KorAP: Find »[drukola/base=alică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...112 113 114 ...212 >

5,298 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411

exclamat Alice. Mai bine de trei ore? Hugo se așteptase ca Alice să fie supărată, dar furia asta dezlănțuită l-a șocat. Motivele pentru care întârziase erau reale și dramatice, chiar dacă Hugo ezita să i le dezvăluie de teamă ca Alice să nu-l creadă idiot. Așa cum era evident că-l considerase omul care îl salvase într-un final: un domn în vârstă care venise să-și ia mașina cam rablagită - un Reliant Robin. Tăcerea lui a scos-o și mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
idiot. Așa cum era evident că-l considerase omul care îl salvase într-un final: un domn în vârstă care venise să-și ia mașina cam rablagită - un Reliant Robin. Tăcerea lui a scos-o și mai tare din sărite pe Alice. Nici măcar n-o să-mi dai o explicație? a tunat ea. Of, în fond, ce mai contează? Poftim, uite-ți fiul. Acum că ai catadicsit, în sfârșit, să apari, o duc și eu pe Rosa acasă. —Alice, te rog, s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
tare din sărite pe Alice. Nici măcar n-o să-mi dai o explicație? a tunat ea. Of, în fond, ce mai contează? Poftim, uite-ți fiul. Acum că ai catadicsit, în sfârșit, să apari, o duc și eu pe Rosa acasă. —Alice, te rog, s-a bâlbâit Hugo. Îmi pare rău. Sincer, îmi pare rău. Vezi tu... Dar Alice îi întorsese spatele. —Te sun mai târziu? a încercat Hugo. —Nu te obosi. Bărbatul era îngrozit. —Să nu te sun... dar, Alice! Ți-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
fond, ce mai contează? Poftim, uite-ți fiul. Acum că ai catadicsit, în sfârșit, să apari, o duc și eu pe Rosa acasă. —Alice, te rog, s-a bâlbâit Hugo. Îmi pare rău. Sincer, îmi pare rău. Vezi tu... Dar Alice îi întorsese spatele. —Te sun mai târziu? a încercat Hugo. —Nu te obosi. Bărbatul era îngrozit. —Să nu te sun... dar, Alice! Ți-am spus că-mi pare rău. Ascultă, e ridicol și n-am vrut să-ți zic, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
acasă. —Alice, te rog, s-a bâlbâit Hugo. Îmi pare rău. Sincer, îmi pare rău. Vezi tu... Dar Alice îi întorsese spatele. —Te sun mai târziu? a încercat Hugo. —Nu te obosi. Bărbatul era îngrozit. —Să nu te sun... dar, Alice! Ți-am spus că-mi pare rău. Ascultă, e ridicol și n-am vrut să-ți zic, dar am rămas încuiat într-o parcare subterană. Jumătate din după-amiază. Nu mai spune? a zis Alice nevenindu-i să creadă. Felul în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
îngrozit. —Să nu te sun... dar, Alice! Ți-am spus că-mi pare rău. Ascultă, e ridicol și n-am vrut să-ți zic, dar am rămas încuiat într-o parcare subterană. Jumătate din după-amiază. Nu mai spune? a zis Alice nevenindu-i să creadă. Felul în care îl privea se traducea prin faptul că avea dubii că până și el putea să fie atât de cretin. —Ei, îmi pare rău pentru ce-ai pățit. Dar eu plec acum. La revedere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
să ajung. —N-o să...? Hugo căuta cu disperare cuvintele care s-o convingă să se răzgândească. În fond, ceea ce se întâmplase nu fusese din vina lui. Nu în totalitate. Dar am făcut rezervare la Allingham House, s-a lamentat el. Alice a tras adânc aer în piept. Allingham House. Sigur că auzise de locul ăla. Toată lumea din Bath auzise. Era un conac în stil iacobin care fusese transformat într-un hotel amețitor de scump, plasat în decorul campestru din afara orașului. Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
libere în weekend. Hotelul avea o reputație incitantă și decadentă, un centru de frumusețe de ultimă oră cu tratamente sofisticate și piscine uriașe în interior și exterior. Jake n-ar fi dus-o acolo nici într-un milion de ani. Alice a ezitat, dureros de tentată. După atâta vreme în care fusese privată de toate formele de lux care, cândva, considerase că i se cuvin, ideea de a merge la un centru de frumusețe exercita asupra ei o formă de seducție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
spună ceva, un obiect mic și roz a zburat prin aer și a căzut în apă făcând bâldâbâc. Moment în care Rosa a scos un urlet de să ți se ridice părul pe ceafă. — Fir-ar al dracului! a mormăit Alice. Ce s-a întâmplat? a întrebat Hugo uitându-se în apă. Ce e? A scăpat ceva? —Ursulețul, i-a răspuns Alice agitată. E înnebunită după ursulețul ăla. E preferatul ei. Hugo s-a uitat cu atenție în apa de sub pod

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
Rosa a scos un urlet de să ți se ridice părul pe ceafă. — Fir-ar al dracului! a mormăit Alice. Ce s-a întâmplat? a întrebat Hugo uitându-se în apă. Ce e? A scăpat ceva? —Ursulețul, i-a răspuns Alice agitată. E înnebunită după ursulețul ăla. E preferatul ei. Hugo s-a uitat cu atenție în apa de sub pod. Curgea repede și ursulețul luminos, care căzuse inițial printre niște ramuri, începuse deja să se detașeze de ele. Avea să scape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
ei. Hugo s-a uitat cu atenție în apa de sub pod. Curgea repede și ursulețul luminos, care căzuse inițial printre niște ramuri, începuse deja să se detașeze de ele. Avea să scape în câteva secunde. În timp ce Rosa țipa isteric, iar Alice se chinuia în van s-o liniștească, Hugo și-a dat seama că nu prea avea de ales. Toate șansele lui de a o face pe Alice să revină la sentimente mai bune, de a o calma pe Rosa și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
de ele. Avea să scape în câteva secunde. În timp ce Rosa țipa isteric, iar Alice se chinuia în van s-o liniștească, Hugo și-a dat seama că nu prea avea de ales. Toate șansele lui de a o face pe Alice să revină la sentimente mai bune, de a o calma pe Rosa și pe Theo, care începuse și el să scâncească, toate depindeau de un singur lucru. De salvarea jucăriei. Hugo a calculat rapid. Mașina era parcată în fața porților de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
sus, începuse să alunece în aval cu o viteză care lui Hugo i se părea imposibilă. Bărbatul și-a dat seama că nu exista decât o singură soluție. Și-a scos haina și cravata. —Uite, i-a zis el lui Alice punându-i-le în brațe. Ține-le un minut, te rog. Apoi a sărit peste gărdulețul vopsit în alb din capătul aleii și s-a aruncat în iarba care șerpuia de-a lungul râului. Hugo abia mai zărea ceva din pricina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
urlat din cauza durerii și a apei reci. Șocul aproape că i-a oprit inima în loc, iar apa era chiar mai înghețată decât își imaginase. În plus, curentul era mult mai puternic decât i se păruse. Urmărindu-l agitată din amonte, Alice a țipat la rândul ei când a văzut, îngrozită, cum silueta în fugă a lui Hugo își schimbă brusc direcția și se cufundă în apă. Dintr-odată, a simțit că-i vine să vomite. Ea fusese cea care-l împinsese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
că-i vine să vomite. Ea fusese cea care-l împinsese la asta. Hugo nu plecase în căutarea ursulețului decât ca să fie iertat. Ca să-i demonstreze că-i părea rău fiindcă întârziase. Și să-i confirme că-i păsa. Of, Alice nu voise să fie oribilă. Sincer, chiar nu voise. Era obosită și supărată. Atât! Și de ce? Ce mai conta o așteptare de o oră și ceva în parc pe lângă viața unui om? Nu-l judecase greșit. Nici pe departe. Acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
de ezitare a lui Hugo, atunci când se repezise după urs, îi restabilise toată încrederea în el. Era o dovadă clară de dragoste. Când Hugo a dispărut în apa de sub pod, rămânând numai un punct întunecat în râul cenușiu și înspumat, Alice și-a împreunat mâinile în agonie. —Hugo! a țipat ea. Ursulețul nu contează. Ieși din apă! Dar Hugo n-a auzit-o. Nu mai auzea nimic altceva decât tumultul râului. Se învârtea în mijlocul apei, purtat de curent și agățându-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
fi trecut mulți ani, de gardul din sârmă ghimpată. — Am chemat o ambulanță, a spus altcineva. O să ajungă în câteva minute. Piciorul îți sângerează destul de rău. E mai bine să mergi la spital și să fii consultat. —Hugo! Fața lui Alice, uimitor de albă, s-a ivit în întunericul albastru de deasupra lui. — Am crezut c-ai... Alice respira repede și cu greutate. Să alergi pe un teren accidentat, cu un copil greu în cărucior și cu un altul, de aceleași

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
ajungă în câteva minute. Piciorul îți sângerează destul de rău. E mai bine să mergi la spital și să fii consultat. —Hugo! Fața lui Alice, uimitor de albă, s-a ivit în întunericul albastru de deasupra lui. — Am crezut c-ai... Alice respira repede și cu greutate. Să alergi pe un teren accidentat, cu un copil greu în cărucior și cu un altul, de aceleași dimensiuni, agățat de gât ar fi fost o provocare fizică până și pentru cea mai rezistentă persoană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
nu-i păsase nici cât negru sub unghie. Hugo a ridicat cu greutate mâna în care ținea ursulețul înnoroiat, ud fleașcă, din care apa curgea șiroaie pe pământ. Rosa a strigat încântată. Mulțimea de oameni a început să se risipească. Alice s-a aplecat peste Hugo și l-a sărutat. —Îmi pare rău, a murmurat ea. Uită tot ce am spus. Mai puțin asta: te iubesc. Asta înseamnă, a bolborosit Hugo, c-ai să-mi onorezi invitația la cină? Răspunsul n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
pare rău, a murmurat ea. Uită tot ce am spus. Mai puțin asta: te iubesc. Asta înseamnă, a bolborosit Hugo, c-ai să-mi onorezi invitația la cină? Răspunsul n-a mai reușit să-l înțeleagă. Zâmbetul larg al lui Alice, întregul ei chip începuseră să se răsucească precum apa din acele adâncimi necruțătoare, de-a dreptul mortale, în care fusese cufundat cu atât de puțin timp în urmă. Și-apoi, așa cum se spune în popor, Hugo a văzut negru în fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
de la recepție cerându-și e-mail-urile. Fine s-a cutremurat gândindu-se că, în trecut, probabil că și el fusese vinovat de un astfel de comportament. Acum i se părea o mitocănie, o manieră ridicolă de a-ți sublinia propria importanță. Alice nu ajunsese încă. La propunerea lui Hugo, ea venise mai devreme, în timpul dupăamiezii și mersese direct la centrul de înfrumusețare al hotelului. Dar nu e puțin cam prea extravagant? se îngrijorase ea. Nu trebuie să închiriezi o cameră ca să pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
ăla de ursuleț. Măcar atât puteam și eu să fac. Tu ai mers cu mine la spital când Theo a fost bolnav. Mi-ai arătat cum se pun scutecele... —Of, te rog. Asta n-a fost nimic, l-a întrerupt Alice apărându-se, jenată, cu mâinile. Dar... chestia asta cu camera. O să coste o avere. —Nu-mi pasă. Lui Hugo chiar că nu-i păsa. Faptul că nu-și putea permite o astfel de cheltuială nu-l deranja absolut deloc. De când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
Și care, lucru mult mai important, recunoscuse că și ea îl iubea pe el. Hugo spera că nu-și închipuise episodul ăsta. Luând în considerare starea în care fusese, îi era greu să fie sigur. Se întreba cum își scuzase Alice absența în fața lui Jake. Natura coabitării celor doi rămăsese vagă. Din puținele informații primite de la Alice, se părea că soții se hotărâseră asupra unui trai în comun destul de inconfortabil și asupra unui aranjament privind împărțirea sarcinilor legate de creșterea copilului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
că nu-și închipuise episodul ăsta. Luând în considerare starea în care fusese, îi era greu să fie sigur. Se întreba cum își scuzase Alice absența în fața lui Jake. Natura coabitării celor doi rămăsese vagă. Din puținele informații primite de la Alice, se părea că soții se hotărâseră asupra unui trai în comun destul de inconfortabil și asupra unui aranjament privind împărțirea sarcinilor legate de creșterea copilului. Hugo spera ca în timpul cinei să aibă ocazia să ridice spinoasa problemă a soților și s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
albe, închise în niște sandale pline de arici, băteau, cu un zel entuziast, ritmul omniprezentei muzici. Sper să mor, s-a gândit Hugo, înainte s-ajung bătrân. Mai ales dac-o să-mbătrânesc așa. Hugo s-a ridicat, grăbit, în scaun. Alice intra în bar. Sau cel puțin așa i se păruse de la distanță. Dar oare era chiar ea? Persoana care se îndrepta către el avea silueta și mersul familiar ale lui Alice, dar, pe măsură ce se apropia, senzația de familiaritate dispărea. Părul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]