3,631 matches
-
nu, Trilby nu i se va supune niciodată, hipnotizată sau nu. Asta ar ucide-o. După Little Billee, În viața ei nu mai este loc pentru alt bărbat. Modul În care Du Maurier nega consecințele logice ale propriei intrigi Îl amuza, dar nu făcu presiuni. Ajunseră la Banca Confidențelor și se așezară În lumina palidă a soarelui de primăvară. Câteva brândușe Își ițeau timid capetele din iarba Înaltă. — În ciuda acestei imense... a acestei obositoare și uneori nesuferite corespondențe... trebuie să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
citi la club sau prin casele prietenilor. I se arătă un desen al lui Edward Warren, când cină cu el și cu Margaret, drăgălașa lui soție, În căsuța lor din Westminster, la scurt timp după Întoarcerea de la Torquay, și se amuzară Împreună privindu-l Înainte de masă. Îi plăceau cei doi și devenise nașul primului lor născut, repetând legătura botezului, sub semnul căreia se cunoscuseră. Warren se descurca foarte bine În cariera de arhitect, dar era și puțin artist plastic. Lui Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
englez și cel francez al propriei persoane și istorii personale. Astfel, Maurice studiase chimia la Universitatea din Londra, În timp ce Barry Josselin studia artele frumoase la Antwerp, unde speranțele i se năruiau În urma pierderii vederii la unul din ochi (Henry se amuză să constate că aceasta se Întâmpla În timp ce picta „un bătrân“, nu o fată tânără și dezbrăcată). Ajunsă În punctul acesta, povestirea se pierdea În tonalitatea supranatural-științifico-profetică ce dusese și Peter Ibbetson la pierzanie, dar Într-un mod Încă și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
moara scriitorului. Surprinzătoarea relaxare a standardelor morale ale societății engleze care avusese loc În ultimul timp și libertatea cu care erau discutate asemenea chestiuni În lumea bună constituiau, În realitate, tema romanului la care tocmai lucra, Vârsta ingrată, și se amuza punându-se parțial În pielea personajului dlui Longdon, burlacul mai vârstnic, care locuia la țară și ale cărui valori de modă veche ofereau măsura decadenței și cinismului contextului metropolitan În care se găsea deodată, trezindu-i interesul și compasiunea față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
neg operei mele orice valoare estetică. Ea are, ca să zic așa, propriul său plan. Nici că-mi pasă de emoțiile pe care le trezește, de lacrimi, aplauze, strâmbături. Nu mi-am propus să dau lecții, nici să emoționez sau să amuz. Opera este mai presus de toate acestea. Aspiră la tot ce-i mai umil și mai Înalt: un loc În univers. Înfipt Între umeri, capul solid nu s-a clintit. Ochii nu mă mai vedeau de-acum. Am Înțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a gauchos. Lugones, pe care nu-l pot uita, tot așa cum nu-l pot da uitării pe Quevedo. Și dragostea pentru literatura fantastică, cu mult mai adevărată și mai veche decât imperfectele imitații ale realismului“. Știm, și uneori chiar ne amuzăm pe seama faptului, că Borges ura oglinzile, deoarece - spunea - În apele lor limpezi și necorupte, ființele și lucrurile se perpetuează prin multiplicare. Dar eu continuu să cred că aceste vorbe erau, ca multe alte paradoxuri la fel de abracadabrante, simple butade borgesiene. Căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ne refuză de fiecare dată, nu-i plac cofetăriile: preferă cafenelele“. Bioy a observat că au dus caricatura la limita sa extremă și s-a explicat: „Nu a fost un plan deliberat, ci rezultatul unor circumstanțe de moment. Așa ne amuzam Borges și eu, și așa am scris. Poate că nu voiam să scriem opere minunate, ci doar să petrecem momente plăcute, nimic mai mult. Borges și eu scriam râzând În hohote“. 3. Un corpus fără precedent. O parte considerabilă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În toate aceste tipare? Este el unul dintre detectivii-„poeții“ ceruți de Iordan Chimet? Răspunsul nostru este un nu categoric. La vremea scrierii celor șase proze atent șlefuite Împreună cu prietenul său, Borges era deja convins că pe cititor nu Îl amuză și nu Îl emoționează nici acțiunea, nici elementele romanești ale „tărășeniei“, și cu atât mai puțin psihologia umană, ci o „problemă“ algebrică (cu una sau mai multe necunoscute) sau geometrică (cu una sau mai multe drepte ce se intersectează) care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și Bioy, le-a reproșat celor doi că intențiile umoristico-satirice nu rimează cu tematica polițistă: „E păcat [...] că scrieți povestiri polițiste; ar trebuie să Înfățișați pur și simplu personaje disparate, pentru că cititorul le poate urmări și ele chiar Îl pot amuza, dar Îi este total imposibil ca, pe deasupra, să mai și urmărească intriga polițistă și să afle rezolvarea enigmei; voi scrieți cu două intenții incompatibile“. Abordarea lui Ibarra e interesantă și parțial pertinentă; așa cum vom explica În continuare, Însă, argoul-personaj este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Poate că unele le-a descoperit cititorul, și sperăm că a făcut-o cu Încântare. Așa cum s-a Întâmplat și cu autorii acestor texte, căci Însuși Bioy recunoaște: „...ne-am lăsat duși, fără doar și poate că pentru a ne amuza, pe valurile comicului. Muza comică e uneori o tovarășă prea credincioasă. Fiecare dintre narațiunile noastre s-a transformat Într-o barocă succesiune de poante. Dar nu mă căiesc. Nu sunt puțini cititorii care s-au amuzat cu cărțile lui Bustos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
că pentru a ne amuza, pe valurile comicului. Muza comică e uneori o tovarășă prea credincioasă. Fiecare dintre narațiunile noastre s-a transformat Într-o barocă succesiune de poante. Dar nu mă căiesc. Nu sunt puțini cititorii care s-au amuzat cu cărțile lui Bustos Domecq; dar Borges și eu am petrecut clipe minunate scriindu-le“. Binele! Va fi! Revelația propriei mele persoane!/ Dar fii atent, căci trebuie să colaborăm;/ Nu beau ceai, dar Îngăduie-mi o țigară! În original Bicho
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
preluate am marcat numai numărul paginii. p. 32. p. 64. p. 33-34. Bioy va lămuri (p. 74) că aceasta Înseamnă „ordonarea scriiturii astfel Încât totul să privească În aceeași direcție și să faciliteze lectura; să ajungă la cititor și să Îl amuze...“. p. 100-101. p. 108. pp. 115-116. Un personaj cu numele acesta apare În Cronici: flamand sau olandez, el se numește Frans Praetorius, „pe care steaua lui bună l-a aruncat Într-un bordel simbolist pe care-l frecventa, chiar dacă precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
șase ani În urmă, Adams mai era Încă un „copil al străzii“, al cărui talent nebănuit Îl propulsase dintr-o casă dărăpănată din suburbiile Philadelphiei pe gazonul verde și pedant Îngrijit de la Princeton. Pe-atunci, Adams era plin de vitalitate, amuzat de Întorsătura vieții sale. De ce era atât de sever acum? Adams era un matematician extraordinar de dotat, cu o reputație de necontestat În funcțiile de densitate a probabilității din mecanica cuantică, domeniu dincolo de puterea de Înțelegere a lui Norman, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Dumnezeu, n-o putem face! EȘTI COMIC, HARRY. MAI FĂ O DATĂ. „În mod evident, interpretează reacțiile emoționale puternice ca pe un soi de manifestări“, Își spuse Norman. Așa Înțelegea el să se joace - să provoace cealaltă parte și să se amuze apoi de reacțiile acesteia? Fusese oare Încântat când observase emoțiile puternice provocate de calmar? Aceasta era oare ideea lui despre joc? HARRY, MAI FĂ ODATĂ. HARRY, MAI FĂ O DATĂ. — Hei, tipule, făcu Harry supărat. Dă-mi pace! MULȚUMESC. ÎMI FACE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
să stii, te precipiți în a-ți consuma viața.” V. tînăr zîmbesc ascultîndu-l pe Doctor. Mă amăgesc cu gîndul că, totuși, nu caut nimic. Poate că am găsit și mă prefac doar a căuta. V. din spital, aproape că mă amuză incertitudinea oscilantă a tînărului meu “eu”. Aici, știu. Totul e etalat fără putință de trișare. Se știe totul, nu se cunoaște nimic. În moarte, în viață, marea care se frămîntă și mă stropește, se trăiește nu se cunoaște. În jur
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
într-un mod perfect scuzabil timpul și afecțiunea. Iar, în ultimă instanță, dragostea e o chestiune de respect instinctual.” E un Don Juan acest V., deși el ar dori să pară invers. O victimă. Bolnavul V. îl descopăr și mă amuză. Pentru că, în general, mă supără mai mult imbecilitatea decît perversitatea. Aceasta din urmă e scuzabilă și de înțeles; e o reacție de adaptare. Dar prima se aliază cu cea de-a doua care n-ar putea rezista fără sprijinul ei
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
era jeleu, cartofii prăjiți erau chipsuri, iar chipsurile erau cartofi prăjiți franțuzești, iar pe oameni îi strigai „Mac“ chiar dacă nu ăsta era numele lor, iar la casă aveai obloane de furtună și punte din lemn la terasă. Adam ne-a amuzat cu tot felul de povești despre cum a fost atunci când s-a mutat din New York în Dublin. Cum odraslele localnicilor l-au întâmpinat strigându-l „yankeu fascist imperialist“, cum se comportau în preajma lui de parcă Adam ar fi fost personal responsabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
persoane îngrozitor de plictisitoare și la fel de sigure ca niște case. Presupun că până și eu am crezut asta despre James. Am crezut că puteam să fac orice prostii voiam eu fiindcă de fiecare dată el avea să-mi zâmbească tolerant. Îl amuzam. Nu, nu-l amuzam. Treaba asta sună puțin de sus și cam disprețuitor. Cu siguranță îl distram. James chiar mă credea extraordinară. Pe de altă parte, eu mă simțeam foarte în siguranță și protejată de James. Tocmai faptul că știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
la fel de sigure ca niște case. Presupun că până și eu am crezut asta despre James. Am crezut că puteam să fac orice prostii voiam eu fiindcă de fiecare dată el avea să-mi zâmbească tolerant. Îl amuzam. Nu, nu-l amuzam. Treaba asta sună puțin de sus și cam disprețuitor. Cu siguranță îl distram. James chiar mă credea extraordinară. Pe de altă parte, eu mă simțeam foarte în siguranță și protejată de James. Tocmai faptul că știam că pot să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
chiar mulțumită. Ei, asta-i bine! Numai să ai grijă să nu-ți, știi tu, rupi... știi tu... să nu-ți faci rău. Nu uita că n-a trecut așa de mult timp de când ai născut. —Mersi, mamă, am zis amuzată de delicatețea ei. Dar cred că totul, în interior, e în perfectă stare. Ca să fiu sinceră, abia aștept să mă duc. N-ar fi trebuit să spun chestia asta. A devenit din nou suspicioasă. Știu că mama mă încurajase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
s-a întâmplat așa, nu? am zis. Lacrimile îmi curgeau șiroaie pe față. — M-am descurcat și fără tine. Și o să mă descurc foarte bine și în continuare. —Îmi dau seama, a spus el clătinând din cap și privind ușor amuzat la chipul meu ud și brăzdat de lacrimi. Of, prostuțo, vino-ncoace! Și m-a tras cumva ciudat peste masă, împingând într-o parte vaza cu flori și sticluțele cu sare și piper și trăgându-mi capul pe umărul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
râs cu gura până la urechi de o soție părăsită care își primea bărbatul rătăcitor înapoi, în sânul familiei, cu o grabă așa de recunoscătoare. Și aș fi fost o proastă dacă aș fi crezut că oamenii nu rânjeau, pe la spate, amuzându-se de voioșia demnă de milă cu care îl luam înapoi pe James. Dar nu-mi venea să cred că George își bătea joc de mine chiar atât de pe față. Eram foarte conștientă că James nu fusese terminat fără mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
o asemenea operațiune, că decît să stai să-ncerci să-ți explici subconștientul, viața, mult mai bine ar fi să-ncerci să participi la ea, conform unei celebre afirmații cu autocombustie: il faut tenter de vivre, și, eventual, să te amuzi de inconsolabila grosolănie a lumii. Vorbesc de acest uluitor Orient de Ev Mediu În care ne aflăm de la Începuturile civilizației și pînă azi, În viitor, cînd au apărut oameni fermecați de ei Înșiși pînă la leșin, ce se dau drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe dinafară din școala divină primară ori pur și simplu genetic, bestialitatea creaturilor pe care se pregătea nu se va ști niciodată de ce să le salveze sufletul sau ce-au ele acolo, i-ar fi venit destul de greu să se amuze. Cunoașterea, criminalii și atrocitățile Însingurează și nici nu e indicat să rîzi de unul singur, poți fi luat drept ceea ce nu ești. Și cum lucrurile se repetă și nimic nu vine niciodată singur pe lume cu excepția omului, În ’91 (același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
uita la ceilalți, pe rând, cu mare atenție, nevăzut, neluat în seamă, netulburat de nimeni, ca și cum le-ar fi văzut gândurile, îi simțea cum se pierd cu încetul, ușor amețiți de băutură, la început numai activi și dornici să se amuze, apoi veseli, stângaci, obosiți, țâfnoși, încrezuți, nedumeriți de câte li se întâmplă, gălăgioși, aproape goi. De fapt, el numai asta spunea: sunt în acele clipe aproape goi și pot afla totul. Ce anume voia să afle? Și în acest fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]