3,081 matches
-
dramatiza“ lucru rile (știi că detest „dramatismul“), pentru a fi „rezo nabil“ și „bun“. Degeaba însă, căci tot restul serii a fost nu numai stricat (eu eram tot timpul „falsificat“), dar n-a avut darul decât de a-mi crește amărăciunea, în timp ce un gest spontan m-ar fi ușurat pesemne. Am rămas prin urmare cu cele mai bune intenții din lume, încercând să suprim pur și simplu tot ceea ce se întâmplase, ca și cum n-ar fi fost decât o prostie. Dar nu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
O vor lua "da capo" mâine la ora șapte dimineața. Puteau merge liniștite la bucătărie de unde-și primeau rația zilnică de mâncare așa cum stabiliseră cu directorul spitalului. Dar la început a fost penibil. Întâmplarea i-a lăsat în suflet o amărăciune atât de persistentă, încât cu greu i se va putea șterge vreodată din minte. Mama se bucura de același statut ca toți angajații spitalului. Putea lua masa la cantină ori o putea duce acasă. Opțiunea îi aparținea. La poartă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Ești liber! Să trăiți! A plecat nemulțumit, bombănind că fapta lui patriotică nu a fost apreciată la justa ei valoare. Da' las' c-o să vadă el... Poftiți, doamnă, în birou. Mamei i se tăiaseră picioarele și a căzut zdrobită de amărăciune pe scaunul oferit de domnul doctor. Doamnă, vă cer scuze pentru modul grosolan în care ați fost tratată. Îmi pare nespus de rău. După cum cred că v-ați dat singură seama, nu eu l-am angajat. Mi-a fost impus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a fost îngropat ieri, a fost multă lume la înmormântarea sa". "Nenea Paul", cum îi spuneam, era fostul fotograf al micii noastre localități, cel care mi-a arătat pentru prima oară cum funcționează un aparat de fotografiat. Cu toate acestea, amărăciunea provocată de aceste știri era trecătoare; în schimb, dorul de casă era enorm. Citesc cu multă plăcere, enorm de multă plăcere, Memoires de Raymond Aron, Editura Juliard, 1983. Aron, această "piatră tare" a intelectualității franceze din secolul XX, care i-
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Împăratul în arta bizantină", face o analiză a portretului bazileului în arta bizantină și a felului său de a se îmbrăca. În lumea bizantină, felul în care te îmbraci este un veritabil instrument de putere. Autorul mai notează, cu oarecare amărăciune prost disimulată, că "portretul suferă cel mai mult de pe urma vicisitudinilor istoriei". Constatare amară: oare oamenii care pot afirma că au o "existență fericită" sunt predispuși să țină un jurnal? Lungă discuție, deloc inutilă, acum pe picioar de plecare, cu Andrei
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
definițiile clasice. Ați testat adevărul acestei definiții? În ce fel și cu ce rezultate? A.R. Da, domnule Paraschivescu, șase decenii de căsătorie înseamnă și miere, și fiere. Deși după moartea unuia dintre soți prevalează mierea. Uiți de toate micile amărăciuni, uiți de contre, de șicane, de supărări. Se estompează, dispar ca fumul risipit de vânt. Îți rămân amintirile calde, luminoase. E-adevărat însă, un mariaj de șase decenii înseamnă concesii reciproce, ba chiar compromisuri. Nu te poți regăsi mereu în
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
antologia noastră devine și neîncăpătoare, și depășită. Valurile de rușine au năpădit și întrecut cu mult vocația de supușenie a foștilor scriitori români, deveniți argați oficiali ai cuvântului stăpânirii. O continuăm totuși dintr-o tradiție și a disprețului și a amărăciunii.“ (România Muncitoare, nr. 97-98/aprilie-mai 1961) „Antologia aceasta pe care ne încăpățânăm s-o alcătuim în paginile României Muncitoare devine, pe zi ce trece, mult prea neîncăpătoare pentru valurile de rușine în care se scaldă scriitori din Republica Populară Română
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
a fâlfâit iluzii, ci a spus tuturor: «Iată, acesta este drumul de urmat, acestea sunt greutățile pe care trebuie să le învingem, acestea sunt posibilitățile noastre în etapa actuală; totul depinde de noi; toate sunt ale noastre: și bucuriile, și amărăciunile, și succesele, și greșelile». Și toate acestea au fost spuse nu o dată, ci au străbătut și străbat ca un fir roșu întreaga noastră politică. O asemenea linie științifică, realistă, este chezășia fermă a dezvoltării unei culturi; o asemenea linie arată
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
părere domnul Marian Ciornei, pornind de la cazul recent al torturării unei fetițe de către propriii ei părinți. "Ce-am făcut noi pentru ca astfel de tragedii să nu se mai întâmple?" Zilnic citim în presă despre fapte care ne umplu sufletul de amărăciune prin tragismul lor. Citind aceste lucruri chiar și în ziarul dvs., mi-am pus problema dacă noi, ceilalți oameni, privim aceste fapte ca pe un spectacol sau am putea face ceva ca ele să nu mai aibă loc. Le privim
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
urzica crăiască (Urtica urens, Urtica dioica) Familia Saxifragacee. Suschin (Saxifraga moschata), Foaie măruntă (Saxifraga adscendens), Gonitoare (Saxifraga luteoviridis), Floare de turc măruntă (Saxifraga cuneifolia), Căpșunele (Saxifraga stellaris), Agrinj (Ribes grosularia), Rozinchin (Ribes rubrum) Familia Umbellifere. Cucuta (Conium maculartum, Cicuta virosa), Amărăciune, Hașmăciucă (Anthriscus silvestris), Ștevie (Helosciadium nodiflorum, Sanicula europea, Astrantia major), Anason (Pimpinella anisum), Pătrunjel de câmp (Pimpinela saxifraga), Chim sălbatic (Carum carvi), Finchin (Foeniculum capillaceum), Chim de baltă (Oenanthe aquatica), Păstârnac (Oenanthe silaifolia, Pastinaca sativa), Fulger (Siler trilobum, Cnidium silaifolium
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de virtute chiulul, îmbrățișat deopotrivă de elevi și de unii profesori. Interesul lor pentru școală a scăzut dramatic, preocuparea dominantă fiind descoperirea unor căi facile de emigrare sau de pătrundere în lumea afacerilor. Un catren intitulat „La remorcă” exprimă, cu amărăciune, această stare de lucruri din învățământ: De când economia țării e-n derivă, Dăscălia nu mai este atractivă. Mulți din cei ce, totuși, o îmbrățișează, La discotecă, politică sau bar o remorchează. Tot mai puține cadre didactice își dedică întreaga capacitate
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
așa fel ca și fiica ei să absolve ciclul primar, iar mama să poată face din ea „măcar o învățătoare”. Formulată astfel, rugămintea acestei mame a lăsat-o pe eminenta dăscăliță fără replică. Pentru a-i atenua cât de cât amărăciunea provocată de situația jenantă în care fusese pusă, i-am citit colegei mele un fragment din cartea lui Gala Galaction Oameni și gânduri din veacul meu în care autorul aduce un emoționant omagiu învățătorilor: Sunt patruzeci de ani între mine
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
curioasă, un fel de decepție, de plictiseală că bucuria, care a trecut, a fost numai ce a fost și a durat numai cât a durat. Natural, spunând aceste lucruri, nu m-am gândit nici un moment la toate acele cauze de amărăciune, mărunte și accidentale, reale deci și vizibile, care într-un mediu și la un timp de felul celor în care mă găseam, survin obicinuit atât de des, pentru a dura fiecare în parte atât de puțin. Fost-au multe la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
trenurilor, mult mai frecvente decât acum). Legat cum mă simțeam încă de cuibul părăsit, plecările și întoarcerile aceste la începutul și la terminarea vacanțelor școlare îmi dădeau cele mai intense emoții, de bucurie la plecare, fără-ndoială, de tristețe și amărăciune la întoarcere. O tristețe amară, profundă, copleșitoare, pe care n-am mai resimțit-o, cu acuitatea aceasta, decât mai târziu, atunci când am putut înțelege că sunt separațiuni în viață mai sfâșietoare totuși decât ale copilăriei. Din fericire, la vârsta aceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pretutindeni, își au izvorul în contradicțiunea constantă între ideile noastre și formele civilizației, care ne-a descoperit necesitatea de a trăi în mijlocul unor instituțiuni ce ni se par mincinoase. Ca leac s-a arătat refugiul în arta antică, lipsită de amărăciune și de desgust. Nu cercetăm dacă imputarea e dreaptă; îndreptarea însă e cercată prea departe; frumosul e pretutindeni și în orice timp; el e veșnic, senin și alinător; trebuie numai găsit și arătat. Noi îi vom face ramă, oriunde și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
devenit femeie, În vreme ce frumosul Paris s-ar teme să nu-l păteze această mare care, orbită de lumină, bîjbîie la țărm, printre stînci, ca Oedip. Dacă trebuie să plătim emoțiile de pe Acropole, măcar să iau din această frumusețe partea neatinsă de amărăciune. Dealtfel, cunoaștem lucruri pe care grecii le ignorau. Sibaris Se nasc obosiți și trăiesc pentru a se odihni. (Inscripție pe un suvenir din San Marino.) Nu plouă Încă, dar cerul s-a Înnorat și bate vîntul măturînd sibaritismul mării de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
liturghiei înainte; am terminat fără nici un fel de priceperi, în afară de rugăciunea de la sfârșit în cinstea Preasfintei Treimi; aici, cu o anumită mișcare, evlavie și lacrimi, am simțit o anumită iubire care mă atrăgea spre Ea, fără a mai rămâne vreo amărăciune din trecut, ci multă liniște și tihnă. Apoi, la rugăciune, o dată terminată liturghia, noi mișcări lăuntrice, sughițuri și lacrimi, toate din iubire pentru Isus, vorbind și dorind mai degrabă să mor cu El decât să trăiesc cu altcineva, fără a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ce făcea legătura gării cu orașul. Se simțea singură ca pe o plajă într-un anotimp rece și fără nici un ajutor. ,,N-o să mă creadă niciodată că l-am așteptat și l-am căutat!” Apoi pentru prima oară plânse cu amărăciune pe un teritoriu străin. Sperase că se vor reîntâlni într-o altă dimensiune, dar firul fericirii de a se revedea fusese brusc retezat. Oftă! Își dorea din tot sufletul un nou început alături de Alin care putea aduce lumina în viața
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Victoria se afla la mijloc. Carlina nu avea un alt program pentru seara aceea. Hotărî să-și amâne plecarea pentru a analiza situația dintre cei doi. Când îl îtâlnise pe Nicky se abținuse să nu plângă. Ca orice mamă simțea amărăciunea aceea în suflet când afli că totul nu este în regulă cu copiii tăi. Ochii lui mari erau pierduți și goi aruncând săgeți de gheață. Surâsul lui era amar, încremenit pe chipul lui dar pentru o clipă se transformă în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
vedem diseară. O să văd cum aranjez eu lucrurile. Ziua trecuse repede, iar Nicky nu mai apăruse. Carmen îi povesti diferite episoade din trecutul și prezentul lor. La un moment dat interveni o pauză în discuția lor, iar Carmen plânse cu amărăciune. După un scurt timp reluă discuția. - M-am săturat să îl tot aștept să vină seara târziu acasă. Umblă cu toate țoapele pe la cluburi. De multe ori nici nu mai vine acasă. Nu vreau ca Victoria să crească în nesiguranța
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
gură de apă să îl aștepte într-un loc atât de străin de ea. Nu îl mai recunoștea. În momentul acela nutrea o ură adâncă și își propusese să nu îl ierte niciodată. Era picătura care îi umpluse paharul cu amărăciune. Își dorise din toată inima ca măcar pentru un moment să rupă despărțirea dintre ei prin gesturi sublime. Era departe de acest vis. - Te întreb pentru a doua oară. Pentru ce m-ai chemat la tine? E oribil cum te
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
64). Cum harul artistului se cristalizează în opera, tot astfel în creație se vede artistul. E vorba despre biografia interioară a operei, fiindcă în opera, într-o înlănțuire iminentă, autorul disipează fărâme din experiențele sale de viață, din iubirea și amărăciunea, extazul și căderile ființei sale. Creatorul comunica cu lumea, exprimându-se într-un mod singular prin linie și culoare. De aceea se simte singur în mijlocul mulțimii, insă înconjurat de lume în cea mai acută singurătate. Peisajul și portretul create confirmă
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
-i pasăm altora, cînd de fapt ei se întorc pe capul nostru... Don Șef se oprește, se întoarce spre mine, își strînge mai bine șuba la piept și mă privește lung, cu tristețe. Dom' Vlădeanu, zice, clătinînd din cap cu amărăciune, partea rea este că eu am făcut deja toate astea pentru Marinescu. L-am ridicat în slăvi ca pe cel mai mare inginer, ca pe cel mai bun organizator, l-am trecut ca autor principal al studiului întocmit de mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
stînd mîndră, cu privirea departe, spre mare, în timp ce bărbatul din fața ei, ocolindu-i privirea, încerca să o convingă de ceva anume. Apoi... palmele ei năprasnice abătute asupra mea..., boneta din pînză albă arsă pe plită..., șorțul plin de sînge... și amărăciunea aceea din glasul ei: "Un copil"... Visase să pălmuiască un bărbat, dar m-a pălmuit pe mine... Iar seara, cînd am mîncat împreună la aceeași masă, a știut să-și recapete demnitatea numai prin cîteva cuvinte. Mi-a dat un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
face să-mi amintesc de locul cald de la spatele tatii. "Nu i-am dus nici iarna asta lemne și nici nu m-am îngrijit să fac la mormîntul mamei o bordură de ciment și-o cruce durabilă...", îmi spun cu amărăciune. Brusc, în minte îmi apare pata aceea bej, ca o ceașcă de cafea cu lapte vărsată pe văzduhul cenușiu; bucle castanii și ochi mari, albaștri, ca o cupă de cer senin... "și prinde-n mîini și cupa și buclele iubitei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]