a pictat chipul cu cele mai vii culori, știind că vei păși în împărăția ei în seara acesta, i-a răspuns
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
tău pe cineva ce se potrivește făpturii tale. - Cred că ai dreptate. - Sigur am dreptate. - Îmi povesteai ... - Despre o alegere greșită pe care am făcut-o în viață. Acea fată ce părea să mă iubească cu adevărat, Aneta, s-a agățat cu disperare de viața mea. La început am respins-o, pe urmă am acceptat ca ea să facă parte din lumea mea. M-am convins pe mine că este important să ai lângă tine pe cineva care te iubește și
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
uzual”, dar nu simplist, și cu care Kalosh Çeliku reușește să creeze și imagini/ figuri de stil care atrag atenția, uneori frizând paradoxul/ paradoxalul („Nu am mai recunoscut locul de naștere. Îmbătrânise./ Și își lăsase barbă. Iar părul...”; „Luna stă agățată de un stejar”; „Poetul are insomnii./ Noaptea deschide fereastra spre Soare”; „m-am trezit din mormântul meu cu cărți” ș.a.). Uneori pare a fi (atunci când scrie despre moarte, singurătate, beție ș.a.) un limbaj al deșertăciunii, nonsensului, unui vid de posibilități
CÂND CONVIEŢUIEŞTI CU POEZIA, CU VINUL ROŞU ŞI PRIETENA DE MARIUS CHELARU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382054_a_383383]
-
Acasa > Poezie > Credinta > E CLIPA DIN URMĂ, E ULTIMUL ZBOR Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 2027 din 19 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Un fir nevăzut mă leagă de cer, E firul iubirii divine, De el mă agăț când speranțele pier Și sângele fierbe în vine! Adesea mă frâng ca o trestie în vânt, Mă leagăn ca frunza pe ape, Dar chem ajutor pe Duhul cel Sfânt Și-L rog din necaz să mă scape. El e promisiunea
E CLIPA DIN URMĂ, E ULTIMUL ZBOR de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382105_a_383434]
-
luptă tăcut. Învinsă regina,spre Worms au plecat, Ca nunta s-o facă cum au hotărât. Când Siegfried cu Krimhilda s-au cununat, Doar chipul Brunhildei era mohorât. Pe Gunter Brunhilda nu îl iubește Și noaptea cu cingătoarea îl leagă, Agățându-l de grindă îl pedepsește, Ca să stea atârnat noaptea întreagă. Trist, Gunter lui Siegfried istorisește, Iar acesta din nou noaptea-l ajută, Punându-și gluga,alături pornește, La Brunhilda ce pe Gunter n-ascultă. Și-o prinde strâns,până suflul
RINUL ȘI LEGENDELE SALE. de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382075_a_383404]
-
Pamflet > EPI-PROVERBE-GRAME Autor: Elisabeta Silvia Gângu Publicat în: Ediția nr. 2043 din 04 august 2016 Toate Articolele Autorului 11.,,Dum spiro, spero!’’ ,, Cât timp respiri, speră’’ Cât timp ești în viață, Speranța să nu-ți pieri! De-o rază te agață Și-nvață să visezi! 12.,,Ex toto corde’’ ,,Din toată inima’’ Cei care dau Întotdeauna au. Când din inimă ai dat, Domnul te-a binecuvântat. 13.,,Radix omnium malorum avaritia est’’ ,,Rădăcina tuturor relelor este avariția’’ Cei zgarciți din fire
EPI-PROVERBE-GRAME de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380451_a_381780]
-
atentă, sau să controleze, așa cum îi sugerase Miranda. Dacă el nu era cine credea ea că e? Dacă era un maniac sexual care a mințit-o întreaga viață? Poate că sâmbetele, când zicea că merge la birou, se ducea la agățat. Dar de ce ar face asta? Ar fi capabil să i-o tragă unei curve doar așa, pentru că putea? Pentru că era avocat și multe femei oneste, sau mai puțin oneste, își doreau un avocat sau un medic? Capitolul 2 peste cateva
'NICIODATĂ SĂ NU SPUI NICIODATĂ!” de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380387_a_381716]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > CUVINTE Autor: Viviana Milivoievici Publicat în: Ediția nr. 2176 din 15 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cuvinte rătăcite prin neantul vremii și-agață aripile în sufletul vântului. Se lasă purtate pe nori de cristal. În taine-și alină substanța sublimă, pe-acorduri de țambal. Alunecă ușor pe valurile gândului, în cântecul dulce al iernii. Viv Referință Bibliografică: Cuvinte / Viviana Milivoievici : Confluențe Literare, ISSN
CUVINTE de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380474_a_381803]
-
ce se cred pe val. Să fie testați la psihic, De e bine formatat, Să n-aibă „delir oniric” C-ar fi stăpâni pe regat. Fiindcă-n a lor aroganță, La-nceput sunt niște miei Însă când de post se-agață Se transformă-n dumnezei. Hai să trecem în revistă, Întâi testul de bun simț Să vedem dacă rezistă Fără chefuri pe la Ritz. Apoi le testez minciuna Care vine la pachet, Ascunsă pe sub căciula Plimbărilor la parchet. Electrozii de le-aș
TESTAREA PSIHOLOGICA A CANDIDATILOR de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380483_a_381812]
-
ce se cred pe val. Să fie testați la psihic, De e bine formatat, Să n-aibă „delir oniric” C-ar fi stăpâni pe regat. Fiindcă-n a lor aroganță, La-nceput sunt niște miei Însă când de post se-agață Se transformă-n dumnezei. Hai să trecem în revistă, Întâi testul de bun simț Să vedem dacă rezistă Fără chefuri pe la Ritz. Apoi le testez minciuna Care vine la pachet, Ascunsă pe sub căciula Plimbărilor la parchet. Citește mai mult Testarea
ILIE MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/380484_a_381813]
-
înseninările așteptate... la ceasul de taină cu divinitatea. E un strigăt, o durere, sfâșiere, o bucurie, o dorință și un plânset neauzit, în toate gândurile, trăirile poetului. Pe fundalul muzicii universale apare mereu această minune numită „Femeie”... de care se agață cu disperare, sperând că „iubirea întregită” îi va îmblânzi toate spaimele și durerile și, de ce nu, il poate face nemuritor... „Femeie ai învins tristețea,/ Viața, Moartea - sfințind ramuri de tei,/ plăsmuind în sufletu-mi hăituit de vise /făpturile nopții dansând
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
total o femeie seamănă cu aceea a unui om care a atins un fir de înaltă tensiune și care dacă nu se zbate, dacă instinctul nu l-a ajutat să se smulgă în chiar clipa când a fost zgâlțâit, moare agățat acolo fără scăpare. Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni, volumul 1 (1980) Te desparți de mai multe ori până te desparți, iar când e să fie de-adevăratelea simți cum moare pentru tine speranța fericirii despre care nu
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
lor te prinzi și-ți fluturi părul, Alergi desculță-n zori că altădată.... Și îmi pătrunzi în suflet, copila cu pletele în vânt, În mine naște jocul atâta bucurie! Sunt iar copil printre ai mei copii, De suflet mi te-agăți, copilărie! Referință Bibliografica: COPILĂRIE / Gabriela Munteanu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2331, Anul VII, 19 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gabriela Munteanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
COPILĂRIE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379484_a_380813]
-
Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 2348 din 05 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Duhul de Rusalii Eu nu am fost în crângul de mălini Ochiul izvorului spală vara de cer iar iarba vede cum crește verde Cerbii agață fuiorul de ceață în coarne de eter Și florile trezesc poiana narciselor Eu nu am simțit aroma de mălin Devreme s-a trezit dimineața cu obrajii roșiți de iureșul pârâului rece unde păstrăvi zboară spre un înalt mai bun și
DUHUL DE RUSALII, POEM DE IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379497_a_380826]
-
între ochiul care râde și cel care plânge întodeauna stă cuvântul am trecut șanțul să prind răsăritul erai deja acolo numărând anii jumătate tu jumătate eu timpul nu se împarte la doi nici iubirea viermele invidiei mușcase mărul cunoașterii cineva agățase o pânză neagră în gard semn că Dumnezeu adormise nimeni nu părea că ascultă vântul trecea prin ulucile albite spre suflete pustii aprinsesem focul doi greierii îmi cântau în ureche jumatate ieri jumătate azi nu există cale de mijloc tu
NOSTALGIILE CUVINTELOR (32) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379595_a_380924]
-
bune, Că omu-ncet se ofilește Și-ades la moarte se gândește, Că ceea ce numim noi viață E un subțire cap de ață... Îmi plâng viorile în tâmplă Iar eu nu știu ce mi se-ntâmplă, De ce mi-e-ntortocheat tot drumul Și scai m-agață cu duiumul? Referință Bibliografică: Plâng viorile / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2013, Anul VI, 05 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Curelciuc Bombonica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
PLÂNG VIORILE de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379603_a_380932]
-
-n îmbrăcăminți de pastramă pe grătare incandescente. Cărările dealurilor își poartă-n cobilițele vremurilor bunurile agonisite. Ce mai fug recoltele-n hambare! Ce se mai înghesuie-n borcane, în sticle, prin beciuri de frica brumei stropită de lupii toamnei. Se-agață punțile de struguri în cârlige prin poduri de case. Ecoul lupilor de brumă sperie totul. Mi-e toamnă, Doamne, mi-e toamnă! Roua cu buze argintii se așează mereu pe cumpeni de fântâni, iar vântul cu obraji de brumă ne
ÎN ZBOR ANGELIC… CUVINTE RUGINITE PE ROUĂ DULCE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379592_a_380921]
-
o aud, În ghiocul adolescenței mele târzii, Când ascult murmurul iubirii Din armonia unei veri, secătuite Și acoperită cu frunze, ca și chipul său... S-a micșorat ora de verde străpunsă... Te-aștept! Încă, apusul violet sticlește anotimpul, Care se-agață în pomii încremeniți, de-atâta aur. Iubirea îmi surâde, ca un poem neterminat. E târziu, în toamnă... Nu uita, c-am rămas Pribeagul rătăcit printre șoaptele ... Citește mai mult ADOLESCENT, ÎN TOAMNĂTe caut în toamna aurie, răsfoind-o prea târziu
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
numai eu o aud,În ghiocul adolescenței mele târzii, Când ascult murmurul iubiriiDin armonia unei veri, secătuiteși acoperită cu frunze, ca și chipul său...S-a micșorat ora de verde străpunsă...Te-aștept! Încă, apusul violet sticlește anotimpul,Care se-agață în pomii încremeniți, de-atâta aur.Iubirea îmi surâde, ca un poem neterminat.E târziu, în toamnă... Nu uita, c-am rămasPribeagul rătăcit printre șoaptele ... XVIII. ELISABETA IOSIF ÎNTRE VIS, ÎNGERI ȘI CONECTAREA LA DIMENSIUNI SUPERIOARE, de Elisabeta Iosif , publicat
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
FORTĂREAȚA ( PARTEA A IV-A), de Mihai Condur, publicat în Ediția nr. 2109 din 09 octombrie 2016. -Să zicem că te cred, spuse locotenentul, deși... să știi ceva... Dacă mor acum sau la anul ce ar mai conta? Nu mă agăț de viață Shantal... -Ai rămas același tip Silan... de pe vremea când lucram cu Loverture -Adică? -Nu-ți pasă de nimeni! -Știu și unde cam vrei să ajungi, spuse locotenentul Silan așezându-se pe o mică banchetă. Și ca să-ți demonstrez contrariul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]