3,682 matches
-
sau din mica burghezie, posibilitatea, pentru ei, de a sparge barierele rigide, seculare, ale avansării sociale, putând ocupa în sfârșit pósturi înalte în stat și biserică, rezervate cu strictețe aristocrației. Să fi fost aceste „simpatii aprinse de lector” pentru „personajele ambițioase” din romane, un reflex al meu de tinerețe? O solidaritate „psihologică” cu cei de vârsta mea, din romane sau, mai „grav”, o pornire a unui eu profund care, între morală, convențiile sociale și carieră, alege... cariera?! Oare... tinerii de azi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în jos”, în „prăpastia” ce e un destin, acea cale, urcuș dificil pe parcursul căruia, cum se întâmplă în ascensiunile alpine, pierzi din vedere pe lungi porțiuni „vârful”, ținta! - trebuie să accept că tinerelul care am fost era extrem, „revoltător” de ambițios, de „lipsit de simțul realității”: a vrut, „deodată”, o carieră care să împletească, să confunde chiar cariera cu munca, iar acestea „două” să-i justifice, poate chiar să-i „lumineze”!, vocația, iar ea - o, orgoliu nemăsurat al tinerilor, al unora
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
boala” sau „dezadaptarea ca o formă a adaptării”, sau, mai bine zis, ca o formă a renașterii, a unei învieri posibile, a „înaintării”. Iată trei critici importanți, prieteni toți trei, care m-au părăsit la prima mea operă cu adevărat ambițioasă, în sensul că voiam să ofer câmpului tematic național epic o temă amplă, „abisală”: Negoițescu (care, la întrebarea mea de ce nu scrie despre carte, mi-a spus că e „scârbit de literatura actuală și nu mai scrie”, lucru ce s-
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Dar, o dată cu „bucuria” mea, cum o spuneam, a apărut și neînțelegerea criticii, „ajutată”, e drept, și de boicotul susținut al forurilor politice, al camarilei ceaușiste, din partid și cultură. Și cu „neînțelegerea” a apărut și singurătatea necesară unei arte „mari, ambițioase”, e adevărat, dar nesuferită unui bărbat ce voia încă să placă, să fie încurajat, să se bucure de acele o mie și una de privilegii mărunte, care, se spune, fac fericirea!... Neînțelegerea a culminat, pentru mine și arta mea, cu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
vorbesc de curajul de a nu minți „în operă” nu mă gândesc la minciunile grosolane ale unui Ceahlău al literelor române (și care va rămâne astfel în ciuda erorilor sale!Ă precum Sadoveanu în Mitrea Cocor sau ale tânărului grăbit și ambițios Petru Dumitriu în rușinosul său roman Drum fără pulbere. Eu, aici, voi da două exemple „mici” și pe care puțini colegi de-ai mei le știu, „minciuni” aproape insesizabile, dar care pe mine m-au frapat la vremea lor tocmai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
evidentă, săritoare în ochi „schimbarea la față” a lui Ceaușescu. Poate, mai știi, și pentru că „îl luasem în serios” până atunci, convins de actele sale, nu puține pozitive, în plan intern, dar și extern, că e un individ pragmatic, cert ambițios, extrem de abil, iar aceste două calități - ambiția și abilitatea - putând face din el un element de stabilizare dacă nu de înaintare a acelei cvasi-liberalizări care, cum o spuneam, era de actualitate în toate țările vecine nouă, de la nord. Mai mult
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
produs prin hopuri și, ca și în alte cazuri, a venit dintr-o „rea apreciere” a forurilor încă închistate stalinist, de partid, față de „proiectele” sale literare care vizau, tocmai, crearea unor „legende comuniste”: proiectul său de Biografii contemporane, în care ambițiosul, dar și extrem de naivul și prolificul autor credea că le face pe plac noilor stăpâni ai societății „povestindu-le epic” viața „și lupta”, ignorând apetiturile lor primitive de laude fără nuanțe și ignorând, mai ales, ferocea concurență care domnea atunci
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mult cu un fel de „împăcare cu soarta”, aproape oricare ar fi ea! E și aceasta o formă a „adaptării”, sunt de acord, dar, pentru un individ cum e românul, european-tipic, adică un ins deschis, dinamic, apt de proiecte îndrăznețe, ambițioase, talentat în a imita modele superioare și, mai ales, talentat în „arta existenței”, acest tip de „adaptare”, de amorțire a dorințelor și pornirilor firești de afirmare personală și a spiritului de emulație (de concurențăă, îngustarea până la limitele insuportabilului ale orizontului
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care nebunii noștri după Dumnezeu în cămăși de zale n-ar fi putut "elibera" niciodată Ierusalimul au trecut de cealaltă parte, la cei și la cele care-și propun același program, cu o mie de ani mai târziu. Unul mai ambițios decât simpla recucerire a Andaluziei și a Siciliei, global village obligă. Cu un avantaj, totuși, pentru recucerirea Ierusalimului: lucrează la domiciliu. Și cu toate ambiguitățile a ceea ce medievistul René Grousset a numit "demagogia cruciadei" când o mișcare religioasă servește drept
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
după masă), l-a batjocotit, l-a amenințat, l-a pus între jandarmi sub pază. I-au dat drumul atunci, dar peste câteva zile iar au venit și l-au luat jandarmii, căci căpitanul pare a fi un om foarte ambițios, care ține să-și facă datoria până la sfârșit. Revizorul, deși putea, n'a căutat să ușureze situația învățătorului la vremea aceea de nevoe. Dumitru Pescariu, Sodomeni. În mijlocul agitației oamenilor, pe când oamenii, noaptea, voiau să plece spre târg, învățătorul, singur în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
primele succese din politica externă a lui Ștefan cel Mare. De aceea Petru Aron considera că e mai sigur pentru persoana sa să caute loc de refugiu în Ungaria, cealaltă putere care disputa Poloniei suzeranitatea Moldovei. Aici, la tânărul și ambițiosul rege al Ungariei, Matei Corvin, erau speranțe să găsească sprijin în schimbul închinării Moldovei. Pentru moment însă Ungaria nu reprezenta pentru liniștea Moldovei nici un pericol. Matei Corvin încă nu era bine întărit în scaunul regal, pe care i-l disputau alții
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
că n-a încercat să citească puțină literatură marxist leninistă. Cât a înțeles din ce a frunzărit prin atelierul de cizmărie al meșterului Olteanu este altceva. Cu toate că avea studii precare, la limita permisă, totuși, Nicolae Ceaușescu a fost un tânăr ambițios, cu o inteligență nativă, specifică omului de la țară. Legendarele sale isprăvi, cu implicările în procesele de la București și Craiova ale greviștilor de la Uzinele ”Grivița” nu pot constitui mărturii plauzibile, decât în măsura verificării riguroase a acestora. În perioada regimului comunist
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
activist. Nu dorea să lucreze nici la Ministerul Culturii, nici în altă ramură guvermantală, ci în Comitetul Central. Trimiterea lui Ion Iliescu la așa numita ”școală a vieții”, după 1 iulie 1971, a fost ca un vis rău pentru tânărul ambițios, care împlinise 41 de ani. Orgolios din fire, niciodată n-a recunoscut că Nicolae Ceaușescu l-a scos din funcția de secretar al Comitetului Central al P.C.R., explicând că a rugat Comitetul Executiv să fie scos din această funcție. Același
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
doar să ne consolidăm legislația, să asanăm viața politic-economică, să ne ameliorăm moravurile. Suntem, prin naștere, aidoma unei familii cu solid arbore genealogic și cu vechi titluri de proprietate, europeni sadea. "Șocul viitorului"? Nu e cel proiectat pe planșetele unor ambițioși futurologi, ci, în cea mai mare măsură, un rod al împrejurărilor imprevizibile ce vor veni. Se ivește însă un pericol. Snobismul care ne împinge pe unii dintre noi să punem în paranteză fondul românesc, să ne jenăm de tradiție, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
confecții. După aia, am venit în Iași, ca profesor și, vreo câțiva ani am exersat această profesiune, această ocupație, după care mi-am zis că nu-i bine, nu-mi găseam..., nu eram în apele mele ca profesor, eram tânăr, ambițios și m-am dus în uzină, crezând că acolo..., cu ideea că, acolo, voi avea o șansă, deci, să urc social, să-mi împlinesc eu niște vise de-ale mele, în uzină, pentru că știam cum este în uzină, datorită acelor
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
sperând să elibereze țara de dominația otomană cu sprijinul țarului Petru I (Petru cel Mare, 1682-1725). Cine era acest monarh? Unii istorici l-au descris ca pe un om cu o voință de fier, impulsiv, brutal și crud, practic și ambițios în urmărirea scopurilor sale. Atitudinea lui Dimitrie Cantemir față de Rusia a fost apreciată de boieri, care se temeau că domnul va închina țara turcilor. Dacă s-ar fi întâmplat acest eveniment, atunci „te-om părăsi și ne-om duce de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
mai mari pacoști”, „flagelul ce o bântue astazi”, „potlogari”, „mișei”, „samsari” și alte „grațiosități de asemenea natură”. Ce vină poartă societatea, se întrebau unii hușeni, cu mai bine de 100 ani în urmă, „să sufere consecințele intrigilor și uneltirilor unor ambițioși, care cred că, politica are de scop, să servească interesele lor personale, și nici o dată afacerile publice”. În aprilie 1907, principalele grupări politice conservatoare au fuzionat, Petre P. Carp devenind șeful Partidului Conservator. La Huși era ales Comitetul Conservator, format
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
auzisem diferiții autori români citindu-ne operele lor: Anghel, Iosif, Pătrășcanu, Galaction, Goga, Macedonski, Oresti, Davidescu. Diamandy era foarte deștept, cult, plăcut și simpatic, unul dintre rarii români spirituali și știind să stea de vorbă într-un salon, dar dezechilibrat, ambițios și, în rezumat, un ratat. În București se agita mult Alexandru Beldiman; a ținut la Fundația Carol I o întrunire pentru a se consfătui ce atitudine să ia România. Numai cu invitațiuni se putea asista și acestea, nominale, trebuiau depuse
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de B.; 2. Attaché au cabinet secret de S.A.R. le Pr. etc. Ferdinand nu numai se coboară, dar purcede de la Louis XIV. E un amestec de gomos, de cabotin și [este] de o onctuozitate catolică. În fond, un farsor foarte ambițios. Te omoară cu complimentele (după câteva îi cere portretul).“ Ionel adaugă: „Prea a forțat nota, cu atât mai mult că nu pleacă câtuși de puțin mulțumit. Regele, în discursul său, a pomenit de Battenberg, de luptele noastre în Bulgaria și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
atmosferă de entuziasm, iubire, spontaneitate, care nu se mai putea regăsi în viața unui om sau popor. (Aici se încheie textul publicat în volumul II, ediția I, 1937. ) [Dar atunci începu să bată un vânt nefast, ațâțat și de un ambițios de la noi, nerăbdător să-și facă din ardeleni un partid, pentru a pune mâna pe puterea ce râvnea de ani de zile. Ei îl urmară orbiți de elocința și influența lui dinamică, dar, neavând o organizare centrală, îl părăsiră îndată ce
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
doamne și domnișoare de onoare. Ceva mai târziu, probabil sub influența lui Teodor Văcărescu și după dorința poetei Carmen Sylva, după retragerea tatei de la minister, intră Elena Văcărescu. Nimic din frumusețea plastică a celorlalte, dar deșteaptă, instruită, plăcută, intrigantă și ambițioasă, ajunse în scurt timp să pună mâna pe regină, să orbească și să înlăture nu numai pe Zoe și pe toate intimele de la Palat, dar să izoleze într-un chip absolut pe regină. Nimeni nu o mai putea vedea, nu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
grafică în tuș, urmând apoi tempera și pictura în ulei. Este cu 20 de ani mai mare decât mine, un tip de statură medie, bine făcut, un păr grizonat și niște sprâncene marca ,,Mircea Albulescu". Doina, o fire de femeie ambițioasă, olteancă de la Maglavit din Dolj, își croia propriul drum prin artă creând tablouri în propriul stil, urmându-l pe Gusti la tot pasul și creându-i concurență în special în arta naivă. Debutul îl avusese în 1990, cu natură statică
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
deosebita plăcere de a-l cunoaște pe Vasile Savonea, un susținător al artei naive, care îi remarcă talentul și o îndrumă să continue acest drum. Cunoscându-l pe Gusti, s-au căsătorit și au dat naștere unei familii de artiști ambițioși, dornici de afirmare, întrecându-se unul pe altul în măiestria penelului. Timpul trecea fără să-l oprești, la fel și discuțiile, iar insistențele lui Vintilă de a modifica tabloul nu se opreau, insistând să-mi impună un stil care pentru
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
invitând profesori celebri, dar în exclusivitate catolici. Instituția urma să devină o înaltă academie cu limba de predare latină. Iacob Eraclide (numele patrimonial al lui Despot Vodă) a intrat într-un conflict cu nobilimea autohtonă și a fost ucis, proiectul ambițios rămânând doar un episod celebru în medicina medievală din Moldova. PREMISELE ȘTIINȚIFICE LA A 160-A ANIVERSARE* ȘI PESTE CINCIZECI DE ANI Se adună anii și nu știu dacă percepem în dimensiunile sale reale amploarea acestei cifre, 160, care pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
la injustiții. Din datele de arhivă rezultă că între 1890-1920 majoritatea studenților mediciniști provenea din familii de condiții materiale modeste, mici slujbași, modești intelectuali, meseriași cu puțină dare de mână; erau foarte mulți evrei și ei aproape sau chiar săraci, ambițioși și harnici, doritori să se facă "doctori". Aproape că lipseau fetele; femeia medic avea să apară mult mai târziu, fiindcă la acest fapt concurau atât prejudecățile sociale, cât și modestia veniturilor familiale. Țăranii aveau acces greu, aproape că erau rari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]