6,858 matches
-
Încearcă să le abați atenția." Cârnul se răsuci fulgerat. ― Mirciulică?! Care Mirciulică?! Câți sîntem în casa asta, la urma urmelor? ― E motanul, mârâi Scarlat. Las-o în pace! ― Nu se simte bine, spuse bătrâna și vreau să-i dau medicamentul. Agită o sticluță: I-am amestecat aspirina în lapte. Altfel n-o înghite, oricât m-aș ruga de el. Raul Ionescu râse. Simți privirea albastră a doamnei Miga și câteva clipe o măsură nedumerit. Dascălu se lăsase în patra labe uitîndu-se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o măsură nedumerit. Dascălu se lăsase în patra labe uitîndu-se pe sub mobile. ― Ce dracu' faci? ― Caut motanul. ― O faptă nobilă... ― Vreau să văd cum înghite medicamentul. Inginerul fredonă încet, cu tîlc: ― Fluturaș nu mai ai aripioare... Ochii îi licăreau, se agita, se uita mereu pe fereastră. ― Un cântec idiot! observă cârnul. Nu știu unde s-a ascuns ăla. Parcă era negru... ― Exact, domnule, șopti Melania Lupu. Completă ca și cum în odaie s-ar fi mai aflat vreo cincisprezece pisici: Negru și cu o expresie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că ai observat și tu! Oamenii cu adevărat amuzanți mor tineri. Foarte puțini împlinesc 60 de ani. Sigur că există și excepții, dar n-am acum chef să discutăm. * Cristescu se întoarse după zece minute și începu să se plimbe agitat de la un capăt la celălalt al biroului. Azimioară fără nici o intenție de umor își trase scaunul lângă perete făcîndu-i loc. Îl privea placid, cu un soi de curiozitate de parcă plimbarea maiorului ar fi constituit obiectul unui studiu interesant. ― Am o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
casa pe noi! Melania Lupu apăru zâmbitoare în prag: ― Ce faceți, copii? Dădu cu ochii de zidul ud și înaintă fragil, speriată, cu pași mici. Împingeau mobila greoaie, înțepenită de ani. Panaitescu scrâșnea, opintindu-se din greu. Valerica Scurtu se agita isteric, împiedicîndu-se de bătrână. Grigore Popa simula efortul lăsîndu-i pe ceilalți să se căznească. Se auzi un hohot de râs și o voce puternică, joasă, îi apostrofă: ― Clubul francmasonilor! Ce naiba moșmondiți acolo? Era un bărbat de 28 sau 30 de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în șoaptă, înghițindu-și mereu saliva. Și spinările se cocârjaseră ca și cum cineva ascuns în întuneric le-ar fi pândit umbrele. ― Adică nimeni nu suflă o vorbă până găsim un amator serios. ― Amator serios! Hm! Grigore Popa începu să se plimbe agitat prin odaie: Aș vrea să-l văd pe ăla care are bani ― la noi, firește - să cumpere un Goya sau un Rembrandt! ― Atunci? ― Nu știu... Să ne gândim, să ne gândim... Verifică ușa de la intrare dacă e închisă, apoi se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fi luat această precauție, acum ar fi existat un inel chiar îndărătul panoului aceluia. Peter Cadron vorbea. În sfîrșit dădea glas acuzației. La început i-a fost greu lui Hedrock să acorde atenție cuvintelor individului. I se părea că se agită prin aer fără să-i pătrundă în urechi. Sau poate era el prea agitat, prea conștient de propriile sale nevoi. Era ceva în legătură cu trimiterea forței de salvare și totodată de sarcina încredințată psihologilor de a fixa momentul exact al debarcării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
DEȘI TRASE TARE DE EA. O LĂSĂ ÎN PACE ȘI SE UITĂ MIRAT LA EA. PE URMĂ ÎȘI DĂDU SEAMA CE S-A ÎNTÎMPLAT: UȘA, AVÎND O APARATURĂ SENSIBILĂ, ÎL CONDAMNA CA PE UN INTRUS PENTRU CĂ SUPRAFAȚA CREIERULUI SĂU ERA AGITATĂ DE NENUMĂRATE GÎN-DURI STÎRNITE DE ACȚIUNEA ÎNTREPRINSĂ ÎMPOTRIVA LUI DE CONSILIUL ARSENALELOR. UȘA SE DESCHIDEA AUTOMAT CU AJUTORUL GÎNDURILOR BUNE, DAR NICI UN DUȘMAN AL ARSENALELOR, NICI UN SLUJITOR AL ÎMPĂRĂTESEI NU FUSESE PRIMIT VREODATĂ, GÎNDURILE RELE RESPINGÎNDU-I DE LA SINE. ÎNCHISE OCHII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ÎNȚEPENI: \ DUCEȚI-L ÎNAPOI ÎN CELULA LUI. AM SĂ-I HOTĂRĂSC SOARTA MAI TÎRZIU. DE FAPT ȘTIA C-O SĂ-L LASE SĂ TRĂIASCĂ. ARDEA PUR ȘI SIMPLU ÎN INIMA EI DISPREȚUL FAȚĂ DE SLĂBICIUNI. AJUNSESE LA FEL CU GLOATELE CARE SE AGITAU PE STRĂZI ȚIPÎND DUPĂ SECRETELE PROPULSIEI INTERSTELARE. BÎZÎI APELUL DE PE TELEECRANUL PERSONAL. ÎL DESCHISE ȘI SE HOLBĂ VĂZÎNDU-L PE AMIRALUL DIRN. \ DA, IZBUTI EA ÎN CELE DIN URMĂ SĂ SPUNĂ. DA, VIN IMEDIAT, SE RIDICĂ ÎN PICIOARE AVÎND SENTIMENTUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
EL ȘI-I VORBI CU O INTENSITATE NEOBIȘNUITĂ A TONULUI: PRINȚE, MI-A SPUS CĂ NU E, N-A FOST NICIODATĂ ȘI NU VA FI NICIODATĂ OMUL ARSENALELOR. DEL CURTIN SE ÎNCRUNTĂ: \ INNELDA, ZISE EL CU COMPĂTIMIRE ÎN GLAS, TE AGIȚI INUTIL. NU POATE FI NIMIC LA MIJLOC. OAMENII, FIIND CEEA CE SÎNT, MANIFESTĂ MAI CURÎND ORI MAI TÎRZIU TOATE PUTERILE PE CARE LE AU. ESTE O LEGE LA FEL DE FERMĂ CA ȘI GRAVITAȚIA EINSTEINIANĂ. DACĂ AR EXISTA O ASEMENEA ORGANIZAȚIE, TREBUIA SĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ce culmina cu nașterea Azaniei independente odată cu apusul imperiilor europene, se ghicea silueta amenințătoare și ubicuă a celui care alesese pentru sine rangul de mareșal și titlul de președinte pe viață. Cu pieptul încărcat de medalii și ținută marțială, invariabil agitând un baston din fildeș masiv, Amin Barra înlăturase, in urmă cu doar câțiva ani, pe primul președinte al Azaniei, despre a cărui soartă nu se mai știa nimic. Undeva în adâncurile pământurilor care nu se supuse seră niciodată europenilor, se
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și de megafoane), Tintin, Milou, Haddock și Tournesol fură purtați pe brațe către reședința lor oficială, asemeni unor eroi intorși din călătoria triumfală. Primarul orașului rostise un discurs emoționant în cinstea lor, iar un grup de școlari, organizat cu minuțiozitate, agitase pancartele ce-l înfățisau pe Tintin strângând mâna președintelui-mareșal. De altfel, ceea ce nimeni dintre prietenii noștri nu putea trece cu vederea era ubicuitatea mareșalului-președinte. De la insignele purtate pe rever de funcționari până la emblemele de pe tricouri, de la panourile gigantice care marcau
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
bagajele cu care avea să părăsească Azania. Mai departe, pe aerodromul din marginea palatului prezidențial, un avion își tura motoarele, așteptând să decoleze. Pe aripile sale se zărea emblema Borduriei - în jurul navei, un doctor Simba mai înfricoșat ca niciodată se agita frenetic, dând ultimele instrucțiuni. Nimic nu putea egala, în acest final grăbit de partidă, voracitatea lui Amin Barra - la ordinele sale, toate mobilele din palat erau îngrămădite pentru a fi transportate în cala avionului. „Nu am să las ceva în urma
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
este gata să pornească mai departe. Șoaptele lui Bouche Dorée ajungeau până la Corto filtrate și îndepărtate, contopindu-se cu visele sale. Pe plaja în care se regăsi, deschizând ochii către soarele Caraibelor, trupul ascuțit și ucigaș al lui Rasputin se agita, dezarti culat. În fine, dragul meu Corto. Ce bucurie ! Zâmbetul lui Rasputin se lărgea în acel rânjet care nimeni nu îl putea uita vreodată. Îmi era teamă că am să te pierd. De două zile de când te-au lăsat valurile
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în jurul ei, gata să se târască în patru labe dacă i-ar fi cerut, dar îndată ce mirosea că Moașa avea chef să-l înșele, turba. Ieșea din arhivă, încuia ușa și patrula pe coridorul unde se afla camera Moașei. Se agita ridicol și agresiv, cu ochii lui de viezure bulbucați de furie neputincioasă, de gelozie și de suferință și ai fi zis că, văzînd-o pe Moașa, vom asista la o scenă violentă, cu reproșuri amoroase. Când colo, în clipa aceea Arhivarul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am înțeles ce s-a petrecut cu mine, deoarece, ca și pe Dumnezeu, scuzele m-ar ucide repede și urât. Uneori mă simt ca o insectă și mă văd cu ochii lui Fabre. Mă studiez, mă supraveghez. Mă mișc, mă agit, dar sânt o insectă curioasă. Am descoperit gloria și catastrofele memoriei. Timpul a trecut prin sufletul meu lăsîndu-și mâlul acolo. În acest mâl nimic nu poate să moară, nici să învie. Se aud zgomote, murmure, voci răzlețe, unele cunoscute, altele
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
poate și de comportarea mea ciudată din ultima vreme. Anton mă acuza că mă purtasem execrabil față de Laura. "Proasta l-a iubit, bombănea el. Așa sânt femeile. Iubesc pe cine nu merită." Diavolii din mine au început imediat să se agite, să scoată capul. Mă sfătuiau, îmi șopteau la ureche: "Arată-le că nu-ți pasă. Vrei să-i dai satisfacție Mopsului? Sau Arhivarului?" Și, în stilul meu, am ațâțat focul care-mi pârlea degetele. Aruncând la coș pilulele pe care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
comisariatul de poliție și funcționarul își luă o înfățișare descumpănită: ― Nu, spune el, o, nu! M-am gândit că cel mai grabnic... ― Bineînțeles, îl întrerupse Rieux, deci o s-o fac eu. Dar, în clipa aceea, bolnavul a început să se agite și a încercat să se ridice din pat protestând că se simțea bine și că nu făcea să se ostenească. ― Liniștiți-vă, spune Rieux. Nu-i nici o problemă, credeți-mă, și eu trebuie să dau o declarație. ― O ! făcu celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
această vizită. Intră deci singur și îl găsi pe Cottard în odaie, îmbrăcat doar cu o flanelă cenușie, stând ridicat în pat și întors spre ușă cu o expresie de neliniște. \ E poliția, nu ? \ Da, spune Rieux, și nu vă agitați. Două sau trei formalități și veți fi lăsat în pace. Dar Cottard a răspuns că asta nu folosea la nimic, și că nu-i plăcea poliția. Rieux se arăta nerăbdător. Nici eu n-o ador. Ți se cere doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cred că sunt pe calea cea bună. \ Și mai ai mult ? Grand parcă prinse dintr-o dată viață, fierbințeala alcoolului îi cuprinse vocea. DAR NU AICI E PROBLEMA, DOMNULE DOCTOR, NU ASTA E PROBLEMA, NU. În întuneric, Rieux ghicea că-și agită brațele. Părea să mediteze la ceva și îi dădu drumul brusc, cu volubilitate: ― Ceea ce vreau eu, domnule doctor, este ca în ziua în care manuscrisul meu va sosi la editor, acesta, după ce-l va fi citit, să se ridice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
odihna semăna acum cu moartea. Când valul arzător l-a atins din nou pentru a treia oară și l-a crispat puțin, copilul s-a chircit, s-a retras în fundul patului, cuprins de spaima flăcării care îl ardea și își agita înnebunit capul azvârlind pătura. Lacrimi mari, țâșnind de sub pleoapele inflamate, au început să curgă pe chipul său plumburiu, și, la capătul crizei, epuizat, crispându-și picioarele osoase și brațele a căror carne se topise în patruzeci și opt de ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
toți cei de acolo au găsit firesc să-l audă zicând cu o voce puțin înăbușită, dar distinctă, în mijlocul plânsetului fără nume care nu contenea: "Doamne, scapă acest copil". Dar copilul continua să strige și, jur împrejurul lui, bolnavii se agitau. Cel ale cărui exclamații nu încetaseră, de la celălalt capăt al încăperii, și-a întețit ritmul vaietului până ce a scos și el un țipăt asemănător, în timp ce ceilalți gemeau din ce în ce mai tare. Un val de hohote de plâns s-a revărsat în sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cu un fel de pricepere. ― E Cottard, bolborosi Grand. A înnebunit. Cottard se prăbușise. A mai fost văzut agentul trimițând cu toată puterea încă o lovitură de picior în cel care zăcea pe jos. Apoi un grup învălmășit s-a agitat și a pornit în direcția doctorului și a bătrânului său prieten. ― Circulați, spunea agentul. Rieux și-a ferit privirea când grupul a trecut prin fața lui. Grand și doctorul au pornit în amurgul care se sfârșea. Ca și cum evenimentul ar fi scuturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
didactică nu pot face nimic, sunt nula nulelor, în cele de natură militară ori politică acționez cu agerime și responsabilitate, văd clar pe unii dintre ostașii mei, îi strig pe numele știut, le dau povață și comenzi - după caz - mă agit, mă frământ să fac față situației, am o satisfacție privind modul de rezolvare și mă trezesc „lac de sudoare” spre deosebire de cele didactice când eu sunt total pasiv și când mă trezesc sunt mulțumit că totul s-a terminat și revin
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Să ne întoarcem la acele apocaliptice vremuri cu tot cortegiul de suferințe? N-a fost destul prin ce au trecut câteva generații? N-a fost destul oceanul de sânge care strigă din morminte necunoscute o dreaptă răzbunare? Până când nostalgicilor veți agita și veți neliniști lumea cu vechea Stafie a comunismului? Destul! Opriți-vă! și vedeți-vă de ale voastre monstruoase crime la care cu siguranță ați participat și pregătiți-vă să dați socoteală în fața Istoriei și a Dreptății divine! Locul vostru
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ce e de făcut. Încerc o vizită la domiciliu la ora când știam că înaltul conducător al Regiunii Bârlad venea acasă pentru masa de prânz. L-am văzut când a sosit cu mașina Regiunii. Mișcare de furnicar-răscolit, atâția inși se agită și se străduie să servească masa „stăpânului”. Încerc să sesizez prezența mea față de portar care m-a avertizat că în nici un caz Tovarășul nu poate fi deranjat. Cred și eu căi îngreuiam digestia unei mese consistente. Mi se spune tranșant
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]