KorAP: Find »[drukola/base=amic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...112 113 114 ...235 >

5,855 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201

fi fost una dintre cele mai mici neînțelegeri dintre noi. Lorne a început să construiască lista de lecturi a lui Garfield. O bucată de vreme a discutat despre un poet pe nume Rimbo. Am presupus că Rimbo era unul din amicii noștri din lumea largă, așa cum era Fenton Akimbo. Apoi Lorne spuse ceva din care am dedus pe jumătate că Rimbo era francez. Căcat nenorocit, îmi spusei eu, nu e Rimbo, e Rambot sau Rambeau. Rambeau avea un amic sau pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
unul din amicii noștri din lumea largă, așa cum era Fenton Akimbo. Apoi Lorne spuse ceva din care am dedus pe jumătate că Rimbo era francez. Căcat nenorocit, îmi spusei eu, nu e Rimbo, e Rambot sau Rambeau. Rambeau avea un amic sau pe cineva de o seamă, de care parcă îmi aduceam aminte, cu un nume ca de vin... Bordeaux. Bardolino. Nu. Ăsta e italian... nu-i așa? O, Doamne, cum te poate epuiza ignoranța. E atât de obositor și sâcâitor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
cuvintele. Mulțumesc, John. — Ce li s-a întâmplat? am întrebat eu. Sunt doar cărți, nu-i așa? — Au deja tot rahatul ăsta aici. De șase săptămâni le tot aștept. — Și eu de unde să știu? Dacă vrei cărți, roagă-i pe amicii tăi din Cambridge. Dar n-am nici un prieten la Cambridge. Și nici în altă parte. Mi s-au terminat prietenii. Altfel, cum ai gândi că mi-aș pierde vremea cu unul ca tine? — Dar de asta ce părere ai? am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
părut a fi american, deși se cam prosteau amândoi. Oricum, tipul cunoaște tabieturile casei și cere să rămână peste noapte - închiriază un pat. După care își face Selina numărul: „Niciodată n-am fost așa de insultată.“ Și tot tacâmul. Așa că amicul plătește suma integrală. Șaptezeci. Și să vă servim și cu șampanie, domnule? Așa că în final l-a costat o avere și n-au stat decât patruzeci de minute. Am râs după aia cu Didier de ne-am spart. — Numele. Numele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
și ei în hora cea mare, via și înfricoșătoarea conspirație. Îmi pare rău, dar eu nu pot să aștept. Știu, desigur, că e vorba despre un aranjament clasic și că din el lipsesc anumite lucruri și că mai există și amicul ăsta al ei de care trebuie să țin cont și ar fi care trebuie să o pedepsesc - dar o voi face. Fă-o! Cu celelalte am încheiat, nu-i așa, e clar? Destul. S-a sfârșit. În timp ce vorbea, mi-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
de zimbru și frizură ca niște căciuli de husari, gagicuțele ale de doi metri cu profil de tomahawk și bronzate ca niște venusiene - vreau să spun că sunt pur și simplu americani. Mi-am ridicat neliniștit capul în căutarea vreunui amic în smoching. Femeile păreau destul de aranjate, dar masculii erau mai toți îmbrăcați ca la birou. Ar fi trebuit să mă îmbrăcat ceva mai simplu. Hotărât lucru. Nu era nici o mirare că Martina se simțea așa de stânjenită. Și dintr-o dată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
umerii înguști, da, și prietenul ei care semăna cu măscăriciul Bozo. Mi-am scos paionul. Shadow a făcut o săritură și a ieșit pe coridor. M-a salutat, mișcându-și capul ca o marionetă, după care l-a cercetat pe amicul nostru întins pe podea. Trecând în revistă mai multe din posibilitățile pe care le avea, Shadow a preferat să-i tragă o limbă peste gură. Era ultimul lucru de care puștiul ar mai fi avut nevoie, o altă umilință dintr-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Trei fără zece în Shakespeare. Trei fără zece în bârlogul repetițiilor, cu două curse deja pierdute, cu respirația fierbinte a băuturii de la amiază și firimituri pe jos, căzute din ospățul timpului. Îmi beam berea tare care te moaie. Grasul meu amic Fat Paul îmi strecurase o hârtie de zece. Tocmai îmi vâram ce mai rămăsese din ea în Moneymaze, pocherul mecanic de lângă toaleta bărbaților, cu aerul ei sărat ca briza mareei. Automatele astea fac totul pentru tine. Autoreținere. Maxiîntindere. Amestematic. Tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
de durerea provocată de această rană. Dar și de cealaltă rană, cuibărită în suflet. — Înțeleg, spuse el, vrei să fii cu adevărat bărbat. Ce s-a întâmplat? — Eram în cârciuma asta, am spus eu. Ce s-a întâmplat? — Eu și amicul ăsta am avut o mică înțelegere. — Ce s-a întâmplat? Bun. De fapt doream să mă întorc la problema motivației. Eu sunt de părere că ideea a fost luată din artă, nu din viață. Nu din viața secolului douăzeci. Astăzi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
vreo două ore. Oftă, lăsându-și capul în jos. — Ei, hai. Numai două ore. Știu că nu-ți datorez nici o favoare. Okay, te-am făcut să-ți pierzi timpul. Dat n-o să se mai întâmple niciodată. Hai, fii un adevărat amic. Martin aruncă o privire întunecată prin cameră. Își privi ceasul. — Am... tocmai cartea, cartea asta despre Freud. Tu ce mai citești? — Cititul e supraapreciat, spuse el. La fel de supraapreciat ca femeile lui Shakespeare. Nu mi-aș bate căpșorul cu așa ceva dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Te simți bine... curând mă voi uita în oglindă și voi descoperi că mi-a explodat nasul. Lichenul ăsta bine alcoolizat mi se va întinde pe toată fața ca o cocleală. Apoi energiile interioare vor intra în declin. Grasul meu amic Fat Paul spunea odată că banii nu fac doi bani dacă nu ești sănătos. Da, dar ce se întâmplă dacă nu ești sănătos și nici bani n-ai? Abia atunci când ți-ai pierdut sănătatea ai nevoie cu adevărat de bani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889

regreți Trecute scrisele rânduri. Șadă mintea-n Neant Din câte veacuri zvonesc, Nimic a nu mai reține Din multe ce se vorbesc. Nu este, și nici n-a fost; Trec zile șirag. Orizont suspect, Și metafizic prag. * STANȚĂ LA VIN Amici e ora Când vinul Ne-a făcut suspecți. Cadențe De târziu orologiu. Dacă a mai fost vreodată Mai bine ca acum, Sau a dormi Peste ziua de mâine... Altă realitate. Cum, de la un etaj Se vede Autouri Și-o lume

Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
suspecți. Cadențe De târziu orologiu. Dacă a mai fost vreodată Mai bine ca acum, Sau a dormi Peste ziua de mâine... Altă realitate. Cum, de la un etaj Se vede Autouri Și-o lume micșorată. Cum recompare Junia În cârciume igrasioase. Amici, Cadențe De târziu orologiu... O haină, pe gust, Să părăsim Necunoscutul Leviathan. * ESTETIC URBAN Orașul seara... Șantiere în repaos. Și firme scrise Din becuri înstelate. Orașul seara... Pe o piață Cu sclipiri de fier Claxon, armonic, a sunat. Foburgul Cu

Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311

încăpere. Treptat, seara și-a recăpătat veselia. Flann O’Toole apăru din spatele tejghelei, revenindu-și rapid, cu entuziasmul deja restabilit. Pe fața lui, ce părea prietenoasă, îi răsărise un zâmbet. Părea prietenoasă. A părea nu e totuna cu a fi. — Amicul lui, tună sonor Cale-Bătută Peckenpaw, are o pană în păr. îmi aduce aminte de ziua când am scalpat o căpetenie de trib indian. îRâsete, chiuituri, huiduieli.) Și asta aprinse o scânteie în amintirea lui Vultur-în-Zbor. Nu a unei experiențe, ci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
trecut de partea lui „Piele-Roșie“. — La dracu’! spuse el. Trăiește și lasă-i și pe alții să trăiască. Io nu văd de ce nu l-am lăsa și pe el doar pentru că-i un indian ciudat. Unii din cei mai buni amici ai mei erau indieni. Ăsta nu-i un motiv de sfadă, nu? E diferit, corect? Completează un loc liber, corect? Așa că de ce nu, ce dracu’? Peckenpaw era singurul om care-l putea înfrunta pe Flann O’Toole pe teritoriul acestuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Virgil era beat criță. Vultur-în-Zbor se opri în pragul ușii, rămas fără cuvinte la vederea spectacolului. Virgil Jones își luă mâna stângă de pe mademoiselle Kamala, își aranjă pălăria și își puse mâna la loc. — A, zise el, vechiul meu prieten. Amicul meu atât de nerăbdător, atât de entuziast. Vultur-în-Zbor, bănuiesc. Urări de bine, salutări, felicitări, emigrări. Bea ceva. Dezbracă-te. Relaxează-te. Nu ți se pare că arăt bine? Chipeș și arătos, mă-nțelegi, în cel mai chipeș sens al cuvântului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487

doua „Chestia II“, dar de data asta Duggie a fost ferm pe poziții și acum răspunde la numele de Planeta plutitoare. Bărbatul din cuplul respectiv era, de altfel, cunoscut ca fiind Mr Big de la firma Consolidated Drilling; arătase instalația unui amic, alias Mr Big al unei bănci pentru investiții numite Mowbray Steiner, care tocmai căuta ceva să atârne în holul de intrare al băncii și voia ca acest ceva să fie nițel mai original decât acele rațe zburătoare din ceramică. Așa că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371

asta de constatare, convins că-i atât de abscons tâlcul, încât se va aprinde de curiozitate. Am ridicat paharul și l-am întins spre ea. Am ciocnit. A zâmbit. Tot nu pricep despre ce vorbiți, a privit ea amuzată spre amicul care se ridicase de la masă, îndreptându-se spre bucătărie. A tăcut, urmărindu-l cum se depărtează, aplecat, împovărat parcă de o greutate nevăzută. A oftat într-un târziu, ridicând a neputință sau indiferență din umeri. S-a răsucit spre mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
umeri, imitând-o parcă: — Doar eu v-am cunoscut. N-are rost să vă mai spun acum ce a fost... Îmi pare bine totuși, și așa, că am făcut măcar acum cunoștință. Nu mă așteptam să o întâlnesc între invitații amicului meu. Venise târziu, când deja noi începuserăm să ne încălzim. De obicei, eram cam aceiași care ne adunam la astfel de petreceri. Ne cunoșteam destul de bine, ne obișnuiserăm unii cu alții, știam până și ordinea în care, rând pe rând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
să dorm? Se zbătea. Dacă începea să plângă, nu-l mai potolea nimeni curând. Risca să strice petrecerea cu urletele lui. N-am ce face, i-am șoptit femeii de lângă mine. Trebuie să mă mai produc o dată. De câte ori veneam la amicul meu, trebuia să-i spun câte o poveste băiatului. Se obișnuise să adoarmă astfel, prins în născocirile mele. Era un alt fel de joacă, așteptată ca un mic eveniment în universul celor doi-trei ani ai lui. Și în seara aceea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
zici tu că-i frumoasă? Știi tu cât mă costă, la lună, medicamentele astea pe care le tot bag în mine?!“ „De la I.T.B. am început să scriu. Dintr-o dimineață când mi-am pierdut servieta... Făcusem o beție la un amic... O femeie pe care am revăzut-o după aproape douăzeci de ani... O chestie de-asta, cu rătăcitul în noapte, cu spaima că m-am pierdut chiar pe mine, că am rămas undeva în acea noapte și nu mă mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
De la distanța meselor, privirile noastre se întrepătrund ca un joc. Știe că o privesc și, la fel de bine, știe că puțin îi pasă. Un burtos care scrie ceva, departe, la masa de lângă ușă. Într-un sertar de fișier văd „Fondul Gh.Gh.“. Amicul, inspirat, și-a creat un fond din cărțile adunate de-a lungul anilor. Idee splendidă. Are și ex-libris pe cărți. Melancolic, gândesc cum mi-am vândut eu mai toate cărțile strânse de-a lungul anilor. N-aveam ce să fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601

vrei să povestesc? — Las la alegerea dumitale. Numărul de Împunsături sau turele de onoare. — Nu-mi arde de glume, Fermín. — Tinerețe, floare a zevzeciei. În sfîrșit, cu mine să nu te Înăcrești, fiindcă am vești proaspete despre investigația noastră pe seama amicului tău Carax. — SÎnt numai urechi. Îmi aruncă o privire de intrigă internațională; o sprînceană arcuită, iar cealaltă În stare de alarmă. — Ei bine, iată că ieri, după ce am lăsat-o pe Bernarda să se Întoarcă acasă cu virtutea intactă, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
Fermín se va grăbi să mă prezinte drept fiul lui Carax sau vreun alt tertip asemănător, Însă el se mărgini să Îngenuncheze lîngă bătrînă și să-i ia mîna tremurătoare și ofilită. — Jacinta, eu sînt Fermín, iar acest vlăstar e amicul meu, Daniel. Ne-a trimis prietenul dumitale, părintele Fernando Ramos, care azi n-a putut veni fiindcă avea de spus douăsprezece slujbe, știi și dumneata cum e cu calendarul sfinților, Însă Îți transmite toate cele bune. Cum te mai simți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
ai prins În toane bune, că de nu, te duceam chiar acuma la chestură și mai făceam o partidă cu lampa de sudură. Haide, fii băiat bun și spune-i adevărul prietenului tău, inspectorul Fumero, ce faceți aici tu și amicul tău? Colaborează și tu nițel, fir-ar al naibii, și așa mă scutești să-i fac o față nouă băiețașului ăstuia, la care te tot dai de Mecena. — Atinge-i dumneata un fir de păr și Îți jur că... — M-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]