3,481 matches
-
înțelegătoare de esența ființei umane”. În Dovezi de iubire ce nu se mai termină (1981) narațiunile devin din nou instantanee cu reverberații reflexive, parabole concomitent acide și vibrante, în care primează lupta dintre sinceritatea, candoarea personajelor și ipocrizia, falsitatea unei ambianțe corupte, lipsite de armonie și frumusețe. Ridiculizarea sloganelor politice, ironia, afirmarea „dreptului de a gândi liber” sunt emblematice. Regăsirea sinelui, recuperarea identității, refuzul de a face parte dintr-o masă amorfă și dorința de afirmare a individului duc la evadarea
TARZIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
pitorești din mahalaua bucureșteană de la sfârșitul veacului al XIX-lea - tablouri evocate și în proza lui T., dar care în sonete sunt învăluite într-un umor nostalgic, generator de lirism. Siluetele „bizantine” au o surprinzător de rafinată grație, sugerând o ambianță crepusculară, cu gesturi leneșe și triste, cu tabieturi orientale. Se inaugurează astfel, și prin scrisul lui T., un univers caracteristic, balcanic și fanariot, plin de parfumuri, culori și podoabe, impus ulterior de Mateiu I. Caragiale și Ion Barbu. SCRIERI: Nuvele
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
tradițiile erau încă foarte vii și răstimpul prea scurt pentru ca un mit să se fi putut forma, rămâne o mărturie istorică de mare importanță. Copilul nou-născut a primit numele Siddhărtha (păli: Siddhattha), în a cincea zi după naștere, într-o ambianță solemnă. Numele său de familie era Gautama (păli: Gotama). Ulterior a fost supranumit Śăkyamuni, „înțeleptul din clanul Śăkya”, Śăkyasinha, „leul clanului Śăkya”, Sugata, „cel binevenit”, Bhagavat, „cel binecuvântat” și Tathăgata, „cel care a plecat astfel” sau „cel care a ajuns
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
lui „nea Griguță” erau dintre cele mai lăudate. În Bacău (avea grijă s-o repete el însuși), nu mai găseai la nimeni un „Trraminer” (pronunța graseiat), un scrob cît cozonacul, niște pătlăgele și niște harbuji murați ca ai lui. Plus ambianța de pinacotecă. La ceremonia de la Institut au vorbit Vasile Sporici și (delegat de conducere) Nicolae Guidea, un profesor de sport. Cuvîntul celui dintîi a avut cîteva fraze care vor fi alinat durerea familiei. Ideea (un loc comun retoric) a fost
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
greu îi este autorului să și l imagineze pe Dumnezeu. Pentru el, Creatorul e un supraom care saltă pe treptele norilor, umblă „peste aripile vînturilor”, tună, adapă, hrănește, are grija a toate cîte există. Unul după altul, versetele sugerează o ambianță cosmică. Credința începe de la a-ți da seama că aceasta există și că te integrezi în ea. *„Pînă la 20 de ani am fost Aleoșa; temperamental însă sînt Dmitri”, mi-a declarat adineaori (acum e unu noaptea), la telefon, Gelu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
receptarea cărții? Înfiorătoare mentalitate de grup obtuz, În toată țara, cum Îmi scrisese dl. 702 Costică. Om ca dânsul rar de Întâlnit. Nu mai putem de „școli” și de mari valori, și cu cărți cu niște titluri, inventate Într-o ambianță de măscărici. Eu, pe data de 15 dec. plec la Craiova și stau până În martie. Să nu faceți și să nu-mi scrieți, nu mă lăsați rupt de lume. Acolo voi căuta, Îmi duc mașina de scris, să-mi transcriu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
în arta hotelieră, cât și cea culinară de dl Simon, personaj stilat și energic, produs al noii școli hoteliere românești, deoarece nu cred să aibă mai mult de 30-32 de ani. Ca o notă disonantă, ca o totală discordanță cu ambianța plăcută în care mă găseam, mi-a fost dat să aud în una din emisiunile dvs. din perioada respectivă pe care am ascultat-o de altfel cu totul întâmplător niște aprecieri zdrobitoare la adresa turismului românesc, a serviciilor hoteliere, a calității
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
oamenilor o conștiință colectivă. Înseamnă să trăiești sub privirea scrutătoare a vecinilor. Acest fapt reprezintă un nou mod de viață, în care comportamentul și cerințele colectivității sunt prezente la tot pasul și în orice moment. Se creează astfel o nouă ambianță socială, în care colectivitatea are prioritate asupra individului. A mai rămas numai puțin timp la dispoziție pentru a salva arhitectura tradițională, fie ea orășenească sau sătească. E de datoria fiecăruia să ridice glasul în apărarea acestei părți din patrimoniul cultural
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
programul meu era vag, relaxat, editura pariziană dovedindu-se mai curând ospitalieră decât eficientă. „Dumneata ai nevoie acum de niște premii. Premiile la Paris se obțin la restaurantele cele mai bune.” Gloria pariziană părea motivată gastronomic, Înainte de toate, În plăcerea ambianței și mâncărurilor și În complicitarea siestei și, pentru a mă convinge, Îmi povestise de extraordinarele mese cu amicul său Matta, pictorul, la restaurante la care rezervarea meselor se făcea cu un trimestru În avans și doar pentru nume cu rezonanță
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
român. După ce inspectase sceptic spațiosul apartament, situat În centrul Parisului, pe Boulevard Montparnasse 96A, vizitatorul de la București și-a exprimat dezamăgirea că unui scriitor de asemenea anvergură, membru al Academiei Franceze, nu i se asigură o vilă, cu grădină și ambianță corespunzătoare, așa cum proceda Rinoromânia socialistă cu „clasicii” săi, precum musafirul Însuși. Academicianul francez nu părea insultat. A chemat-o pe Marie-France și a rugat-o să arate oaspetelui micuța ei cameră, ca acesta să se convingă că apartamentul are totuși
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Acum, chestiunea părea ridicolă, cum fusese mereu, dar și ipocrită. Deci? Să recunosc, public, că fusese, de fapt, o acțiune premeditată, persistentă, din start până la podiumul festiv? În plin asediu, impostorul nu Îndrăznea să apară gol În fața mulțimii. Aștepta o ambianță mai calmă. Între timp, au mai trecut câțiva ani. Cerul nu s-a Înseninat cu totul, dar amânarea nu se mai justifică. Nu mai sunt prea tânăr, amânările devin riscante. Mi-aș Îngădui, totuși, un ultim ocol. Nu o amânare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mărturisire În care aș fi putut recunoaște, probabil, câteva dintre propriile mele momente festive de după 1989, În care „aporia” Între distincție și opera distinsă părea confuză, pentru că, cum spune Imre Kertész, „trăind poate prea multă vreme sub dictaturi”, Într-o ambianță ostilă „până la disperare”, conștiința valorii literare proprii devine, ea Însăși, vulnerată, deviată, dubitativă. Nu mi s-a părut deloc surprinzător nici faptul că laureatul a văzut În premierea sa un semn că Europa simte din nou nevoia să-și reamintească
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
firește, despre războiul din Irak, stupefiați. Marasmul actualității, alternativele politice dezamăgitoare, mediocritatea guvernanților și efectele aplatizante ale bombardamentului mediatic nu erau decât câteva dintre temele, deloc Încurajante, care ne preocupau, fie și Într-o atât de plăcută regăsire, a cărei ambianță și gastronomie ar fi trebuit să fie suficiente pentru a evita orice Întristare. Imre rămânea senin și cordial Însă, Într-un admirabil și amuzat armistițiu cu sine și cu lumea. * La o săptămână după afectuoasa Întâlnire, am avut prilejul, tot
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ești un intelectual, spune oamenilor ce se Întâmplă În Europa, exprimă-ți opinia, fă ceva” mărește Încă mai mult distanța Între ceea ce „ar fi vrut” și ceea ce „este În stare” să facă omul izolat prin vârstă, doliu și temperament, de ambianța socială. Istoria alienării și regenerării lui Pereira pare istoria relației sale cu adevărul. Pereira trăiește În trecutul cu care a stabilit un cod cotidian protector. Ritualurile sale gastronomice intră și ele În subterfugiile de a evada din rigorile prezentului. În pofida
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Babylon, musafirul se simțea totdeauna acasă, fără nici una dintre crampele antiamericane ale atâtor intelectuali europeni. Dacă la Paris descoperisem vivacitatea sa latină, la New York poetul Îmi părea o variantă europeană a americanului stenic și eficient, a cărui prezență Însenina, instantaneu, ambianța. * Recent, pisica fără vârstă și fără moarte din lirica lui Michael s-a desprins din rama Însorită a ferestrei unde Își toarce Înțelepciunea, pentru a-mi șopti că limba română este invitată să participe la neașteptata și neverosimila festivitate a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
imagistic. Poetul se răsfață într-un univers mirific, sideral, în care stelele, soarele, tăcerile, visurile și amintirile comunică obsesiv aspirația vibrantă spre înălțimi, frântă dramatic de limita condiției umane (Pământ și soare, Stele, Vis ultim, Liniști). Subtile acorduri lăuntrice transferă ambianței o melancolie difuză. Sentimentul apăsător al scurgerii timpului (Ornic ascuns), câteva aluzii erotice discrete (Intim, Eva), precum și nostalgia prezentă în câteva picturi naturiste, realizate într-o amplă paletă cromatică (Noapte brumată, Poveste din câmp), transpar de asemenea în poeme. În pofida
FOCSENEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287060_a_288389]
-
și cu o bună informație istorică sunt și descripțiile minuțioase ale lui F., preocuparea lui pentru acuratețea reconstituirii interioarelor și a cadrelor exterioare. Înrâurirea lui Balzac, invocată de exegeți, rămâne incertă. În Ciocoii vechi și noi se încheagă, astfel, o ambianță caracterizată fie de opulența obosită, agonică, fie de fastul grosolan, fie de mizeria tristă. Dacă finalitatea etică îngroșată, structura hibridă, inegală, stilistica ezitantă, prinsă între „presiunea retorică a vremii” și „noua îndrumare realistă” (Tudor Vianu) țin de statutul de începător
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
Dunării. Trăind cu Ghioala, femeie cu un trecut aventuros, proprietară a unei mori, pescarul Vladimir nutrește o patimă ascunsă pentru fiica acesteia, Păstruga. Abrutizată de alcool, femeia înșelată se răzbună cumplit. Aurul șarpelui (1979), roman de dragoste, exploatează, într-o ambianță orientală fastuoasă, elemente de miraculos și magie. De o cu totul altă factură este Fapt divers între paralele (1981), roman polițist, a cărui acțiune se desfășoară la începutul secolului al XX-lea, la Galați și Tunis. SCRIERI: Sevastia Dumbravă, Roma
GALACTION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287128_a_288457]
-
XII.1887, București - 9.VIII.1991, București), prozatoare. Este fiica Mariei (n. Lupașcu) și a lui Barbu Delavrancea, scriitor. O mare influență asupra formației sale intelectuale și artistice au avut părinții, care i-au cultivat însușirile, deschizându-i noi orizonturi. Ambianța casei este evocată într-un interviu: „Am fost crescută într-o atmosferă în care se vorbea numai literatură, artă și muzică.” Considerată „copil minune” (I.L. Caragiale), cu o mare sensibilitate pentru muzică, debutează pe scena Ateneului Român ca pianistă, la
DELAVRANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286715_a_288044]
-
În Două chemări (I-II, 1938), iubirea nu este determinată fizic (protagoniștii se cunosc numai din scris), dar este la fel de puternică, mobilizând resurse psihice capabile să salveze de la moarte pe erou și să conducă la o unire fericită. În larga ambianță a unui Iași macerat de nostalgii și de banalități provinciale, se nasc iubiri purificate de zgura fiziologică, între personaje de o factură deosebită, care evoluează cu oarecare grație în epicul celor trei volume ale romanului Iubim (1942- 1943). Aici, dragostea
DESSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286740_a_288069]
-
realitate imaginată, cu unele infuzii romantice și accente bombastic-retorice. Culorile sângelui este o carte dedicată pictorului „oficial” din vremea lui Brâncoveanu, Pârvu Mutu, zugravul de biserici care, la început de veac XVIII, este un artist aproape renascentist, inaderent la cruda ambianță balcanică. Renașterea și umanismul românesc prebrâncovenesc sunt urmărite și în Adevărul retorului Lucaci (1977), unde personajul principal este un „profesor” din vremea Movileștilor. În Marele cântec (1980), probabil cel mai bun roman al lui D., eroul este muzicianul și savantul
DIACONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286745_a_288074]
-
reprezentații mondene. Le Cotillon (1900) e o frivolă, dar nu lipsită de grație „bluette”, lucrată cu tehnica fluentă a farsei de salon. Basmul cu domnița din vis („Adevărul de dimineață”, 1904) este o feerie muzicală, o pantomimă-balet cu personaje și ambianță de basm. Alte scenete („hora” Duda și Mura, Vorbe de clacă, „povestiri de altădată”) rămân străine și de teatru, și de poezie. Demnă de pana autorului lui Vlaicu Vodă apare, într-o măsură, doar tragedia în versuri Sutașul Troian, din
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
reportajului, ea dovedește înzestrare, verism, dar și un simț dramatic al detaliului. Încearcă să descopere oameni și destine, provoacă monologul confesiv și câștigă în autenticitate prin gesturi și replici. Și în proza din volumul În căutarea Penelopei (1978) e o ambianță colocvială, se poartă dialoguri „de la om la om”, sunt „culese” personaje din cotidian și se configurează un fel de portrete-document focalizate pe statutul femeii în epocă. Saltul în evoluția scriitoarei e marcat de romanul Darul de nuntă (1986), carte a
DIMA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286765_a_288094]
-
a acestei celebre familii care a dat cinci scriitori. Accentul cade pe mărturisirile obținute de la urmași ai familiei, de la notabilități ale orașului, chiar de la oameni modești. Sunt aduse date necunoscute sau mai puțin cunoscute, care concură la evocarea epocii, a ambianței, a casei Lovineștilor. Un capitol substanțial este acela privindu-i pe Profira și pe Vasile T. Lovinescu, părinții criticului, și reconstituind atmosfera din sobra familie din strada Sucevei a Fălticenilor. Vasile T. Lovinescu, pe lângă darurile de pedagog, este înfățișat și
DIMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286774_a_288103]
-
cuib de-nțelepciune”. Se pare că prepara pentru tipar o culegere din opera lui I. A. Krâlov. A prelucrat și a localizat fabule aparținând lui A.E. Izmailov și I.I. Dmitriev. De multe ori, impresia de creație originală se impune (ambianța devine în bună parte una a realităților autohtone, morala e schimbată uneori în sensul dorit de autorul român, care, în plus, folosește expresii și proverbe autohtone în locul celor rusești). Fabulele neîndatorate cuiva sunt puține (cinci la număr) și deloc mai
DONICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286829_a_288158]