67,494 matches
-
și ascultat, excepțional conectat an mediile politice internaționale, mă gândesc la un Mihai-Răzvan Ungureanu, un diplomat ănnăscut, impozant și seducător, chiar la un Sorin Antohi, Daniel Dăianu sau Stelian Tănase. Ori la foarte tinerii Adrian Cioroianu și Caius Dobrescu. ămi amintesc de furorile făcute, prin 1991 - 1992, la Washington, de tinerii politicieni maghiari care nu depășeau treizeci-treizeci și cinci de ani. Impactul prezenței lor a fost nu doar extraordinar, ci și instantaneu. Dar mă ăndoiesc că la București se gaseste cineva
Un fular pentru Helsinki by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17421_a_18746]
-
ămi vin an minte membrii de partid. Mai nici unul nu spunea, ca Puiu Iancovescu: "aDe lichele ce săntem am intrat...a. Se voiau și onorabili și la adăpost". Cam tare, totuși, asocierea lui Cioran cu "lichelele" din partid...Să-i amintim exegetului sau o vorbă, anca una, a lui Amiel, din Fragments d'un journal intime: Există două feluri de orgoliu: unul an care te-aprobi pe tine ănsuti, celălalt an care nu te poți accepta. Acesta din urmă este probabil
Cioran pe fată si pe verso (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17424_a_18749]
-
Călinescu an propria-i cercetare din 1935, ăntăreste impresia că G. Călinescu infirmă opiniile unui autor pe care nu-l citează. Mai mult, ai preia ideile, cu ănlăturarea secțiunii considerate insuficient de convingătoare. Vianu e contrariat: "Este corect să nu amintești numele cercetătorului cu care polemizezi? Să discuți numai o parte din materialul lui? să-i falsifici opinia pentru a-ți face sarcina mai ușoară?" La al doilea punct, relativ la cuprinsul ideatic al poemului "Luceafărul", Vianu arată că singura interpretare plauzibilă
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
vieții sale" (Perpessicius), ei oferă publicului românesc subiecte de superioară urgență: "Artă prozatorilor români" (1939) și "Istoria literaturii române de la origini pana an prezent" (1941). O bună parte din zbuciumul unuia se regăsește an "răfuiala" celuilalt cu diverși detractori. Să amintesc, fugitiv, ca an vreme ce Călinescu presează din legitimă ăngrijorare trimiterea pe piață a cărții sale amenințată de intervenția deschis ostilă a multora, Vianu este silit să renunțe la contractul ăncheiat cu "Casă Școalelor", aproape disperat că nu va mai
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
o duce. El semnifică moartea, apropierea de un sfârșit cu mult mai sumbru decât măruntele dezamăgiri zilnice ale personajului. Spre deosebire de eroul lui Nabokov, care trăiește ceasurile de dinaintea duelului cu intensitate și disperare, fiecare minut fiind dilatat la maximum de frică, amintindu-si ăntreaga viața, de la cele mai mărunte până la cele mai ănsemnate ăntămplări, personajul lui Cehov e schimbat după duelul căruia ai supraviețuiește. Pentru el, duelul are valoarea unei revelații, al transforma ăntr-un fel de mistic, dispus să ași trăiască viața
Un compendiu cehovian by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17436_a_18761]
-
în acest caz, mărturisesc a-l urmări cu deplină înțelegere. Orașele României - fie și în urmă "sistematizărilor" ceaușiste - mai păstrează nuclee coerențe din punctul de vedere al artei construcțiilor, unele demne de a fi declarate rezervații arhitecturale (e suficient să amintesc fabulosul cartier de vile Andrei Muresanu din Cluj, scăpat ca prin minune de urgia demolatoare). Citadini inveterați, alter ego-urile literare ale lui Mihai Zamfir își duc existența într-un fel de simbioza cu ambientul urban ce le-a modelat caracterul
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
și Blaga relevă valentă pozitivă a demonicului. Un citat din Blaga: "Demonicul nu este decît ipostază magică a divinității sau divinitatea, întrucît ea își păstrează latitudinea de a se contrazice și întrucît ea nu încetează de a crea". Să mai amintim că Mircea Eliade tratează, ca și Blaga, relația de "simpatie mutuala" dintre Dumnezeu și demon, ambii dispuși a se întîlni periodic (autorul Spațiului mioritic zice, agravînd situația, "a-și schimba obrăzarele", astfel încît nu știi cînd e unul sau celălalt
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
bine așa, nu vreau cu nici un pret s-o iau de la capăt. Onorabilii apreciază această stare complexă de satisfacție unită cu spaimă devenirii și o transmit prin mască fixă a lipsei de gandire. Fizionomia "raționalistului" exprimă o pace aparentă, ea amintește fața unui orb. Aceeași înfățișare, a unui obraz care poate privi în orice direcție pentru că de fapt nu se uită nicăieri. El poate sfătui pe aproape oricine dacă acela îl asculta cu atenție. Sfatul lui nu este destinat cuiva anume
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
nici să devină europeană la fel de repede că țările estice care ne-au luat-o ănainte. Totuși nu e foarte limpede faptul că dl Chireac deplânge handicapul României față de țările, să le zicem privilegiate de NATO și de Uniunea Europeană, dar nu amintește că țara noastră a reușit, politic, să intre an cărțile Uniunii Europene, ănainte de ăntălnirea de la Helsinki. Va trebui să-i reamintim, cu neplăcere, confratelui nostru că ziarul la care editorializează a atacat din toate pozițiile atitudinea oficială a țării
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17475_a_18800]
-
ține să consemneze elementele de realitate, ușor de controlat de oricine prin prozaismul lor voit." Stilistic, Alexandru George observa, ca specific ultimei creații mateine lapidaritatea și ritmul alert, direct - deci, am spune, supunerea la gen? - fără să uităm ansa, am aminti noi, ca, prin ănsăsi vocea conului Rache, românele polițiste sunt luate an derâdere, pentru strictul lor determinism - vezi vorbele legate de sâmburele de cireașă! Desigur, Mateiu năzuia la mai mult. Trama polițista al interesa doar și numai că deschidere către
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
o imbecila'." Cu această detașare își privește Monica Lovinescu copilăria și, în continuare, tinerețea. Propriul ei jurnal - din 1941 și până în 1947, anul expatrierii - i se pare "prost, romanțios, sentimentaloid", iar dacă uneori îl citează este numai pentru a-și aminti anumite situații și a le descrie din nou, din perspectiva omului matur care este azi. Cine nu-și mistifica existența are dreptul (moral, dar și artistic) de a demistifica existența celor din jur. Portretele pe care memorialista le face unor
Exercitii de demistificare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17480_a_18805]
-
vise noroioase/ și departe de casă./ Păi sigur că da, așa stau lucrurile" (Dihanii azurii și litanii). "Dezastrul" ănsusi iese din trup precum un șarpe veninos, tăindu-i drumul vieții: "Dar năpârca vineție a dezastrului/ cât de bine mi-o amintesc./ S-a strecurat tiptil anca din copilărie/ pe maidanul din spatele casei noastre,/ și-a făcut cuib, a inventat jocuri cu miez,/ mi-a sărit an față când tocmai treceam/ cu pas aburit dintr-o vârstă ăntr-alta." (O grămăjoara de ace
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
crengile, inutil sacrificate, ăn curtea proprietarului, iar unul, privind imensul Brad schingiuit, asimetric, cu crengi doar pe o jumatate a lui, si pe ale cărui cicatrici ăncepuseră să strălucească lacrimi de rășina, a decretat: Tre^ tăiat tot bradu^!". Mi-am amintit, atunci, splendidele cuvinte ale lui G. Călinescu, relativ la Eminescu, si pentru care oricărui muritor i-ar putea fi iertate orice păcate: "s...ț câte o stea va vesteji pe cer an depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
putea fi iertate orice păcate: "s...ț câte o stea va vesteji pe cer an depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice an țeavă subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale". Mi-am amintit sí cum, la București, la cotul unei mici străzi din centru, unde se construise un cămin universitar și se făceau săpături de canalizare, ăn dreptul unui copac monumental, ocrotit de Academia Română - care nu a dat aprobarea pentru a fi tăiat
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
a preocupărilor formale și a investigațiilor stilistice, expoziția de la Muzeul Literaturii este o adevărată retrospectivă, însă una cu totul neobișnuită. În mod paradoxal, deși ea este postuma, cel care face cu adevarat selecția lucrărilor este autorul însuși. Neexistînd, așa cum am amintit deja, un curator anume, care să-și impună propriile sale criterii, cel care operează din umbră, ca o tainica prelungire a unui gest demult consumat, este spiritul artistului, decizia lui devenită acum istorie de a transfera o anumita lucrare unui
O retrospectivă neobisnuită by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17523_a_18848]
-
acum pe Woody Allen apelînd la un operator chinez, Zaho Fei (care a lucrat cu Zhang Yimou). Ultimul Scorsese, Îl Dolce Cinema, a fost primit, și el, cu entuziasm la Veneția, - poate și pentru că, dincolo de calitățile de documentar, filmul îi amintește unei cinematografii aflate într-un moment șters -, epoca măreției pierdute.... Scorsese, nepot de emigranți sicilieni, își amintește cum a descoperit, în adolescență, la televizor, filmele italiene - la care se uită fascinat, împreună cu bunicii, cu părinții, cu fratele -, si cum a
Mica infractiune si VIP-urile locale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17522_a_18847]
-
Ultimul Scorsese, Îl Dolce Cinema, a fost primit, și el, cu entuziasm la Veneția, - poate și pentru că, dincolo de calitățile de documentar, filmul îi amintește unei cinematografii aflate într-un moment șters -, epoca măreției pierdute.... Scorsese, nepot de emigranți sicilieni, își amintește cum a descoperit, în adolescență, la televizor, filmele italiene - la care se uită fascinat, împreună cu bunicii, cu părinții, cu fratele -, si cum a început să-și descopere, cu adevarat, familia, prin intermediul acelor filme! Documentarul lui Scorsese e o întoarcere obiectiv-subiectivă
Mica infractiune si VIP-urile locale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17522_a_18847]
-
l-au răvășit, l-au însoțit, mereu, în timp. Romă, oraș deschis, Hoți de biciclete, La terra trema... De Sica, Visconti, Antonioni, si, mai ales, Rossellini. "Tot ce am invatat, am învățat de la Rossellini" îi place să spună lui Scorsese (amintindu-ni-l pe Fellini: "Rossellini e Tatăl din care ne tragem cu toții")... Plină de finețe e analiza lui Scorsese la Aventură ("toți acei oameni au timp și au bani, dar banii și timpul nu fac decît să le accentueze nevroza
Mica infractiune si VIP-urile locale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17522_a_18847]
-
comunism a fost de fapt continuată și exacerbata tendința cea mai nefasta a vechiului regim din ultimul său deceniu de existență, numit de Mircea Zaciu "deceniul satanic": sumbrei demolări planificate i-a luat locul o surescitata demolare stihinica. Să ne amintim fie și numai de felul în care s-a petrecut "desfacerea" CAP-urilor, dusă în unele locuri pînă la distrugerea rețelelor de irigații și retezarea pomilor din livezi... ACESTEI confuzii între distrugere și tranziție i s-ar fi putut opune
Spiritul critic fată cu tranzitia by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17531_a_18856]
-
mic-burghezii văd în asta doar o pălărie cam pleoștita, Micul Prinț (alt călător prin stele, alt risipitor) nu suferă pentru atîta lucru, desi Saint-Exupéry (un albatros) își frînge aripile. Elefantul e Cultură Mare. Culturile Mari, care, ca orice elefant, își amintesc de tot și toate. Dar pe care culturile mici le ingurgitează integral. Adesea le pot și asimilă. Cînd Coposu și Paleologu, poate că și alții - fiecare separat (fii "risipitori", dar altfel, cu propria viață) - au băut șampanie în dimineața zilei
Micul Print revine în Ithaca by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17526_a_18851]
-
ai idei decît să strîngi informații, puțini dintre absolvenții noștri se fac istorici literări, "documentariști" sau erudiți. Majoritatea preferă critică. Nu discut acum talentul unora sau altora. Dar din zecile de promoții care mi-au trecut prin mîna, nu-mi amintesc decît de doi studenți atrași de stiință: regretatul Mircea Scarlat și Nicolae Scurtu, actualmente inspector școlar. Ambii cu serioase contribuții după sfîrșitul facultății. Acest dezinteres pentru munca de bibliotecă, pentru erudiția curentă, aș zice, spre a nu se crede că
Un dram de stiintă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17545_a_18870]
-
și sateliții săi ne-au instalat în dulcea iluzie a originalității și inteligenței noastre politice: Stați, băieți, si nu faceți nimic, pentru că avem noi grijă de totul!" Câtă grijă au avut, se știe, dar nimeni nu mai vrea să-și amintească. De la conturile care ba apăreau, ba dispăreau ale lui Ceaușescu, la contul "Libertatea", de la vilele de protocol ale partidului comunist la fabricile și I.A.S.-urile care mai produceau câte ceva (precum faimoasele vii de la Murfatlar, intrate, cu pari cu tot
De la "Tigareta II" la "Evangelista III" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17546_a_18871]
-
moare la puțin timp după rezolvarea celebrului caz al Gloanțelor lui Van Moos. Cred că miza acestei povestiri nu este doar parodierea mijloacelor prozei polițiste. Prin apelul la surse livrești în scopul elucidării unor crime misterioase, Gloanțele lui Van Moos amintește de Moartea și busola lui J.L. Borges. Detectivul lui Borges se transformase într-un exeget al textelor talmudice. Grigore Ona interpretează mitologiile nordice. Numai că, în timp ce imaginația lui Borges construiește spații simetrice, Cornel Ivanciuc ne proiectează într-un fabulos cu
începutul si sfârsitul by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17550_a_18875]
-
Cititorul s-ar putea întreba de ce trebuie să ne complicam făcând tot felul de presupuneri, în loc să-l întrebăm direct pe scriitor ce proiect a avut și ce s-a ales din intențiile lui. Pare simplu, dar Petru Dumitriu nu-și amintește aproape nimic despre textele sale de atunci. Ion Vartic găsește "extraordinar de ciudat" faptul acesta, cu atat mai ciudat cu cat povestea vieții lui Totò constituie, "împreună cu Craii de Curtea-Veche și Lunatecii, un remarcabil triptic al decadentismului românesc". Amnezia scriitorului
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
Marină Constantinescu AȘa cum aminteam și în articolele din numerele trecute, stagiunea 1999-2000 a început. Teatrele din București și din țara își anunță, rînd pe rînd, premierele. Așa se face că de curînd și Theatrum Mundi și-a invitat publicul la premiera Don Juan moare
Don Juan a murit! Trăiască Don Juan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17556_a_18881]