5,281 matches
-
Am un egotism social și în felul acesta caut și eu senzația și mă dezinteresez de construcție și alte rezultate de acestea himerice. Să construiască pentru noi popoarele sclave, noi merităm viața prin simplul fapt că existăm. Am făcut o aluzie la pericolele vieții. Da, într-adevăr, Popoarele bătrâne văd bucuria în tihnă, în lipsa de accidente, noi, din contra, socotim că nu simțim gustul vieții decât în perspectiva morții. Cred că animalele cele mai pândite de moarte, precum gazelele, au în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ei. Presupunând că viitorul n-ar corespunde așteptărilor și am eșua în acalmie istorică, întocmai ca o corabie cu pânze pe un ocean pacific, lipsit de vânt, aș emigra oriunde, în căutarea de aventură colectivă. Evident, tata are dreptate în aluziile lui, generația noastră, cel puțin o parte din ea, nu mai are sentiment patriotic, a depășit cadrele vechi de gândire. Patria pentru mine e o realitate ce trebuie construită, și dacă n-o pot realiza aici, încerc oriunde. (Observarea lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pentru că Suflețel nu scria, redacta numai comentarii de texte, iar mania compilației de citate făcea compoziția lui inaccesibilă profanilor. Îi fu cu neputință să nu înceapă subtil cu un extras din Aeneis, pe care voia să-l utilizeze ca o aluzie la "Italia imperială modernă" (vorbea Anchise): Tu regere imperio populos, Romane memento; hae tibi erunt artes, pacique imponere morem, parcere suhjectis, et debellare superbos.1 Articolul în sine, plasat de Hangerliu în Universul (care făcea o politică echivocă), nu spunea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
societatea intelectualilor să înțeleagă că Suflețel făcuse o adeziune discretă la Mișcare. - Ce-i cu Suflețel? se informă Pomponescu. Alunecă spredreapta! Suflețel, însă, când era încolțit avea un mod original de a se apăra, neafirmând și netăgăduind nimic, făcând numai aluzie la o amenințare teribilă. - Domnule Suflețel, îl prinse Hagienuș, te-ai dat șidumneata cu bandiții. Ți-am citit articolul. - Ne omoară! Ne strâng de gât. Nu mai avem liber-arbitru. Și Suflețel fugi în panică, izbind cu caduceul său. În curând
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
culori sinistre și anormale ne-a evocat o copilărie așa de nevinovată, așa de suavă? Nu uitați că acuzatul este orfan de părinți, silit a trăi prin străini. Instabilitate! Ușor de zis! Cine se simte bine în casa altuia? Orice aluzie, orice semn de răceală îți strânge inima. Acesta e și motivul pentru care împricinatul nu continuă studiile. Vrea să-și câștige cât mai curând existența singur, să nu mai mănânce pâinea amară a rudelor îndepărtate. Deși toată lumea a râs în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
În fiece versiune e ceva veridic sau numai înșelînd pe creduli, fiecare judecă pe de altă parte din punctul său de vedere. Spre exemplu, Botticelli. Pentru el, unul care nu se răstește, un om molatic și didactic e om bun. Aluzie in-conștientă la mine. Eu țip, mă agit, nu sunt chibzuit. Să fac o sinteză? Dar nouăzeci și nouă greșesc și numai unul spune adevărul. Nu e nimic de făcut, decât să apreciez din nou singur individul, examinând rece faptele. Sunt
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
personale cerea să se informeze discret dacă Ioana îl mai avea în vedere. Un chip decent de reapropiere ar fi fost prin madam ValsamakyFarfara. Despre aceasta, însă, amicii lui Pomponescu nu scoteau o vorbă, din grija de a evita orice aluzie la nefericitul incident cu Indolenta. Evaziunea sistematică era tot așa de stridentă, și Pomponescu roși când Gulimănescu, începînd a pronunța numele doamnei Farfara, îl reînghiți repede, alarmat de privirile suspecte ale celor de față. Ministeriabilul făcu un început, întrebînd pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
formate din două părți: Teodorescu-Flămînzi, Merișescu-Ciumuleștiț așa cum se întîmplă la mulți oameni de origine țărănească. Însă nu rareori același nume de familie avea ca adaos localități deosebite: Merișescu-Ciumulești, Merișescu-Tămburești, și când venea vorba despre ei se întreba dacă se face aluzie la "Ciumulești", la "Tîmburești", femeile fiind numite "Ciumuleasca", "Tîmbureasca". Asta venea din faptul că Merișeștii sau Teodoreștii nu erau țărani sau burghezi, ci membri ai unor familii obscure, ce-i drept, nu mai puțin reale, de aristocrație minimă, în sensul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
încrucișare de priviri, atunci când Pomponescu, sărutând mâna Indolentei, pe care figura inelul dăruit, își reluă poziția dreaptă. Încolo, conversația fu colectivă, încredințată mai ales femeilor. Doamnele Pomponescu felicitară pe Ioana pentru succesul de la Legația franceză, împărtășit lor de Pomponescu. Orice aluzie la arhitectură fu cu grijă evitată și unica artă admisă în convorbire fu muzica. Ioana, la solicitările obștești, consimți a deschide pianul și a îngîna sobru un lied în atenția exagerată a tuturor. Fără voie, veni vorba de asasinarea lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Felul important cum își făcea Pomponescu interesantele confesiuni o împingea să-i zică "excelență" sau "domnule ministru". Ministeriabilul era prea impozant în amor.) - De ales, eu am ales-o, fără să sper că mama are săconsimtă. Din purtările mele, din aluzii, a înțeles preferința mea, și fiindcă era de acord, fără să mai întrebe cât de adâncă G. Călinescu este înclinarea, a și adus-o. De altminteri, soția mea a meritat pe deplin alegerea. Vezi deci, draga mea, că eu sunt
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Farfara participă ca unică femeie la masa intimă de la "Capșa" oferită de Pomponescu. Acesta se purtă cu o simplitate remarcabilă, arătîndu-se plin de atenții față de fiecare, infatuarea lui tipică trădîndu-se numai într-o oarecare sentențiozitate a frazei. Evită sistematic orice aluzie la politică. Și de fapt Pomponescu era și mai puțin preocupat de chestiunile publice decât Ioanide însuși, ministeriatul îl concepea ca o demnitate onorifică, un fel de cură a vanității. Numai Saferian, care venise foarte cu greu, suferind din ce în ce mai mult
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
flaneze", cum zicea el, "pe la buchiniști". Nu-și putea imagina că Pomponescu, așa de familiar cu el, mai ales în ultima vreme, putea sa-l ignoreze. Toată lumea considera pe Smărăndache ca și plecat. Cu toate astea, Pomponescu nu făcu nici o aluzie și nu trădă nici o dispoziție de a procura vreo situație lui Smărăndache. Acest lucru părea cu atât mai curios cu cât din ziua depunerii jurământului Smărăndache și Smărăndăchioaia deveniseră intimii ministrului. Pomponescu îi reținea la masă cam la două zile
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bucure pe Manigomian, având în vedere în primul rând că Sultana învinsese periculoasa ei nevroză erotică. Acum fata avea un obraz sănătos, brun, poate cam brutal, respira o condiție fiziologică excelentă. Totuși Saferian clătina din cap melancolic și făcea anume aluzii fată de prieteni. - Demirgian, bun, om de afaceri, priceput, harnic. Arenevoie de nevastă blândă, nepretențioasă. Asta pentru a spune ocolit că Sultana, fată cu pretenții, nu se poate căsători cu un funcționar comercial. Saferian n-avea nimic contra lui Demirgian
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fizică proprie celor din branșa sa. Saferian cunoscuse pe tatăl lui Demirgian: în tinerețe slab și vânjos, la bătrânețe umflat, expus hidropiziei. Cât despre "blîndețea" pe care o reclama Saferian pentru eventuala soție a lui Demirgian, era și ea o aluzie la caracterul latent al Sultanei prin analogie cu mamă-sa. Aceea, ardentă la început, devenise după căsătorie autoritară, stridentă și, ca un indiciu al schimbării de caracter, un puf negru pronunțat îi crescuse pe deasupra buzei superioare. La fel Sultana, care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și alții aveau o anume nedumerire, pentru că toată lumea fusese de acord și Pomponescu însuși aderase la această idee, că este nevoie de o "catedrală", deci de o biserică de proporții mari, ca să înlocuiască pe aceea, prea modestă, a Patriarhiei. Efectul aluziei fu nu atât în sferele largi, cât în cercurile restrânse, cunoscând de aproape pe protagoniști. . - Ai auzit? zise Hagienuș lui Gaittany. Pomponescu a atacat pe Ioanide cu privire la biserică. . - Ce vorbești? se miră Gaittany. . - A zis că e un zgîrie-nori! . - Domnule
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dintr-un sentiment de dispreț, ci fiindcă, distrat, nu observă despre ce tratează, crezând că e o broșură adventistă. Nici în alte părți broșura n-avu mult succes. Publicul obișnuit, preocupat numai de evenimentele externe, nu pricepu la ce face aluzie culegerea de articole. Arhitecții în general, chiar și cei adverși lui Ioanide, găsiră că nu e o metodă elegantă aceea de a se discuta în afara corpului profesional probleme de specialitate. Primarul, obișnuit în viața lui politică cu tot soiul de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a rade de la pământ biserica și palatul comunal. Prin simplă influență inductivă, izbuti pentru scurtă vreme să pună în mișcare unele foruri militare. Un ofițer specializat în apărare antiaeriană strecură un articol în Universul, în care nu se făcea nici o aluzie directă la Ioanide. Se atrăgea atenția ce anume suprafețe luminoase, lacuri, cupole aurite, luminatoare de sticlă sunt de natură a fi reperate de avioane, noaptea, slujind astfel la orientarea inamicului în caz de atac. Nu spuse nimic despre posibilitatea de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că ai dat la lumină ființe cu care n-ai nimic comun. . - Într-adevăr, sunt riscuri, bolborosi Ioanide ca pentru sine. Atunci Erminia își dădu seama că, fără să vrea, din neatenție, spusese niște cuvinte ce puteau să pară o aluzie la Ioanide. . - Cine iubește copiii în general, corectă ea, îi acceptă pe toți. . - Atunci e cu totul altceva. Una este a dori să aiprogenitură, alta e să iubești copiii. O femeie nu procreează spre a face colecție de prunci, o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de Maupassant fu lectura sa timp de două zile. O pagină îl indispuse prin analogia îndepărtată cu cazul lui. Eroul, Puternic ca moartea (fr.). G. Călinescu pictorul Olivier Bertin, deschidea Le Figaro, unde citea un articol intitulat Peinture moderne cu aluzii la arta sa: "...ces quelques mots, à la fin d'une phrase, le frappèrent comune un coup de poing en pleine poitrine: "l'Art démodé d'Olivier Bertin..." Il avait toujours été sensible à la critique et sensibile aux eloges
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
poate înțelege substratul mondenității lui Ioanide și a Elvirei. De fapt, ei dădeau recepții în memoria Pichii și contau pe surpriza la intrare și ieșire, când vitraliul, puternic luminat de lumina electrică, cădea în atenția musafirilor. Atunci puteau face o aluzie cât de mică la Pica și aveau certitudinea că acela care pleca lua cu el o impresie neștearsă. Pe pereții interiori, de-a lungul scării, Ioanide făcuse câteva aplicațiuni de mici basoreliefuri și medalioane. Ideea îi venise prin Hagienuș. Acesta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
obicei nu ținea mai mult de două ore, iar Gaittany, care obișnuit nu suporta să stea atât de mult într-un loc, admitea o excepție în cazul de față. Ioanide nu scotea o vorbă despre evenimentele diurne și nu făcea aluzie la persoane din afară. Totuși, în grupuri se recapitulau toate anecdotele zilei. - Pomponescu, spunea Gulimănescu, iese numai noaptea,pe sub pomi. - Nenorocitul! Îl stigmatiza Gaittany. . - Moirele nu iartă! sărea Suflețel. Tyche, zeița Fericirii, și Agathodamon, Norocul, l-au abandonat. . - Dar Conțescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
își aducea aminte de povestea aruncării în stradă a lui Ioanide, se cutremura. Credea în această posibilitate, pentru că ultima deplasare a arhitectului era opera sa. Întrucât îl privea, se temea de confiscarea casei, care era pe numele său. Exprimîndu-și prin aluzii teama de a nu ajunge ca Ioanide, fu ironizat de madam Pomponescu: - Ce tot îl căinezi pe Ioanide? Are un adevărat palat și dărecepții senzaționale. Pomponescu privea incredul, deoarece expresia "bietul Ioanide!" aruncată de Gaittany se popularizase. Era o apelație
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a dominării a cărei forță euristică, cu totul remarcabilă, este însă atenuată de schematizarea excesivă pe care o generează o lectură a realului care îi autonomizează resorturile economice fără a ține seama de eficacitatea proprie simbolicului 22. Se face frecvent aluzie la amploarea divergențelor care îi separă pe antropologii marxiști 23, și mai ales a acelora care îl separă pe Godelier de cei trei africaniști evocați mai sus. Conjugarea, bine cunoscută, pe care Godelier o operează între paradigma neomarxistă și structuralismul
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
reconcilierea, în 1960, a celor doi lideri. 136 Tchikaya, primul om politic congolez, deputat al Adunării Naționale franceze, mort în 1961, celebru pentru a fi favorizat în mod exclusiv regiunea sa de origine (Pointe-Noire) și etnia sa, comunitatea Vili. 137 Aluzie la alocațiile familiale care încep să fie percepute în mod concret de salariații din Congo de Nord. 138 Aluzie la primele pe care întreprinderile au fost obligate de guvern să le verse angajaților lor cu ocazia sărbătoririi independenței. Aceste două
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
în 1961, celebru pentru a fi favorizat în mod exclusiv regiunea sa de origine (Pointe-Noire) și etnia sa, comunitatea Vili. 137 Aluzie la alocațiile familiale care încep să fie percepute în mod concret de salariații din Congo de Nord. 138 Aluzie la primele pe care întreprinderile au fost obligate de guvern să le verse angajaților lor cu ocazia sărbătoririi independenței. Aceste două măsuri care favorizează salariații au fost resimțite ca o discriminare de neînțeles de către săteni. Ruptura pe care o putem
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]