2,942 matches
-
nereușită i-a permis, poate împotriva voinței sale, să se cuibărească într-un teritoriu unic, ce nu seamănă cu niciun altul. În cele din urmă, rana se închide unilateral, într-un eu care nu aderă la sine, instalînd nedumerire și angoasă, fără putință de scăpare de această dată. Noul referent scriptural se substituie unei realități dezamăgitoare și o nouă identitate, mai liberă, dar și mai dureroasă, vede lumina zilei. Mă culc și înainte de a adormi vorbesc în mintea mea cu Lucas
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
un nou început. Atîta doar că asprimile vieții și slăbiciunile tatălui transformă acest huis clos ce se dorea tămăduitor într-un coșmar violent și imprevizibil. Sukkwan Island e o poveste aproape insuportabilă, antrenîndu-ne vertiginos în adîncurile tulburi ale sufletului omenesc. Angoasa veninoasă ce se dezvoltă într-un adevărat infern mental are ceva pe cît de întunecat pe atît de seducător. Natura miraculoasă îl încîntă, la început, pe micul Roy, care cedează însă repede în fața acumulării de inconveniente și disconfort, pentru care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
obișnuit autorul, sondînd cu aceeași voce inegalabil de suavă și puternică totodată latura obscură a societății nipone. Toate romanele lui Murakami au fost bine primite de public și de critici, dar acesta pare să aibă ceva în plus, să răscolească angoasele contemporane într-un mod la care nu poți rămîne insensibil, bazîndu-se și pe o scriitură fascinantă din toate punctele de vedere, cu "găselnițe" la limita ficțiunii și a științei, lansînd niște provocări uriașe cu privire la relația noastră cu adevărul, cu spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Iar faptul că personajele principale ale intrigii sunt doi scriitori introduce un fel de joc de oglinzi ce răsfrîng cele mai variate teme luate în discuție de autorul care, spre deosebire de alter ego-ul său din roman, nu are nici o problemă cu angoasa paginii albe. Dimpotrivă. Scrie de la o vîrstă fragedă, la 10 ani era cel mai tînăr redactor șef din Elveția, și își fondase singur o revistă intitulată La gazette des Animaux. La vérité sur l'affaire Harry Quebert este ceea ce se
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ascuțite pe care Emmanuelle Pireyre o aruncă asupra epocii noastre și îndeosebi asupra derapajelor sale din ultimii ani. Pistele false le intersectează pe cele reale, rîsul se îneacă adesea în gînduri amare, jocul de roluri ca remediu la morozitate și angoasă duce, în fapt, mult mai adînc și mai tulburător în zone de nesiguranță în care nu prea ne place să ne aventurăm, și prin toate artificiile noilor mitologii politice, generaționale, comunitariene, de care ne înconjurăm pînă la sufocare. Locul comun
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
își induc reciproc semnificații în cadrul unei circularități de tip hermeneutic. Coborârea în transparența straturilor palimpsestului este un vertij, o cădere în Maelströmul lui Edgar Poe, acolo unde sensurile explodează în progresie geometrică, dând cititorului neprevenit o senzație de fascinație și angoasă. Mai târziu, într-un articol din 1990, autorul, în acord cu gândirea poststructuralistă, va numi acest tip de palimpsest unul „intertextual”, pentru a-l delimita de o specie de palimpsest cu mult mai dificilă, aceea „intratextuală”, în care straturile nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
ambiguitățile sale creatoare. Relația dintre poet și gânditor este abordată de I. printr-un „discurs oblic” - strategie proprie fenomenologiei sacrului -, care presupune circumscrierea obiectului prin învăluirea sa în cercuri hermeneutice succesive. Schizomorfia teoretică heideggeriană a „gândirii” și „numirii” - avatar al angoasei existențiale - se resoarbe, astfel, în certitudinea calmă a „chemării” pascaliene a sacrului, care împacă neliniștile și tensiunile existențiale în actul de reculegere și meditație asupra Ființei supreme - Dumnezeul creștin. SCRIERI: Generația lui Neptun, București, 1967; Palimpseste, București, 1979; Lorrain, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
consumistă a transformării nonvalorii corupției în valoare nu ne ajută să trăim nici mai bine, nici bine. Noua suferință umană tipică zilelor noastre, de fapt, pare provocată tot mai mult de acceptarea și promovarea coruptibilității întregului: ne aruncă într-o angoasă continuă care se autoalimentează, deoarece, când nu a mai rămas nimic care să fie incorupt, totul devine inconsistent și nu mai merită să trăim. Chiar și legăturile, în special cele de iubire, sunt copleșite de vârtejul corupției, astfel încât nu ne
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
activitatea administrativă și mai ales asupra costurilor necesare pentru a le obține; lipsa de constrângeri în textele de lege cu privire la destinație și a obligațiilor riguroase de raportare a cheltuielilor; o cultură răspândită bazată pe succes, pe bani facili, pe recomandări, angoasa în a excela; până la inegalitatea ce face să izbucnească schema „fidelitate-protecție”, și vidul politico-social care lasă câmp deschis rețelei celor mai puternici. Și când interesele private ale celor mai puternici au câmp liber, atunci binele comun începe să fie corupt
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
puțin la nivel teoretic, dar și de a genera adeziunea, consimțământul publicului receptor la un set de valori și credințe); funcția terapeutică (discursul politic furnizează un tip de raționalitate politică, conferă un sens spațiului politic, împiedicând astfel apariția îndoielilor, a angoasei, prin reînnoirea permanentă a anumitor certitudini)44. Registrul funcțiilor îndeplinite de limbajul politic poate fi completat, mai ales dacă avem în vedere discursul politic interpretativ (discursul ziariștilor, al analiștilor politici), înțeles ca un tip de metadiscurs care are ca obiect
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Dellombra, publică în ziarul craiovean ,,Democratul”. Familia se mută în București pentru ca tânărul să poată frecventa o facultate, dar, după moartea mamei, de durere, tatăl lui M. se spânzură. Rămas singur la șaptesprezece ani, viitorul poet își transcrie în versuri angoasele și schițează un insolit roman, Cocktail. Urmează Facultatea de Drept a Universității din București și, fără o susținută consecvență, apare în publicațiile vremii, cu surprinzătoare (întrucât nu a frecventat cercurile literare) texte programatic avangardiste. În ,,Limba română” din 1929 și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
din Pont un zvon îmbucurător (mai mult, un asemenea zvon îmbucurător: ... laeto Pontum rumore replevit: v. 20), a zburat spre alte națiuni (pentru a răspândi peste tot aceeași veste fericită). Această stare de euforie a poetului reușește să-i spulbere angoasele legate de nedreapta asprime a locului de exil (v. 21-22). Astfel imediat ce Ianus bifrons va deschide acest an care a întârziat să vină, mult așteptat!, Pompeius va îmbrăca din nou purpura celei mai înalte funcții, titlu ultim și suprem al
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Republica Moldova și Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România), impunând un program estetic consonant cu cel al optzeciștilor. Gesturile sunt largi, teatrale, poetul trece cu pletele răsfirate prin aerul pe care îl incendiază cu flăcările senzualității și îl răcește cu „angoasa” sa de sorginte livrescă. Levitația, zborul, desprinderea gesturilor de trup, motive frecvente de la Nichita Stănescu încoace, realizează un scenariu al căderii în hăuri și al azvârlirii mitice în jos a lui Hristos (aluziile la crucificarea Basarabiei sunt evidente). Romanul Gesturi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287130_a_288459]
-
Impaciența și lăcomia acumulării „În sfîntul meu nesațiu, delirul meu cel mare” Pentru Ion Heliade Rădulescu a scrie Înseamnă, În sensul cel mai plin, a crea, a face. Noțiunea de gratuitate (plăcere) nu intră În limbajul său. Nici aceea de angoasă, răspîndită printre spiritele Întemeietoare. Limpede, hotărît este la Heliade sentimentul datoriei. Literatura este o datorie, o politică („iată dar că adevărata literatură a unei națiuni este adevărata ei politică”) și competența ei se Întinde de la gramatică la ideea de divinitate
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Îmbată, se-ncîntă, se uimește, Nu știe ce s-admire, căci tot aici răpește. Și sufletul rămîne, o dată ce-am privit, Sub farmecile artii, aicea lănțuit, Sclavie mult mai dulce decît chiar libertatea!...” neliniște repede convertită Într-o plăcere fără margini. Angoasa nu-i făcută pentru Bolintineanu. Tristețea cea mai adîncă (aceea a lui Conrad) devine hrana unei zgomotoase bucurii lirice. O bucurie ce ia ușor drumul desfătării. Există mai multe trepte ale voluptății În poezia lui Bolintineanu și pe treapta de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
limbajul. Bolintineanu are, În aceste timpuri fierbinți, o psihologie de risipitor. Scrie mult (19 volume Într-un răstimp de 25 de ani), În toate genurile. Scrie, bănuim, cu bucurie. Din nici un rînd nu se poate deduce, repet, oboseala, decepția, panica, angoasa, bolile subtile ale creatorului. Chiar și În durerea cea mai neagră, scrisul lui este jovial, În tragedia cea mai atroce se găsește cîte o vorbă drăguliță, o dalbă silabă care să trădeze pleniludinea afectivă a celui ce așterne pe hirtie
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de durere, Plîng oftez, suspin, mă vaiet, lumina nu-i la vedere.” Conachi este primul nostru poet astenic. Conachi este primul nostru poem astenic. Romanticii vor da o mai mare identitate lirică acestor nuanțe ale suferinței erotice. Melancolia, sentimentul solitudinii, angoasa sînt simptome curente În poezia lor. N-a dispărut nici plăcerea chinului erotic. Sihleanu spune Într-un vers: „iubesc a mele chinuri și voi a suferi”. Și tot el: „Iubirea pentru mine e numai o durere, Un șir de suferințe
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a peisajului liric se profilează aici: un loc plin de jele, un spațiu-martor, În care pustiul, ceriul și stelele devin complicii și mesagerii unei mari pasiuni. Peisajul liric are o mai mare consistență atunci cînd poetul vorbește mai direct de angoasa lui erotică. În Scrisoare către Zulnia aflăm imaginea unui mare neastîmpăr și a unei voințe energice (În contradicție cu scopul ei) de singurătate. Traduse În semnele naturii, ele configurează un peisaj liric caracterizat prin cîteva elemente materiale: „Călători pe văi
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
P., gelos inexplicabil"; "Ștefania Russu îmi propune să scot pe dracu din ea"; Alice Basarab, "rubensiană și proastă" etc. Așa cum se observă din aceste sumare însemnări, e clar că amicițiile amoroase de senectute i-au accentuat criticului și mai mult angoasa, făcându-l să mediteze cu amărăciune la zădărnicia sentimentelor omenești. Din notațiile de mai sus rezultă însă că insatisfacția amfitrionului de la Sburătorul n-a fost atât de natură erotică (de vreme ce găsește sărutul femeii "delicious"), cât... intelectuală: asemeni lui Bizu, Lovinescu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
at first tends toward sadism, inclines, at the end of the century, towards masochism". 186 Plecând de la observația că, în lirica eminesciană, "ambiguitatea e uneori asumată experimental" și că "indeterminarea relației materie/spirit, suflet/ corp", departe de a genera "o angoasă dizolvantă", oferă artistului "șansa de a exploata/inventa un nou univers", Caius Dobrescu atribuie poeziei lui Eminescu caracterul unui "roman analitic în versuri" cel mai profund și complex "roman analitic" din literatura noastră (op. cit., p. 19). Mai mult, universitarul bucureștean
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Vianu, "Poezia lui Eminescu", în volumul Eminescu, ed. cit., p. 67. 188 Ibidem. 189 Mario Praz, op. cit., p. 57. Vezi și Ilina Gregori, op. cit., p. 120: modernitatea timpurie se caracterizează printr-un "amestec indecantabil de dinamism optimist-progresist și de o angoasă morbid-crepusculară". 190 E. Lovinescu, Scrisori și documente, ed. cit., p. 310. 191 O. Șuluțiu, " E. Lovinescu, Mite", în Familia, seria III, an I, nr. 9, ian. 1935. 192 Pompiliu Constantinescu, "E. Lovinescu, Mite (roman)", în Vremea, an VIII, nr. 371
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
care formula poetică din cărțile anterioare se consolidează și se rafinează în mod evident. Cele două cicluri, Mănușa de gheață și Nostalgii secrete, dezvăluie un poet ce „își contemplă neputințele și căderile” cu amară luciditate, într-o lume derutată de angoase și frică, unde ființa și-a pierdut de mult puritatea originară. Șansa de salvare nu poate veni decât tot dinspre cuvânt și poezie. Volumul aduce un spor vizibil în rafinarea limbajului poetic, în grija cu care, de cele mai multe ori, e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285526_a_286855]
-
și m-a atras, prin contrast, deoarece eu, ucenicul, începătorul, eram (cum sunt și azi) definitiv și fără regret nocturn. Firește, natura solară a tânărului regizor din anul de grație 1973 nu era cruțată de neliniști, însă Visarion nu îngăduia angoaselor să atingă un prag morbid. Pentru el, mi-a spus-o de la prima întâlnire, mai important era să pui întrebarea adevărată, care doare, și nu să dai un răspuns de circumstanță, inventat, chiar dacă acesta ar avea darul să vindece: atitudine
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
să înece în praf și zăpada pasiunile puternice ale oamenilor, timpanul ne e spart de ecoul tropotelor de cal, de scârțâitul carelor pe drumul orizontului, de răsuflarea șuierătoare, întretăiată a bătăliei de inimă a condamnaților de soartă, personaje sfredelite de angoase, de dorința de a iubi și a fi iubite, de întrebări ce nu-și vor găsi răspunsuri... (Francesco Gerardi) ...Filmând după Caragiale, nu te poți juca; este prea mare numele acestui om de geniu, pentru a umbla indiferent cum la
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mass-media, care face de prea multe ori, un veritabil cult pentru divertismentul facil și senzaționalul oripilant, expune publicul unor infuzii nesfârșite de orori, violențe și dramatisme de tot felul. Este și motivul pentru care trăim neîncetat într-o baie de angoasă. Invocând același autor, vom observa că această formă de intervenție își începe cariera în anul 1983, prin J. Mitchell, care a inițiat un asemenea demers pentru uzul personalului de la ambulanță, utilizând termenul critical incident stress debriefing (CISD). Ulterior, adresabilitatea strategiei
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]